Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Merită religia respect?


Majoritatea studiilor statistice dezvăluie o corelație strânsă între educație și ateism: cu cât este mai educată o persoană, cu atât devine mai puțin religioasă și chiar mai puțin teistă. Căutând o cale de a ataca ateismul, unii teiști religioși încearcă să folosească argumentul de mai sus împotriva ateilor, susținând că inteligența acestora, posibilă cauză de aroganță, duce la lipsa lor de credință și nu faptul că ar știi în realitate mai mult.

Trebuie să respectăm religia?

Ateii ireligioși ar trebui să fie corecți și cât se poate de obiectivi în ceea ce privește religia și credințele religioase, dar ar trebui oare să fie și „permisivi”? Dacă prin „permisivitate” se înțelege să nu se opună libertății religiei de a exista, atunci respectiva atitudine este potrivită. Pe de altă parte, nu este rezonabil să ne așteptăm ca ateii ireligioși să fie „indulgenți” (să facă pe plac, să se preteze, să menajeze capriciile) religiilor sau credințelor religioase. De asemenea, nu este rezonabil să ne așteptăm ca ateii ireligioși să nu se „opună” religiei și credințelor religioase. Cât timp acceptăm principiul conform căruia credința religioasă trebuie respectată pur și simplu pentru că este credință religioasă, este greu să ne reținem respectul față de credința lui Osama bin Laden și a atentatorilor sinucigași. Majoritatea teiștilor religioși nu respectă credințele lui bin Laden, ceea ce necesită tratarea credințelor religioase ca neavând un respect inerent; în schimb, evaluăm acele credințe în funcție de meritul lor și reacționăm în conformitate. Asta fac ateii, dar cu toate credințele religioase și teiste.

Destui teisti religiosi considera ca ei stiu deja fara sa studieze, ca religia este un lucru bun, necesar pentru moralitate, necesar pentru o buna guvernare etc si nimeni nu ii acuza ca ar fi fundamentalisti din aceasta cauza, dovedind inca o data ca problema nu e pretinsul dogmatism al ateismului, ci ateismul in sine si critica sa aspra la adresa religiei. Astfel, descoperim ca acuzatiile de dogmatism si fundamentalism sunt doar o masca pentru a ataca ateismul si pentru a incuraja oamenii sa respinga criticile indreptate spre religie, fara ca mai intai sa le analizeze. Nu este decat lipsa de onestitate ascunsa sub o masca pseudo-academica de respectabilitate.

Critica atee are un efect si ceva de oferit, in caz contrar oponentii sai ar fi aratat ce e in neregula cu ea, in loc sa incerce din rasputeri sa o denatureze si sa-i sperie pe oameni, astfel incat acestia sa nu o mai ia in considerare.

Mai trebuie precizat ca respectul si toleranta nu sunt sinonime; toleranta este o atitudine de permisivitate minimala, in timp ce respectul implica ceva mult mai activ si pozitiv. Poti considera ca fiind negativ un lucru pe care il tolerezi (spre exemplu latratul unui caine), dar e oarecum contradictoriu sa gandesti negativ despre un lucru pe care il respecti. Astfel, respectul necesita ca o persoana sa aiba cel putin ganduri, impresii sau emotii pozitive in legatura cu religia, lucru care nu este intotdeauna rezonabil.

Se pare că există impresia destul de populară că religia și credințele religioase merită respect implicit, motiv pentru care ele trebuie respectate. De ce? Ar trebui să respectăm rasismul sau nazismul? Bineînțeles că nu. Credințele nu merită respect neapărat deoarece unele dintre ele sunt imorale, rele sau pur și simplu prostești. Credințele ar putea să câstige respectul cuiva, dar este o abdicare de la responsabilitatea morală și intelectuală să acorzi în mod automat același respect tuturor credințelor. Este de la sine înțeles că nu pot fi tolerate sub nicio formă pretențiile explicite sau insinuante că pentru a fi moral, fericit, pentru a avea valori și un scop în viață, trebuie să fi credincios. Nu pot fi tolerate sub nicio formă presupunerile că pentru a fi bun, blând și de încredere, trebuie să fi credincios. Nu pot fi tolerate sub nicio formă eforturile de a crea privilegii într-un mod nedrept pe baza afilierii la o religie sau la religia creștină.

Mi se pare foarte curios cat de des crestinii cer toleranta pentru religia lor, in timp ce atat de multi dintre ei nu demonstreaza acelasi tip de toleranta fata de altii. Unii crestini sustin ca din moment ce Isus a pretins drepturi exclusive fata de „adevar”, sunt obligati sa nu fie „indulgenti” sau sa „respecte” ceva in afara respectivului „adevar”. Insasi existenta ateilor este considerata un afront de catre anumiti indivizi. Nici macar nu e nevoie sa le critici religia si te vor trata ca si cand i-ai insultat, atat pe ei cat si credinta lor religioasa. Prin simpla folosire a termenului „ateu”, nu numai ca respingi „importanta” credintelor pe care isi bazeaza viata si ca nu le pui in centrul propriei tale vieti, dar le arati ca poti trai o viata cuprinzatoare, interesanta si fericita, fara religie sau teism. Demonstrezi ca religia si teismul pur si simplu nu sunt necesare.

Ateii nu sunt responsabili pentru a-i face pe religiosi sa se simta mai bine in legatura cu religia si teismul lor. Ateii nu sunt responsabili pentru a-i ajuta sa isi valideze teismul religios prin a-i trata cu respect sau deferenta ce nu este meritata. Ateii nu sunt responsabili pentru protejarea sentimentelor teistilor religiosi prin a se abtine de la a vorbi sau de la a scoate in evidenta situatiile in care teistii nu si-au sustinut afirmatiile sau acolo unde au folosit argumente slabe. Teistii care cred ca nu pot face fata critcii directe si char aspre a credintelor religioase si teiste pe care le au, pot recurge oricand la optiunea de a nu le mai aduce in discutie. Este exact aceeași opțiune pe care o are orice persoană în raport cu orice credință: ori îti expui credința în public pentru comentarii și critică, ori o ții pentru tine. Nu ai opțiunea de a iți expune public credința și de a insista după aceea ca toata lumea să ți-o respecte sau să nu ți-o critice.

A se vedea și:
Blasfemie! Blasfe-ție! Blasfe-tuturor!

3 responses to “Merită religia respect?

  1. Pingback: Blasfemie! Blasfe-ție! Blasfe-tuturor! « Umanism Secular

  2. Pingback: Ironizarea credinței este posibilă și necesară | Umanism Secular

  3. Pingback: Ziua internațională a blasfemiei | Umanism Secular

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: