Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Dovezi ale Creationismului


Dumnezeul Golurilor (deus ex machina) este o sintagmă folosită pentru a descrie tendința teiștilor de a-l considera pe Dumnezeu ca fiind cauza fenomenelor pe care cunoașterea umană nu le-a explicat încă.

Pe măsură ce aceste fenomente sunt explicate, religiosul trece imediat la următoarea incertitudine și jocul poate continua ad nauseam (ad infinitum).

Această idee nu este foarte populară printre „credincioși”, din moment ce pentru ei semnifică diminuarea în timp a puterii Dumnezeului lor. Unul dintre exemplele cele mai elocvente ale Dumnezeului Golurilor este „Designul Inteligent”, care susține că anumite aspecte ale modului de apariție a vieții sunt imposibil de explicat prin știință, oricât de evoluată ar fi aceasta. Sunt și probabil că vor fi întotdeauna lacune în cunoaștere, indiferent de domeniul științific, incluzând bineînțeles biologia și evoluția. Deci sunt destule goluri pe care creaționiștii le pot folosi pentru argumentele lor – dar aceasta nu reprezinta în niciun caz o critică sau obiecție științifică.

Ignorața nu constituie un argument și nu poate fi considerată drept o dovadă reală. Simplul fapt că nu putem explica ceva nu este o justificare validă pentru a ne baza pe altceva și mai misterios, cum ar fi o explicație supranaturală. O astfel de tactică este de asemenea riscantă în cazul de față, pentru că pe măsură ce știința progresează, „golurile” explicației științifice devin din ce în ce mai mici. Teistul care folosește această metodă pentru a justifica un set de convingeri sau credințe ar putea să realizeze că la un moment dat pur și simplu nu va mai fi loc pentru Dumnezeul său.

Designul Inteligent și Complexitatea Ireductibilă

Ambele se concentrează pe aparenta complexitate a naturii, insistând că o asemenea complexitate ar putea aparea numai prin acțiune supranaturală. Nu reprezintă nimic mai mult decât reformulări ale argumentului „Dumnezeul Golurilor”.

Complexitatea ireductibilă este pretenția că o structură biologică de bază este atât de complexă încât nu este posibil ca ea să se fi dezvoltat prin procese naturale; așadar trebuie să fie produsul unei forme de „creație specială”. Această poziție este greșită din multiple motive. Spre exemplu, susținătorii ei nu pot dovedi că o structură biologică, sau un sistem, nu ar fi putut să apară pe cale naturală – iar a dovedi că ceva este imposibil este mult mai complicat decât a dovedi că ceva este posibil. Apărătorii complexității ireductibile devin astfel autorii unui apel la ignoranță: „Eu nu pot să înțeleg cum aceste lucruri ar putea apărea pe cale naturală (nu numai biologică, dar și fizică) și prin urmare, trebuie să fi fost concepute de către un „Creator”.

Argumentul ignoranței, cunoscut și ca argumentum ad ignorantiam („apel la ignoranță”), este o eroare logică în care se afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată ca fiind falsă sau că premisa este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată.

Chiar dacă aceste două concepte sunt acceptate, tot se poate argumenta că o zeitate la alegere ghidează evoluția. Așadar, chiar dacă erorile lor sunt ignorate, aceste argumente pot în cel mai bun caz să fie considerate dovezi pentru un creaționism general, opus creaționismului biblic și nu eliberează tensiunea dintre acesta și evoluție.

Pe cât de slabe sunt „dovezile” de mai sus, trebuie notat că acestea sunt cele mai bune argumente pe care le-au putut oferi creaționiștii.

Dovezi ridicole ale Creaționismului

Există tipuri și mai slabe de dovezi pe care le oferă adesea creaționiștii – dovezi care sunt ori absurde până la a fi aproape nemenționabile, ori demonstrabil false. Acestea pretind că arca lui Noe ar fi fost descoperită, geologia potopului, invaliditatea tehnicilor de datare etc.

Toate acestea sunt neacceptate și/sau au fost demontate de nenumărate ori, insă continuă să persiste, în ciuda celor mai bune încercări de a le dezminți prin rațiune și evidență. Puțini creaționiști inteligenți înaintează astfel de argumente. Majoritatea „dovezilor” creaționiste constau în efortul de a invalida evoluția, de parcă asta ar face „teoria” lor să fie cumva mai credibilă, o falsă dihotomie în cel mai bun caz.

Negarea Evoluției și Dovezile Creaționismului

În loc de a veni cu propriile dovezi științifice care să indice adevărul creaționismului, majoritatea creaționiștilor sunt preocupați mai înainte de toate de invalidarea evoluției. Ceea ce nu recunosc ei este că dacă ar demonstra că evoluția ar fi 100% greșită ca explicație pentru datele pe care le avem, ipoteza „Dumnezeu a făcut totul” nu ar fi considerată ca fiind mai probabil să fie adevărată decât „spiridușii au făcut totul”.

Creaționismul nu va fi și nu va putea fi tratat ca o altenativă legitimă doar dacă și decât atunci când creaționiștii vor demonstra că mecanismul propus de ei – Dumnezeu – există cu adevărat. Deoarece creaționiștii tind să considere existența Dumnezeului lor ca fiind evidentă, este ușor să asume că credința creaționistă va înlocui automat evoluția, de-ar fi doar cu putință pentru ei să o „detroneze”. Asta nu face însă decât să demonstreze cât de puțin înțeleg ei de fapt știința și metoda științifică. Ceea ce ei consideră a fi rezonabil sau evident nu are nicio relevanță în știință; tot ce contează este ceea ce poate fi demonstrat și susținut prin dovezi.

Creaționiștii, credincioșii și/sau religioșii au prostul obicei de a vlăgui oamenii raționali prin prezentarea în mod repetat a unor argumente care au fost deja demontate în nenumărate rânduri. Repetarea la nesfârșit a unui argument demontat de mii de ori nu îl face să fie valid.

Vezi și:
Neexplicat vs. Inexplicabil: Cum Răstălmăcesc Teiștii Știința
Motive pentru a crede în Dumnezeu

14 responses to “Dovezi ale Creationismului

  1. Cristina 2011-11-28 at 03:57

    tot ce contează este ceea ce poate fi demonstrat și susținut prin dovezi. HA HA!!! Asa cum este demonstrata si dovedita evolutia???

  2. Umanism Secular 2011-11-29 at 02:02

    tot ce contează este ceea ce poate fi demonstrat și susținut prin dovezi. HA HA!!! Asa cum este demonstrata si dovedita evolutia???

    Teoria evoluției prin selecție naturală cumulativă este singura dintre teoriile cunoscute, care este capabilă de a explica existența complexității organizate, după cum bine spunea Richard Dawkins.

    • Cristina 2011-11-29 at 04:31

      Daca evolutia ar fi adevarata, stiinta si gindirea critica nu ar putea fi posibile. Nu ar exista baza pentru logica si nici pentru uniformitate in natura.

      Ca sa nu mai vorbim de atitea legi care dovedesc ca evolutia nu este stiinta.

    • arres 2012-09-14 at 09:09

      teoria evolutiei nu explica multe lucruri domnule.Iar richard dawkings nu spune bine deloc ce spune ,dar e un individ cu …multe relatii care ii acopera prostia si gaunosenia din capul lui.
      si nu spune bine pentru ca nu face decat sa se infoaie caraghios in fata unor intrebari esentiale ce demonteaza lucrarea mentorului sau.care o fi ala….Organizeaza mata complexitatea in orice sistem doresti ,da stii cum?fara sa intervii in nici un fel si lasa sa se organizeze singura prin forta lucrurilor.Nici macar haosul din capul tau se pare ca nu il poti organiza ,sa-i dai un sens si-o logica.Nu ti-e jena putin de tine ,asa un pic ca repeti ca un papagal niste aberatii?!?In slujba cui te pui ,maimuta ,pardon ,urmas de maimuta?

      • Umanism Secular 2012-09-17 at 20:30

        @arres

        teoria evolutiei nu explica multe lucruri domnule.

        O afirmație de mare profunzime…

        .Iar richard dawkings nu spune bine deloc ce spune

        Ce anume „nu spune bine” Richard Dawkins? Că teoria evoluției prin selecție naturală cumulativă este singura dintre teoriile cunoscute, care este capabilă de a explica existența complexității organizate? Dacă ai tu alta mai bună, atunci te invit să ți-o expui public. Ar putea revoluționa lumea.

        dar e un individ cu …multe relatii care ii acopera prostia si gaunosenia din capul lui.

        Sunt curios care sunt relațiile lui Richard Dawkins. Dacă într-adevăr ai studiat relațiile sale, atunci te rog să elaborezi pe această temă și să explici chiar aici, pe acest forum, care sunt acelea și cu ce devine mai puțin adevărat discursul său în lumina noilor „dezvăluiri”. De prostie nu îl bănuiesc, din moment ce se exprimă în limba sa mult mai coerent decât o faci tu în limba ta.

        Organizeaza mata complexitatea in orice sistem doresti ,da stii cum?fara sa intervii in nici un fel si lasa sa se organizeze singura prin forta lucrurilor.

        În multe ramuri științifice, „complexitate” are un sens precis: https://en.wikipedia.org/wiki/Complexity https://en.wikipedia.org/wiki/Self-organization#Self-organization_in_biology
        În cazul sistemelor biologice cu autoorganizare, complexitatea provine din mutaţii generate de adaptarea la mediu prin abilitatea de reproducere diferenţiată şi prin precedenţă faţă de materia anorganică sau faţă de organisme mai puțin complexe. Sistemele cu un grad mare de complexitate pot fi produse printr-o serie de foarte puţini paşi generaţi aleatoriu, dar prin selecţie naturală, mai degrabă decât de un creator inteligent.

        Analogia ceasornicarului este un argument care se invalidează singur: dacă lucrurile complexe trebuie să fie create de către ceva mai complex decât ele, atunci orice este postulat ca fiind un astfel de creator complex ar trebui de asemenea să fie creat de ceva şi mai complex. Dawkins împărtăşeşte viziunea susţinută de oamenii de ştiinţă, conform căreia selecţia naturală este suficientă pentru a explica funcţionarea şi complexitatea lumii biologice şi se poate spune că joacă rolulul ceasornicarului în natură, cu toate că al unui ceasornicar automat, orb, noninteligent.

        Nici macar haosul din capul tau se pare ca nu il poti organiza ,sa-i dai un sens si-o logica.Nu ti-e jena putin de tine ,asa un pic ca repeti ca un papagal niste aberatii?!?In slujba cui te pui ,maimuta ,pardon ,urmas de maimuta?

        Nu faci decât să îți dai arama pe față. Sfatul meu este să eviți atacul la persoană și să îți susții poziția.

        https://umanismsecular.wordpress.com/2011/12/09/promovarea-ateismului/

  3. Umanism Secular 2011-11-29 at 19:27

    @cristina

    Știința reprezintă investigarea sau studiul naturii prin observație și raționament. Știința nu este dogmatică. Se deosebește de religie prin faptul că nu are pretenția de a fi în posesia adevărului absolut. Rezultatele cercetării științifice sunt falsificabile, adică se pot testa și se poate verifica validitatea lor. Dar afirmațiile religioase nu pot fi falsificate din start, pentru că nu pot fi cercetate.

    Gândirea critică este procesul mental de analiză sau evaluare a informației, mai ales afirmații sau propoziții pretinse de unii oameni a fi adevărate. Ea duce la un proces de reflecție asupra înțelesului acestor afirmații, examinând dovezile și raționamentul oferit și judecând faptele.

    Evoluția explică apariția diferitelor tipuri de plante și animale (ca și a altor forme de viață ale Terrei) prin pre-existența altor tipuri, diferențele între acestea fiind datorate unor modificări produse în generații succesive. Ca teorie a biologiei, teoria evoluției este o teorie științifică. Asta înseamnă că ea este considerată a fi o ipoteză testabilă naturalistă care a fost dovedită. Putem spune deci că teoria evoluției este la fel de supusă îndoielii, precum este cea că Pământul se rotește în jurul soarelui.

    Daca evolutia ar fi adevarata, stiinta si gindirea critica nu ar putea fi posibile. Nu ar exista baza pentru logica si nici pentru uniformitate in natura.

    Cum? Vreau să înțeleg prin ce raționament bolnav evoluția invalidează știința și gândirea critică.

    Ca sa nu mai vorbim de atitea legi care dovedesc ca evolutia nu este stiinta.

    Termenii de „model”, „ipoteză”, „teorie” și „lege fizică” au în știință alte înțelesuri decât în limbajul uzual. O lege fizică sau o „lege a naturii” este o generalizare științifică bazată pe observații empirice.

    Când susții că o anumită lege a naturii contrazice evoluția ar trebui să o înțelegi, să înțelegi de ce contrazice ea evoluția și să ne poți explica motivul.

    • Cristina 2011-11-30 at 23:32

      Legea biogenezei – viata vine de la viata. Evolutia nu poate fi adevarata stiintific pentru ca nu este dovedit cum a aparut viata pe pamint.

      Legea probabilitatii – dovedeste evolutia imposibila.

      Cele 2 legi ale termodinamicii – evolutia incalca aceste legi

      Legile geneticii – mutatii pot schimba diferite gene dar nu pot adauga informatii noi la ADN

      Nu exista fosile care sa arate tranzitia pe care o afirma evolutia

      Cit despre rationamentul bolnav ca evolutia valideaza stiinta si gindirea critica am raspuns la celalat post.

  4. Umanism Secular 2011-12-02 at 23:32

    Argumente demontate anterior de mii de ori…

    Legea biogenezei – viata vine de la viata. Evolutia nu poate fi adevarata stiintific pentru ca nu este dovedit cum a aparut viata pe pamint.

    Aceasta afirmație reprezintă o copilărie dusă la extreme!

    Dacă un religios dorește să argumenteze că viața vine în întregime de la viața de dinaintea sa și că asta dovedește existența zeului sau zeilor în care crede acea persoană, nu este numai un argument al ignoranței (a se vedea mai sus „apel la ignoranță”), dar asta ridică și probleme cu privire la natura unui Dumnezeu. Dacă citezi o lege care susține că viața vine în întregime de la viața de dinaintea sa, nu ar înseamnă asta și că Dumnezeu trebuie să fi fost creat?

    Presupun așadar că un religios ar ceda și ar admite că a existat o vreme când viața venea de la altceva decât viață. Ar argumenta că această primă cauză a vieții era omul magic din ceruri, folosind puteri magice. O persoana cu o minte orientată spre știință ar argumenta că existența unui mister nu face ca Dumnezeu să fie o ipoteză plauzibilă. În cuvintele lui Tim Michin, „toate misterele rezolvate vreodată s-au dovedit a nu fi magice”.

    Mai sunt și cazuri în care unii creaționiști înțeleg ce este evoluția și că originea vieții sau originea universului nu sunt foarte relevante pentru validitatea teoriei evoluției. În astfel de cazuri, creaționiștii caută să inducă în eroare în mod deliberat, imaginându-și pesemne că prin crearea de confuzii cu privire la adevărata natură a evoluției, vor câștiga teren si vor căpăta mai multă susținere pentru propria poziție – o poziție care este, conform lor, mai în concordanță cu voia lui Dumnezeu și doctrina creștină.

    Legea biogenezei (Omne vivum ex vivo) este prezentată în mod general stipulând că „viața nu poate veni decât de la viață”. Deși sună ca o refutare decisivă a posibilității abiogenezei, nu este așa. Când examinăm contextul în care biologii vorbesc despre legea biogenezei, putem observa că legea este menită ca o negare a generării spontane. Nici măcar conceptul de abiogeneză nu contrazice legea biogenezei.

    Legea probabilitatii – dovedeste evolutia imposibila.

    Ar putea fi nejustificată afirmația că dacă un dumnezeu nu este responsabil pentru crearea universului, atunci hazardul este. Există și o a treia opțiune și anume aceea că pur și simplu nu cunoștem încă originea lui. Nevoia de certitudine pare a fi o piatră de încercare pentru mulți teiști. Oamenii de știință sunt dispuși să admită că nu cunosc de ce anumite lucruri se petrec și se straduiesc să descopere. Pe de altă parte, apologeții teiști par incapabili să accepte ideea că s-ar putea să nu știe de ce universul există. Unii se comportă ca și cum o astfel de ignoranță este un eșec moral sau intelectual, ceea ce nu face decât să demonstreze cât de departe de cunoașterea științifică au deraiat.

    Dacă orice alternativă este egal probabilă, în mod similar orice alternativă este egal improbabilă. Astfel, formarea unei molecule proteice nu este mai puțin probabilă decât neformarea ei. De fapt, se pot folosi cu ușurință aceleași argumente creaționiste pentru a dovedi că nici unul dintre noi nu ar trebui să existe. Fiecare dintre noi este produsul unirii unuia dintre milioanele de spermatozoizi produși de tații noștrii cu unul din multele ovule produse de mamele noastre. Care sunt atunci șansele împotriva oricărei combinații de spermatozoizi – ovule care să ne genereze pe noi? Putem maximiza această probabilitate, incluzând calcule similare ale improbabilității de concepție a părinților noștrii, a părinților părinților noștrii și așa mai departe. Numărul astfel obținut ar fi foarte mare. Și totusi suntem aici. Existăm. Deși șansele împotriva unei anumite combinații genetice sunt incredibil de mari, șanse favorabile respectivei combinații există.

    Cele 2 legi ale termodinamicii – evolutia incalca aceste legi

    Cele două legi ale termodinamicii? Presupun că te referi la una dintre obiecțiile creaționiștilor, care spune că evoluția ar încălca cea de-a doua lege a termodinamicii (deseori citată ca legea entropiei). Falsa analogie cu entropia ca dezordine este folosită în afara științei cu grade variate de succes. Analogia postulează că formele de viața mai complexe nu pot evolua din formele mai simple de viață.

    Evoluția nu implică în vreun fel că viața devine din ce în ce mai complexă; nu spune decât că selecția naturală permite ca mutațiile genetice care sunt favorabile reproducerii să devină și să rămână comune în decursul generațiilor succesive ale unei populații.

    Argumentul celei de-a doua legi a termodinamicii este una dintre cele mai prostești scorniri creaționiste. Practic se autoinfirmă. Această pretenție creaționistă se bazează pe o manifestare a legii aplicabilă doar sistemelor perfect izolate, care nu schimbă materie sau energie cu exteriorul. Prin contrast, organismele vii sunt sisteme deschise întrucât schimbă în mod constant energie și materie cu mediul: de exemplu, animalele consumă mâncare și elimină materii fecale, generază și absorb căldură etc.

    Întrucât a doua lege a termodinamicii are o definiție matematică precisă, argumentul creaționiștilor poate fi analizat cantitativ, lucru făcut de către fizicianul Daniel Styer, care concluzionează: „Estimările cantitative ale entropiei implicate în evoluția biologică demonstrează că nu există niciun conflict între evoluție și a doua lege a termodinamicii”. Într-o scrisoare publică, adresată editorului „The Mathematical Intelligence”, intitulată “Cum anti-evoluționiștii abuzează matematica”, matematicianul Jason Rosenhouse afirma:

    Realitatea este că fenomenele naturale în mod obișnuit conduc la o descreștere a entropiei. Plantele folosesc lumina soarelui pentru a converti dioxidul de carbon și apa în glucide și oxigen, caz în care nu invocăm intervenția divină pentru a explica acest proces […] termodinamica nu oferă niciun motiv care ne-ar putea afecta încrederea în darwinism.

    Legile geneticii – mutatii pot schimba diferite gene dar nu pot adauga informatii noi la ADN

    O nouă obiecție (ce tinde să devină comună) a creaționiștilor la adresa teoriei evoluției este aceea că mecanismele evolutive de tipul mutațiilor nu pot genera informație nouă. Creaționiști precum William A. Dembski, Werner Gitt și Lee Spetner au încercat să folosească teoria informației pentru a contesta evoluția. Dembski a susținut că viața prezintă o mare complexitate și că evoluția fără un agent inteligent nu ar fi putut să genereze informația necesară producerii unei asemenea complexități. Apologeții creștini ai site-ului „Answers in Genesis” apelează frecvent la concepte din teoria informației pentru a combate „filosofia materialistă”, întruchipată de evoluție și a susține creaționismul biblic: „Ar trebui să fie clar că o aplicare riguroasă a științei informaticii este susținătoare a creației biblice”.

    Aceste pretenții au fost respinse pe scară largă de către comunitatea științifică. Generarea de noi informații este un proces obișnuit în evoluție, de fiecare dată când se produce o mutație nouă sau o duplicare de gene. Exemple dramatice de trăsături complet noi (unice, apărute prin mutații) au fost observate în ultimii ani, cum ar fi de pildă cazul bacteriei care mănânca nylon, microorganism care a dezvoltat noi enzime pentru a digera în mod eficient un material care nu a existat niciodată înainte de era modernă. De fapt, când un organism este considerat împreună cu mediul în care a evoluat, nu e necesar să se justifice crearea de informație. Informația din genom creează o înregistrare a modului în care a fost posibilă supraviețuirea într-un anumit mediu. Nu este creată, ci mai degraba colectata din mediu prin căutare de tipul încercare/eroare, întrucât organismele mutagene fie se reproduc, fie dispar.

    Nu exista fosile care sa arate tranzitia pe care o afirma evolutia

    Fosilele care prezintă particularități de trecere sunt numite fosile de tranziție – acestea au caracteristici comune cu organismele de dinainte si de după ele. Fosilele de tranziție sunt o dovadă puternică a evoluției deoarece indică progresia formei, teza de bază a teoriei evoluției. Fosilele de tranziție sunt în mod frecvent înțelese greșit și asemeni macroevoluției, creaționiștii tind să redefinească termenul astfel încât să se potrivească viziunii lor.

    Există multe exemple documentate de fosile tranziționale, inclusiv la scală mare, cum ar fi trecerea de la reptile la păsări (controversatul archaeopteryx) sau de la reptile la mamifere, precum și tranziții mai puțin dramatice, de tipul celor prezente în rândul hominizilor sau al raselor de cai. Faptul că, în ciuda rarității fenomenului de fosilizare, avem totuși o mulțime de date privitoare la fosilele de tranziție, date aflate în general în concordanță cu arborele filogenetic, este o dovadă puternică în favoarea ideii de evoluție.

    Uneori, creaționiștii ignoră faptul că nu există o documentare completă a fosilelor. Chiar dacă avem o fosilă de tranziție între două grupe de organisme, care sugerează relația de evoluție dintre ele, creaționiștii vor pretinde fosile tranziționale pentru fosilele de tranziție. Si dacă se descoperă si acestea, creaționiștii vor dori fosile de tranziție pentru noile organisme. Este o dispută care nu poate fi câștigată, întrucât atâta timp cât creaționiștii vor avea nevoie de o „dovadă absolută” a relației evolutive pentru a o accepta, ei vor insista asupra faptului că în lipsa unei evidențe complete a fiecărui organism din lanț, nu se poate concluziona că un organism este strămoșul altuia. Această abordare este o formă inutilă și falsă de critică. Nu putem spune cu certitudine că un anumit organism fosilizat s-a aflat în mod sigur în lantul evolutiv al oricărui alt organism, dar asta nici nu este absolut necesar. Fosilele existente furnizează dovezi clare ale evoluției în general și anumite fosile sunt sugestive pentru relația evolutivă între diferite organisme. Aceasta ne permite să concluzionăm pe bază de informații (asta înseamnă știință) în legătură cu istoria evolutivă a multor organisme și aceste concluzii sunt susținute de dovezi atât fosile, cât și de altă natură.

    Repet ce am scris și mai sus: creaționismul nu va fi și nu va putea fi tratat ca o altenativă legitimă doar dacă și decât atunci când creaționiștii vor demonstra că mecanismul propus de ei – Dumnezeu – există cu adevărat. Deoarece creaționiștii tind să considere existența Dumnezeului lor ca fiind evidentă, este ușor să asume că ipoteza creaționistă va înlocui automat evoluția, de-ar fi doar cu putință pentru ei să o „detroneze”. Asta nu face însă decât să demonstreze cât de puțin înțeleg ei de fapt știința și metoda științifică. Ceea ce ei consideră a fi rezonabil sau evident nu are nicio relevanță în știință; tot ce contează este ceea ce poate fi demonstrat și susținut prin dovezi. Invalidarea evoluției nu duce automat la validarea creaționismului.

    Ne explicăm existența printr-o combinație între principiul antropic și principiul selecției naturale al lui Darwin. Acestă combinație ne oferă o explicație completă și extrem de satisfăcătoare pentru tot ce vedem și cunoaștem. Nu numai că ipoteza dumnezeiască este nenecesară, dar este și spectaculos de frugală. Putem spune deci nu numai că nu avem nevoie de Dumnezeu pentru a explica universul și viața, dar Dumnezeu iese în evidență în univers ca cel mai oribil tablou atârnat pe un imens perete gol. Bineînțeles că nu putem să-i dovedim inexistența, așa cum nu putem dovedi inexistența lui Thor, a zânelor, spiridușilor și al Monstrului Zburător de Spaghete. Dar, asemeni celorlalte fantezii pe care nu le putem infirma, putem spune că Dumnezeu are cam aceleași șanse de a exista.  

  5. cata 2012-07-01 at 11:35

    Dumnezeu exista si face mari lucrari !
    Tot ce e scris in Biblie e adevar steril, niciodata stiinta nu va fi in contradictie cu Biblia pentru ca amandoua au acelasi autor comun: Dumnezeu.
    Interpretarile datelor stiintifice de catre atei NU face obiectul stiintei adevarate ci doar suciri si fortari spre un rezultat departe de Dumnezeu. Singurul rol il mai are in alimentarea motivatiei ateilor, daca nu v-ati citi intre voi declaratiile astea vesnic critice atribuindu-va fara titlu stiinta ateismul ar muri subit.
    Atacurile astea ateiste prin stiinta nu mai sunt gustate de mult..
    condoleante!

    • Umanism Secular 2012-07-05 at 01:06

      Dumnezeu exista si face mari lucrari !

      Afirmații de o asemenea magnitudine necesită dovezi pe măsură. Dacă te aștepți ca cineva să creadă ce zici tu acolo, ar trebui să susții și să poti explica și altora care este natura sa și cum se manifestă zeul tău. Cu alte cuvinte, ceea ce se afirmă fără dovezi poate fi respins fără dovezi. La fel de bine aș putea spune că Zâna Măseluță există și face mari lucrări și ar avea fix aceeași valoare de adevăr.

      Fii mai precis cu privire la ce înțelegi tu prin noțiunea de „Dumnezeu” și lucrările la care faci referință! Ar putea fi vorba la fel de bine despre lucrări edilitare de reabilitare și modernizare a sistemelor rutiere, caz în care, cel puțin la noi în țară, nu putem observa rezultate concrete. Sau pote zeul tău e dentist și se pricepe mai presus de toate la realizarea unor lucrări dentare de înaltă calitate. Sunt curios dacă oferă și garanție.

      Probarea existenței unui zeu depinde in mare măsură de ceea ce înțelege teistul prin acest concept și care este definiția zeului său. Daca zeul tău e ceva ce nu afectează în absolut niciun fel realitatea, atunci nu poate fi testat sau verificat daca așa ceva există. Dar dacă zeul tău se manifestă în vreun fel în realitate, dacă răspunde la rugăciuni, tămăduiește oameni, oprește Soarele, învie morți, orice altceva în genul ăsta, atunci este ceva ce poate fi supus testării științifice.

      Tot ce e scris in Biblie e adevar steril, niciodata stiinta nu va fi in contradictie cu Biblia pentru ca amandoua au acelasi autor comun: Dumnezeu.

      Afirmații care sunt în contradicție cu realitatea factuală – stabilită prin investigație științifică – pot fi găsite cu ușurință în biblie, întrucât textele biblice au fost scrise în perioade în care cunoașterea umanității despre lume era destul de limitată. Nu pot fi învinovățiți scriitorii din vechime pentru că știau mai puține decât știm noi acum, însă îi putem învinovăți pe cei care în prezent preferă erorile scriitorilor antici în detrimentul informațiilor de încredere din ziua de astăzi. Literatura medicală contrazice abilitatea de a fi mort pentru 3 zile și a reveni la viață. Astronomia ne spune că universul nu poate fi creat în șase zile, așa cum scrie în Geneză, capitolul 1. Alege orice pagină… este o carte plină de fabule, ficțiune, legendă, superstiție, nonsens și intoleranță. Sunt mii de erori științifice ireconciliabile, precum și alte contradicții și inconsistențe care pot fi găsite în paginile cărticelei tale magice.

      Interpretarile datelor stiintifice de catre atei NU face obiectul stiintei adevarate ci doar suciri si fortari spre un rezultat departe de Dumnezeu. Singurul rol il mai are in alimentarea motivatiei ateilor, daca nu v-ati citi intre voi declaratiile astea vesnic critice atribuindu-va fara titlu stiinta ateismul ar muri subit.

      Trecând (cu greu) peste dezacord și lipsa de claritate, te rog să înțelegi că trebuie să îți susții afirmațiile. Altfel nu poți avea pretenția ca ele să fie luate în considerare, mai mult decât lătratul unui câine. Așa e în viață: unii înțeleg asta, iar alții ajung să urle în portavoce (de obicei despre zeul creștin). Așadar, dacă ai un exemplu concret în care persoane care nu cred în existența zeilor manipulează experimente (în încercarea diabolică de a-l ascunde pe Domnu’), ești invitatul meu să îi dai în vileag, aici pe blog, ca să vadă toată lumea, cu date și exemple. Ceea ce deranjează însă cel mai mult este cum încerci să îți insinuezi zeul pe unde apuci, dar fără să faci nici cel mai mic efort pentru a-i demonstra existența.

      Simt totuși nevoia de a preciza că indiferent de credința ta, unele lucruri vor fi adevărate, iar altele vor fi false. Credințele și convingerile personale, oricare ar fi acestea, nu au nicio influență asupra realității faptice a lumii care ne înconjoară. Metoda științifică se bazează pe ideea că experimentele reușesc sau eșuează, indiferent de convingerile cercetătorilor. Presupunând că experimentele sunt proiectate si organizate în mod corespunzător, nu contează câți din cei implicați au convingerea că vor fi un succes – există întotdeauna posibilitatea să fie un eșec. Dacă aceasta posibilitate nu ar exista, atunci realizarea experimentului nu ar avea niciun sens, corect? Și orice ipoteză propusă ar fi „adevărată” și astfel nu ar mai exista discuții. Dar în realitate nu se întâmplă așa. Orice ipoteză, pentru a fi acceptată ca fiind „adevărată”, trebuie dovedită fără echivoc.

      Mulți idioți reiterează mitul conform căruia știința a fost deturnată, apropriată, de către un grup de interese care încearcă să o folosească pentru a-și impune propria ordine de zi. Însă știința nu este o entitate care să poată fi apropriată într-o astfel de manieră și rămâne, prin natura ei, imparțială și empirică. Metoda științifică scoate opinia personală din ecuație și generează experimente repetabile, verificabile și falsifiabile. 10 fizicieni cuantici pot avea 10 idei contradictorii despre cum funcționează universul, dar asta nu le va sta în calea colaborării în domeniul cercetării științifice, pentru că în cele din urmă, matematica lor este aceeași pentru toți și se vor putea înțelege între ei. Aceasta este frumusețea procesului știintific. Și oricine acceptă știința, trebuie să accepte metoda științifică. Ceea ce include teiștii. Dacă alegi să ignori metoda științifică, atunci pretențiile tale nu vor fi de natură științifică, ci religioasă. Sau poate ar trebui să înlocuim cuvântul „religie” cu „superștiință” pentru a îmbuna teiștii?

  6. Pingback: Gandirea conspirationista « Umanism Secular

  7. Pingback: Neexplicat vs. Inexplicabil: Cum Rastalmacesc Teistii Stiinta « Umanism Secular

  8. Pingback: Stiință vs. Religie (Partea II) | Umanism Secular

  9. Pingback: Ignoranța noastră se numește Dumnezeu | Umanism Secular

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: