Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Cum discutăm cu Andrei Găitănaru?


Andrei Găitănaru, un alt sclav al tiraniei supreme a teologiei, care pe lângă explicații fantasmagorice în legătură cu dialogul omului cu invizibilul, precum si cu relația pe care icoana o instituie cu cel care o privește (pe descopera.ro), elucubrează evlavios despre „lucrul Domnului” și în ziarul Lumina, primul ziar creștin din România:

“La finalul Sfintei Liturghii, părintele Adrian Făgeţeanu a venit înspre mine. Era senin, liniştit şi bucuros de faptul că sosirea noastră – aşteptată şi, în acelaşi timp, neprevăzută – ilustra, o dată în plus, sensul universal al Liturghiei. Pe chipul său se citea faptul că această împlinită întâlnire fusese pusă în act de Naşterea, Răstignirea şi Învierea Domnului. Prezenţa sa îmi spunea că ne-am întâlnit pentru că Altcineva a vrut să fim împreună, cu noi şi cu El.” Andrei Găitănaru – Ziarul Lumina, 22 Decembrie 2010, Cu toții împreună

În articolul apărut în Dilema Veche, nr. 391, 11-17 august 2011, intitulat „Cum discutăm cu un secular-umanist?”, acest excepțional exemplar de garrulus glandarius religios trădează o posibilă rea-intenție, prin confuziile voite, tonul zeflemitor și evitarea conştientă a discursului și argumentelor umaniste:

“1 …Nu încercaţi să contraargumentaţi împotriva tezelor secular-umaniste. Gestul dumneavoastră va fi privit ca o evidentă dovadă a încercării de a perpetua obscurantismul de sorginte ecleziastică în care vă situaţi…”

Domnule Găitănaru, sunteți confuz. Singurul argument real pe care îl aduceţi în vitrina peroraţiei dumneavoastră este tonul perceput ca fiind „vitriolant” de către persoanele religioase: explicaţia rezidă în faptul că majoritatea teiștilor tind să fie imuni la orice fel de argumente logice/umane, ancorând emoţii subiectului şi neputând astfel discuta în mod argumentat. Cu alte cuvinte, persoanele religioase iau ca pe un afront orice afirmaţie aflată în dezacord cu credinţa (lor), fiind astfel greu de întreținut o dezbatere obiectivă cu acestea.

“2 …Nu vă angajaţi în discuţie presupunînd că partenerul dvs. de discuţie cunoaşte semnificaţia sofismului „non sequitur“. Experienţa ne arată că, de obicei, este chiar invers. Dacă, de exemplu, veţi discuta cu un secular-umanist despre predarea religiei în şcoli, acesta va invoca trei obiecţii în favoarea eliminării respectivei discipline din programa şcolară: abaterile morale ale profesorilor de religie, lipsa de experienţă pedagogică a unora dintre aceştia şi calitatea îndoielnică a manualelor de religie… “

Spuneți că reprezentanţii umanismului secular propun trei argumente împotriva eliminării Religiei din curriculum: „abaterile morale ale profesorilor de religie, lipsa de experienţă pedagogică a unora dintre aceştia şi calitatea îndoielnică a manualelor de religie.” Altele sunt adevăratele probleme aflate în falia dintre cele două poziţii, oarecum antagonice, chestiuni pe care le evitaţi cu şarm, fiind mult prea preocupat cu zugrăvirea unei aure false a părții adverse.

Este ușor să se arunce la coşul de gunoi algoritmul atât de labirintic al ştiinţelor, în schimbul fructului dogmatic, mult mai apetisant, gustos şi uşor de digerat. Dacă întrebaţi la întâmplare un elev din România cum a apărut omul, vă va răspunde că a fost creat din ţărână, de către Dumnezeu, la fel ca regnurile, apărute spontan acum 6.000 de ani, aruncând în derizoriu ştiinţele.

„…va fi trecut cu vederea cazul Hiroshima-Nagasaky, rămînînd complet neînţeleasă atît necesitatea predării religiei pentru a diminua tentaţia unui bombardament nuclear, cît şi necesitatea predării disciplinelor ştiinţifice pentru a reduce şansele apariţiei unui nou val de obscurantism religios.“

Inseraţi aluziv „cazul Hiroshima-Nagasaky”, captiv într-o enumerare ironică, încercând să strecuraţi ideea conform căreia ştiinţa este rea şi trebuie demonetizată. Nimic mai neadevărat: cu sau fără ideea de religie, ar exista oameni buni care fac lucruri bune și oameni răi care fac lucruri rele. Dar ca oamenii buni să facă lucruri rele, este nevoie de religie.

“3 …Nu în cele din urmă, într-o discuţie cu un secular-umanist, evitaţi să invocaţi principiul democratic al majorităţii. Degeaba veţi spune, pe linia liberalismului clasic, că democraţia este răul cel mai mic şi că, din moment ce majoritatea cetăţenilor unei ţări se declară a fi creştini, predarea religiei creştine în şcoli, cu acordul acestora, poate primi o justificare satisfăcătoare…

…Dacă, potrivit noii legi a învăţămîntului, mărturisitorii altor culte creştine sau cei ai altor religii au, în principiu, posibilitatea de a participa la orele de religie specifice credinţei lor, minoritatea secular-umanistă nu are la dispoziţie nici o alternativă satisfăcătoare. Unui ateu care nu doreşte să participe la cursurile de religie creştină nu-i poţi oferi ca alternativă cursuri de introducere în iudaism, islam sau jainism. Pur şi simplu, nu se încadrează. Ce să îi oferi, atunci? Epicur? Nietzsche? Bakunin? Dawkins? Hawking? La această întrebare s-ar putea răspunde doar în cadrul unei dezbateri publice. Sînt sigur de faptul că într-o astfel de întîlnire a argumentelor nu se va ajunge prea departe dacă nu vor fi respectate fie doar şi cele trei reguli de dialog ilustrate mai sus. Mă întreb, însă, cît de departe se va ajunge odată cu respectarea lor.”

Într-o manieră demnă de un veritabil zelot ideologic, omiteți intenționat că umaniștii seculari nu doresc o catehizare a elevilor, iar maniera actuală de predare a religiei corespunde perfect definiţiei îndoctrinării: predarea se face de o manieră confesională, oferindu-se o singură viziune asupra fenomenului religios.

Asociația Secular-Umanistă din România afirmă că în unităţile de învăţămînt de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de religie trebuie să li se predea copiilor despre multitudinea de religii diferite pentru ca ei să poată delibera mai târziu în această privință şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela. De asemenea, promovarea separării statului de biserică reprezintă o necesitate în combaterea discriminărilor motivate de diferența atitudinală faţă de credinţă ori religie, aceasta fiind și o condiție a unei democrații autentice.

2 responses to “Cum discutăm cu Andrei Găitănaru?

  1. Pingback: Nu există valori creștine | Umanism Secular

  2. Pingback: Mocanu Cristian Cătălin: Potopul Ortodox | Umanism Secular

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: