Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Misconcepții Despre Ateism – Misoteismul


Trebuie mai întâi să înțelegem că disteismul se referă de obicei la credința într-un Dumnezeu care nu este mereu benevolent. Misoteismul, pe de altă parte, înseamnă ură față de Dumnezeu, în timp ce ateismul este caracterizat de absența sau respingerea teismului sau a credinței într-un zeu personal sau mai mulți.

misoteism, (μισέω miseō = ură; θεός theos = Dumnezeu -gr.)

Se vehiculează ideea că ateii îl urăsc pe Dumnezeu. Evanghelistul Ray Comfort și-a clădit practic o întreagă carieră din asta, scriind numeroase cărți în care adoptă acest punct de vedere ca temă principală. Nu este numai un argument greșit, ci și o utilizare greșită a terminologiei stabilite. Misoteismul nu implică neapărat ateismul, fiind nevoie de credință în zei pentru a-i urî. Uneori, conceptul de misoteism este folosit pentru a invoca ideea că ateii cred în secret în Dumnezeu, dar se prefac spunând că nu cred, din cauza urii. Și această afirmație constituie tot un abuz de terminologie. Chiar și un credincios în secret, tot credincios este până la urmă, misoteist fiind termenul corect pentru cel care urăște zeitatea în care crede. Un “ateu” care-l urăște pe Dumnezeu nu este decât un credincios frustrat și nu un necredincios. Ar fi o contrazicere în termeni și definiții în a sugera altfel.

Există mai multe argumente ce se concentrează adesea aspectele negative ale lui Dumnezeu ca personaj descris în Biblie. Multitudinea de exemple în care Dumnezeu însuși omoară oameni este un subiect adus în discuție pentru a-l discredita ca fiind demn de apreciere. La prima vedere, se poate face o confuzie cu misoteismul, sau chiar cu malteismul (credința ca Dumnezeu este malevolent). Acesta însă nu este cazul. Argumentele care invocă latura evident negativă a lui Dumnezeu ca personaj sunt folosite în general în două moduri, niciunul dintre acestea nepresupunând o credință secretă în Dumnezeu:

1. Pentru a respinge ideea pe care credincioșii în Dumnezeu o consideră ca fiind reală.
2. Pentru a scoate în evidență cât de nevrednic de a fi venerat este de fapt un astfel de personaj.

După cum am mai spus, acestea nu indică sau necesită credință; nu reprezintă decât un exercițiu de gândire ce propune un set diferit de idei spre a fi dezbătut înainte de a trage concluzii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: