Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Promovarea Ateismului


Religii precum islamul și creștinismul încearcă în permanență să recruteze noi membri. Acest efort implică de obicei explicarea a ceea ce religia propovăduiește și a utilității acestor învățături. Când o persoană provine dintr-un asemenea mediu, e firesc să perceapă acțiunile similare ca având motivații prozelitiste.

Deși ateismul nu este un sistem independent de credințe, cu învățături care necesită să fie explicate, ateii se găsesc uneori în postura de a explica ce este și ce nu este ateismul. Acest lucru poate fi perceput uneori, de persoanele religioase, ca o încercare de a recruta noi “membri”.

Cu toate acestea, scopul nu este de a face prozelitism, ci mai degrabă de a convinge oamenii să renunțe la un sistem de credințe considerat fals, dacă nu chiar dăunător și periculos de către atei.

Eu nu răspândesc cuvântul ateismului, întrucât nu există niciun cuvânt al ateismului de răspândit, cel puțin nu în sensul în care se propovăduiește mesajul creștin. Eu explic ce este și ce nu este ateismul, dezmințind multe mituri și înțelegeri greșite și explorez natura religiei, a teismului și a altor tipuri de credințe.

Dacă s-ar putea spune că încerc să răspândesc ceva, ar fi vorba despre scepticism și gândire critică. Ateismul nu are valori morale sau intelectuale decât atunci când se bazează pe o metodologie naturalistă, știință, scepticism și gândire critică. A fi ateu din motive necritice – cum ar fi de exemplu să te declari ateu pentru a fi popular – nu diferă de a fi teist religios din același motiv.

Religia și teismul sunt subiecte evidente pentru dezbatere și gândire sceptică, dar cu siguranță nu sunt singurele subiecte. Chiar dacă o persoană își bazează ateismul pe o metodologie sceptică, asta nu garantează că va aplica acea metodologie în general și în mod consistent. Așa cum un teist religios poate să aplice cu succes scepticismul când vine vorba de politică, dar nu și când vine vorba de propria religie, un ateu poate fi foarte sceptic în legătură cu pretențiile religioase și teiste, dar în același timp să eșueze în aplicarea acestei gândiri în materie de politică. Eroarea este în principiu aceeași, niciuna dintre cele două persoane neputând susține că ar fi în vreun fel superioară din punct de vedere intelectual sau moral față de cealaltă.

Așadar, încurajez scepticismul și gândirea critică în mod general. Religia și teismul pot fi principalele subiecte aici, dar atunci când este adecvat încerc să aduc în discuție și alte subiecte, pentru că nu vreau ca cineva, în special vreun ateu, să-și imagineze că a fi doar critic față de religie și teism este suficient. Una dintre problemele cele mai serioase ale societății umane în momentul de față, este inabilitatea oamenilor și/sau reticența lor în aplicarea scepicismului și a gândirii critice la variatele ideologii care concurează pentru timpul și atenția noastră.

8 responses to “Promovarea Ateismului

  1. filozofeme 11/12/2011 at 12:56

    Problema e că şi spiritul omului are nevoie de mâncare, nu numai corpul… Bine-bine, dai la o parte religia, dar pe urmă ce faci ? Scepticismul nu ţine de foame – din contra !

  2. Umanism Secular 11/12/2011 at 23:47

    filozofeme 11/12/2011 la 12:56
    Problema e că şi spiritul omului are nevoie de mâncare, nu numai corpul… Bine-bine, dai la o parte religia, dar pe urmă ce faci ? Scepticismul nu ţine de foame – din contra !

    Noțiunea de „spirit” nu este acceptată de către știință, deoarece este nefalsificabilă și supranaturală (balivernă din concepțiile mistico-religioase). Acest concept este considerat ciudat de către oamenii de știință și cei care nu cred in „spirit”, deoarece dacă ceva nu poate fi măsurat sau testat direct sau indirect în niciun fel, atunci nu poate afecta lumea materială și este din punct de vedere practic, inexistent.

    Dacă vă referiți la „spirit” într-un sens metaforic, fără să vă gândiți la ceva magic sau imaterial, atunci omul are nevoie de cunoaștere, „hrană” pentru minte și nu de îndoctrinare, investigarea sceptică si gândirea critică fiind cele mai de încredere unelte pentru verificarea diverselor ipoteze. Pe de altă parte, religia învață oamenii să fie mulțumiți cu a nu cunoaște lumea, iar îndoctrinarea religioasă nu se poate numi cunoaștere sau înțelegere, fiind opusă fundamental lucrurilor ce merită apreciere: curaj, gândire limpede, onestitate, corectitudine și mai presus de toate, dragoste de adevăr. O lume lipsită de religie devine astfel o lume mai bună. Faceți un exercițiu de imaginație!

    • filozofeme 12/12/2011 at 14:37

      Fac… Adică incerc să fac. Şi văd o lume lipsită de poezie şi fantezie, de roboţei scientişti, decerebraţi şi lipsiţi de inimă, care mişună de colo colo, fără niciun scop anume, în afară de satsfacerea nevoilor materiale imediate, pradă unei angoase epocale !

      • Umanism Secular 13/12/2011 at 00:37

        filozofeme 12/12/2011 la 14:37
        Fac… Adică incerc să fac. Şi văd o lume lipsită de poezie şi fantezie, de roboţei scientişti, decerebraţi şi lipsiţi de inimă, care mişună de colo colo, fără niciun scop anume, în afară de satsfacerea nevoilor materiale imediate, pradă unei angoase epocale !

        Cel mai important lucru pe care știința și poezia îl au în comun, este că ambele tolerează incertitudinea. Au o anume modestie în comun: nu au nevoie să susțină că au dreptate. Eu pot trăi cu îndoiala și incertitudinea de a nu știi. Mi se pare mult mai interesant. Viața nu este decât o scăpărare a minunăției acestui copleșitor univers, și este trist să-i vezi pe atâția irosind-o în visul unei fantezii spirituale.

        Spiritul este considerat de către credincioși ca fiind complet imaterial. Oamenilor de știință care încearcă și eșuează fără excepție să găsească o dovadă pentru spirit, li se va spune de către credincioși că “spiritul” nu poate fi măsurat sau caracterizat în niciun fel. Asemeni altor concepte similare, acest gen de argumente fac ideea de “spirit” imună într-un fel la orice investigaţie amănunţită, deoarece credincioșii le pot oricând invoca împotriva oamenilor de știiță “fara suflet”. Nu sunt convins că a vorbi despre spiritualitate este util în acest context. Prin experiența “spirituală” ne referim la ceva care te mișcă profund sau ceva foarte emoționant? Este asta parte din “marele plan ateist” de apropriere a spiritualității din domeniul religios? Nu numai că poziția dumneavoastră nu este convingătoare, dar ateii pot experimenta la fel de bine trăirile a căror cheie pretindeți că o aveți.

        Acești “roboţei scientişti, decerebraţi şi lipsiţi de inimă, care mişună de colo colo, fără niciun scop anume” formulează întrebări de tipul “De ce exist?”, “Care este scopul vieții?”, “De unde am venit?” Religiile lumii eșuează în privința clarificării acestor probleme într-un mod folositor, semnificativ, recitând și repetând papagalicește răspunsuri ilogice sau fanteziste. Desigur, e plăcut să ne imaginăm că după moarte urmează o existență plină de pace și liniște alături de zei iubitori, care au grijă de noi pentru totdeauna. Cu toate acestea, realitatea este complet diferită. Nu există nicio dovadă a existenței zeilor. Nu există nicio nevoie sau necesitate de zei. Superstiția și ignoranța nu au fost niciodată de folos umanității. Religiile s-au dovedit intolerante si habotnice, împiedicând progresul științific, libertatea si evoluția. O lume lipsită de religie nu este o lume lipsită de poezie şi fantezie. Acesta ar fi un eșec în a raționa corect. Consider că miturile sunt distractive, dar trebuie până la urmă să ne dăm seama ce este și ce nu este adevărat, iar mitul iudeo-creștin nu face excepție. A susține că fără povestea dumnezeului abrahamic nu ar putea exista fantezie înseamnă a-l nega pe Harry Potter și ca să îl citez pe distinsul poet romantic englez, Percy Bysshe Shelley, „Un Dumnezeu făcut de om are fără îndoială nevoie de om pentru a se face cunoscut față de om.”

        Mai bine crudul adevăr, decât fantezia reconfortantă pentru că în cele din urmă, observăm adesea, că adevărul factual este mai reconfortant decât fantezia. Am putea inventa orice număr de fantezii reconfortante, însă valoarea adevărului este de netăgăduit. Cred sincer că șiința este mai emoționantă și mai poetică. Magia îmbracă multe forme. Magia supranaturală este cea folosită de către strămoșii noștrii pentru a explica lumea, înainte de a dezvolta metoda științifică. Vechii egipteni explicau noaptea, sugerând că zeița Nut a înghițit soarele. Vichingii credeau că un curcubeu e puntea zeilor către pământ. Japonezii obișnuiau să explice cutremurele închipuindu-și că pământul este purtat în spinare de un somn uriaș, iar cutremurele se petreceau de fiecare dată când acesta lovea din coadă. Acestea sunt povestiri magice. Dar există și un alt fel de magie, cea a bucuriei de a descoperi răspunsurile reale la aceste întrebări. Este magia realității, știința.

  3. filozofeme 13/12/2011 at 12:28

    Metaforele propuse de religii sunt mult mai atractive decât explicaţiile impuse de ştiinţă… Iar bietu’ omuleţ are nevoie de primele mai mult decât de ultimele, aşa e el făcut !

    • Umanism Secular 14/12/2011 at 23:59

      13/12/2011 la 12:28
      Metaforele propuse de religii sunt mult mai atractive decât explicaţiile impuse de ştiinţă… Iar bietu’ omuleţ are nevoie de primele mai mult decât de ultimele, aşa e el făcut !

      Este important să înțelegem că știința nu “impune” o anume judecată in ceea ce privește natura lumii, ci urmăreşte să identifice adevărurile ei.

      Metaforele pot fi utile atunci când ne ajută să înțelegem lucruri greu de conceptualizat. Pentru a îndeplini acest rol, o metaforă trebuie să explice cu adevărat și nu trebuie confundată cu realitatea. Există câteva exemple în știință, ca de pildă personificarea genelor, considerarea lor ca fiind agenți conștienți, în scopul de a înțelege cum se comportă, fără ca cineva să credă cu adevărat ca genele sunt agenți conștienți.

      Religia, pe de altă parte, încalcă tocmai această înțelegere a metaforei, prin personificarea fenomenelor naturale – a se vedea exemplul zeilor greci.
      În religia modernă, folosirea metaforei și a simbolismului a devenit un truc înșelător. În timp ce fundamentaliștii știu ce cred, teologii sofisticați sunt atât de intoxicați cu simbolism, încât nu mai știu ce cred cu adevărat.

      Creștinii elevați vor dezmițti credința ad literam în idei pe care nu le pot explica, pe care însă vor încerca să le rafineze, întregul creștinism devenind astfel o metaforă.

      Există o mulțime de oameni care argumentează că spiritualitatea, credința și religia sunt “necesare” umanității. Unii sunt credincioși cucernici în căutarea unei modalități de a-și apăra propriile credințe. Unii sunt cinici care sunt convinși că o astfel de credință este necesară “oamenilor de rând”, chiar dacă ei pot trăi fără așa ceva, Niciunul dintre ei însă, nu poate oferi vreo apărare serioasă, substanțială în favoarea acestei poziții. Nu fac deât să scoată în evidență cât de populară este credința acum și derivă din această concluzie că umanitatea nu s-ar putea descurca fără ea.

      Este cert însă că există o tendință a credincioșilor religioși de a se îmbăta cu simboluri, ceea ce a dus și la un episod recent în care ființe umane reale au fost ucise în Afghanistan, ca un răspuns la un act simbolic – arderea unui simbol, a unei cărți, de către un tip din Florida. Se constată, fără îndoială o tendință majoră de mergere la extreme, inerentă fenomenului religios.

  4. MeSSeR 20/12/2011 at 02:09

    Mie mi se pare uimitor faptul că oamenii pur și simplu nu concep că e perfect posibil și chiar dezirabil să nu crezi în nici o divinitate. Atît de departe merge incapacitatea lor de a înțelege încît, pentru un creștin – de exemplu – orice musulman, evreu sau budist e mult mai “cu capul pe umeri” decît un ateu.

    • Umanism Secular 21/12/2011 at 20:08

      MeSSeR 20/12/2011 la 02:09
      Mie mi se pare uimitor faptul că oamenii pur și simplu nu concep că e perfect posibil și chiar dezirabil să nu crezi în nici o divinitate. Atît de departe merge incapacitatea lor de a înțelege încît, pentru un creștin – de exemplu – orice musulman, evreu sau budist e mult mai “cu capul pe umeri” decît un ateu.

      Morpheus si religia

      Oamenii nu inteleg ce este ateismul, care este definitia ateismului. Ateii fac parte din Romania la fel ca teistii religiosi. Au familii, copii de crescut, merg la serviciu si fac aceleasi lucruri pe care le fac si altii, cu o singura diferenta: foarte multi teisti religiosi nu pot accepta cum isi traiesc ateii viata fara zei sau religie. Acesta este un motiv pentru care ateii, scepticii si secularistii pot experimenta atata discriminare si bigotism, incat trebuie sa ascunda ceea ce gandesc de ceilalti din jurul lor. Aceasta nedreptate poate fi dificil de infruntat atata timp cat vor continua sa existe astfel de prejudecati si preconceptii.

      Un fapt pe care acest comportament il reflecta, este ca persoana ce repeta mitul necesitatii religiei compara in mod nepotrivit mere cu pere: marul simplu al ateismului cu perele unei religii teiste complexe. De fapt, acesta este un exemplu al greselii logice cunoscute sub denumirea de “omul de paie” (reformularea opiniei oponentului astfel incat sa fie mai usor de combatut sau ridiculizat), deoarece teistii construiesc argumente de tip “om de paie” referitoare la ateism. Comparatia corecta ar trebui sa fie intre un sistem de credinte ateu (religios sau secular) si un sistem de credinte teist (cel mai probabil unul religios). Aceasta ar fi o comparatie mult mai potrivita si aproape sigur nu va conduce la concluzia facila conform careia ateismul nu are nimic de oferit.

      Ma intreb daca de aceea observam atat de rar teisti religiosi – aproape mereu crestini – care sa faca astfel de comparatii. Nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata un crestin incercand sa faca o comparatie serioasa intre crestinism si budismul ateu sau intre crestinism si umanismul secular pentru a demonstra ca astfel de sisteme de gandire bazate pe ateism ar fi incapabile de a oferi comfort sau mangaiere. Sunt sigur ca cineva a facut-o, dar este pasare rara. In schimb, ei incearca sa compare ateismul cu crestinismul, desi ar trebui sa fie clar ca ateismul nu este un sistem de credinte “cu drepturi depline”, ceea ce demonteaza intreaga baza a comparatiei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 55 other followers

%d bloggers like this: