Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Fundația Moralității – Naturală sau Supranaturală


Scopul creștinismului este acela de a salva sufletele oamenilor. În prezent nu există nicio dovadă că iadul creștin ar fi real. Cred că ar trebui analizate consecințele credinței în astfel de idei și identificate bazele morale într-o astfel de abordare.

O expunere extrem de elocventă a fost făcută de către Sam Harris, celebru cercetător în domeniul neuroștiinței: milioane de copii mor anual înainte de a implini 5 ani. Imaginați-va un tsunami ca cel din 2004, care a omorât un sfert de milion de oameni. Un astfel de tsunami la fiecare 10 zile, omorând doar copii mai mici de 5 ani, adică 24000 de copii pe zi, 1000 pe oră, 17 pe minut. Asta înseamna că înainte de a termina această propoziție, câțiva copii au sfârșit în teroare. Gandiți-vă la parinții acelor copii! Gândiți-vă la faptul ca majoritatea acestor bărbați și femei cred în Dumnezeu și se roagă să le fie cruțați copiii! Dar rugăciunile lor vor fi ignorate. Creștinii consideră acesta ca fiind planul lui Dumnezeu. Orice zeu care permite astfel de suferințe, fie nu poate face nimic să le împiedice, fie este neinteresat, fiind astfel ori neputincios, ori rău intenționtat.

Ba mai mult, în opinia creștinilor, mulți dintre acești oameni vor ajunge cu siguranță în Iad. Pentru că se roagă la alt Dumnezeu. Imagina-ți-vă asta! Fără să poarte nicio vină, s-au născut într-o cultură greșită, unde au dobândit o teologie greșită și nu avut parte de Revelație. Sunt 1,2 miliarde de oameni în India în acest moment. Majoritatea sunt hinduși, deci majoritatea sunt politeiști. În opinia creștinului, indiferent cât de buni ar fi acești oameni, sunt fără dar și poate condamnați. Vor suferi o eternitate în iad. Există măcar cea mai mică dovadă care să susțină acest lucru? Nu. Doar că așa scrie în Biblie.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a creat izolarea culturală a hindușilor, a orchestrat circumstanțele morților acestora în ignoranță față de Revelație, după care a creat pedeapsa pentru ignoranța lor, sub forma unei eternități de tortură în focul iadului. Pe de altă parte, un criminal în serie, care și-a petrecut viața violând și torturând copii, nu trebuie decât să se căiască și va petrece o eternitate în Rai, după moarte. Un lucru ar trebui să fie clar: această viziune asupra vieții nu are absolut nicio legătură cu moralitatea.

Observați, vă rog, dublul standard folosit de creștini pentru a-l exonera pe Dumnezeu de tot răul! Ni se spune că Dumnezeu este iubitor și îngăduitor și drept și bun intrinsec; dar când cineva scoate în evidență astfel de dovezi de netăgăduit și foarte concrete dealtfel, că Dumnezeu este hain și nedrept, condamnând la suferință oameni nevinovați, la un nivel care l-ar stingheri chiar și pe cel mai ambițios dintre psihopați, atunci ni se spune că Dumnezeu este misterios (misterioase sunt căile Domnului). “Nimeni nu poate întelege voia Domnului” și cu toate acestea, credincioșii folosesc tocmai ințelegerea lor “de muritori”, față de voia Domnului, pentru a dovedi bunătatea sa. Când ceva bun i se întâmplă unui creștin, observă, să zicem, o schimbare pozitivă în viața sa, atunci ni se spune că Dumnezeu este bun. Dar când niște copii mor cu zecile de mii și sunt smulși din brațele părinților și înnecați, atunci ni se spune că Dumnezeu este misterios.

Vreau să vă sugerez că nu este numai istovitor, că niște oameni dealtfel inteligenți vorbesc în acest fel, dar este și condamnabil din punct de vedere moral. Acest tip de credință este întruchiparea narcisismului. “Dumnezeu mă iubește și m-a vindecat de eczemă. Mă face să mă simt bine cântând în biserică, iar atunci când ne pierdusem speranța, am găsit un bancher care ne-a ajutat să reducem ipoteca mamei.”

Dat fiind tot binele pe care acest Dumnezeu nu îl realizează în viețile altora, dată fiind suferința impusă unui copil neajutorat în acest moment, putem concluziona că acest tip de credință este obscenă. A gândi astfel dovedește incapacitatea de a raționa sincer sau de a ne păsa suficient de suferința altor ființe umane. Iar dacă Dumnezeu este bun și iubitor și drept și îngăduitor și a dorit să ne ofere îndrumare morală printr-o carte, de ce ne-a dat o carte care sprijină sclavia? de ce să ne dea o carte care să ne îndemne la omucidere pentru infracțiuni imaginare, precum vrăjitoria…

…Bineînțeles că nu susțin cum că toți oamenii religioși ar fi psihopați, dar pentru mine, aceasta este adevărata oroare a religiei: faptul că le permite unor oameni cumsecade, zdraveni, să creadă cu sutele de milioane ce numai nebunii ar putea crede pe cont propriu. Dacă te trezești mâine crezând că rostirea câtorva cuvinte înainte de a-ți mânca clătitele este suficientă pentru a le transforma în trupul lui Elvis Presley, înseamnă că ți-ai pierdut mințile. Însă atunci când crezi, mai mult sau mai puțin același lucru, cu privire la o bucată de pâine și Trupul Mântuitorului, ești doar creștin.

Și nu sunt prima persoană care observă cât de straniu este acest Dumnezeu iubitor, care face ca salvarea ta să depindă de credința în el, însă fără a oferi dovezi. Bine, dacă ai fi trăit acum 2000 de ani, existau dovezi o grămadă, fiind chiar perioada în care producea miracole. Se pare însă că între timp s-a plictisit de a le mai fi de ajutor oamenilor, iar acum moștenim cu toții această foarte grea povară, extrem de puțin plauzibilă, a doctrinei sale. Iar efortul de a o potrivi cu ceea ce știm în prezent despre cosmos și despre mult-prea-umanele origini ale Scriputrii, devine din ce în ce mai dificil.

Nu-mi face plăcere să vă aduc la cunoștință acest lucru, însă Creștinismul este un cult al sacrificiului uman. Creștinismul nu este o religie care să repudieze în vreun fel sacrificiul uman. Este o religie care celebrează un sacrificiu uman ca și când ar fi fost eficace. Ioan 3:16. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe unicul Lui Fiu.” Ideea este că IIsus a suferit crucificarea pentru ca nimeni să nu fie nevoie să mai îndure suferințele iadului – exceptând acele miliarde din India și alte miliarde ca ei, de-a lungul istoriei. Această doctrină este vrednică de dispreț prin istoria sa de ignoranță științifică și prin barbarism religios. Ne tragem din oameni care obișnuiau să îngroape copii la fundațiile clădirilor ca ofrande către zeii lor imaginari. Gândiți-vă la asta! Într-un vast număr de societăți, oamenii îngropau copii în puțuri de prospectare – oameni ca noi – crezând că acest lucru va împiedica o ființă invizibilă să le dărâme clădirile. Aceștia sunt oamenii care au scris Biblia. Nu am auzit de ceva mai puțin moral.

3 responses to “Fundația Moralității – Naturală sau Supranaturală

  1. Pingback: Ateismul nu a omorât pe nimeni « Umanism Secular

  2. Pingback: Religia și Sărăcia « Umanism Secular

  3. Pingback: Religia este dăunătoare societății: atitudinea față de femei | Umanism Secular

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: