Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Religia este o prostie


De-a lungul anilor, am auzit atei spunând că toţi oamenii religioşi sunt proşti. Nu sunt de acord cu această afirmaţie, întrucât există prea multe excepţii de la o astfel de regulă. Aş fi de acord că oamenii religioşi sunt, în medie, mai puţin informaţi, mai puţin educaţi, mai puţin ştiinţifici şi în general mai puţin inteligenţi, dar nu cu o diferenţă mare. În plus, este nedrept să presupunem că dacă cineva e religios, este automat şi prost.

Dar despre religie pot spune cu încredere că este o prostie. O religie, spre deosebire de o masă de indivizi, poate fi analizată şi criticată ca un întreg coerent, iar o imagine de ansamblu asupra conceptului de „religie” nu este un lucru imposibil, referindu-ne la o noţiune abstractă, ce poate fi definită.

Religia este o viziune asupra lumii care pretinde că se află în posesia adevărului absolut (cu A mare), care deţine puterea asupra marii majorităţi a omenirii, influenţează importante decizii de viaţă şi acţiuni şi se transmite din generaţie în generaţie în mod necritic. Mai mult, este o viziune care subliniază importanţa fundamentală a lipsei de raţiune şi a acceptării sale orbeşti
(proces cunoscut sub numele de credinţă).

Consider că „prostie” are definiţii mult mai interesante:

PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie.
Sursa: DEX ’98 (1998)

PROSTÍE s. 1. nătângie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătângeală, netoție, tonție, (franțuzism rar) sotiză, (înv. și reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, nătângie, neghiobie, nerozie, prosteală, tâmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovadă de o mare ~.) 3. (concr.) gogomănie, nătângie, neghiobie, nerozie, nesocotință, stupiditate, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (Ce e ~ asta?) 5. v. absurditate. 6. gafă, poznă. (A comite o ~.) 7. v. copilărie. 8. v. mărunțiș.
Sursa: Sinonime (2002)

PROSTÍE s. v. ignoranță, incultură, modestie, nepricepere, neștiință, simplicitate, simplitate.
Sursa: Sinonime (2002)

PROSTÍE ~i f. 1) Stare a celui prost. 2) Faptă sau vorbă de om prost; neghiobie; nerozie; stupiditate. 3) mai ales la pl. Vorbe lipsite de importanță; vorbe goale; fleacuri. ◊ A-i scoate cuiva ~ile din cap a face pe cineva să renunțe la intențiile sale, considerate ciudate. /prost + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002)

Într-un fel, definițiile de mai sus vorbesc de la sine. Ele sunt adecvate nu doar pentru a descrie termenul de „prostie”, ci şi pe acela de „religie”.

O distincție interesantă poate fi făcută luând în considerare cuvântul „stupefiat”. Termenul respectiv reflectă semnificaţia iniţială a latinescului „stupidus”, din care a derivat cuvântul „stupid”. În latină, nu ai numi pe cineva ignorant sau prost ca fiind „stupidus”. Mai degrabă, „stupidus” se referă la o deconcertare de moment. Înseamnă mai mult „uimit” sau „şocat”. Chiar şi în engleză, a fi „stupefiat” se referă la o stare temporară şi necaracteristică de dezorientare, ca atunci când cineva are febră sau este intoxicat.

Asta explică oarecum de ce oamenii religioşi nu sunt stupizi, în accepţiunea modernă a termenului. Religia nu e o stare permanentă, în ciuda a ceea ce oamenilor religioşi le-ar plăcea să creadă. Religie înseamnă ritual şi doar adoptând ritualismul, cineva devine cu adevărat prost. Când o persoană religioasă pregăteşte o mâncare, nu este proastă. Când aranjează masa, nu este proastă. Doar când îşi împreunează mâinile şi se roagă, încep să devină stupizi şi încetează a mai fi aşa când rugăciunea s-a terminat. Vreau să spun aici că prostia religioasă este o caracteristică trecătoare a unei persoane, deşi este o constantă definitorie a religiei. De unde rezultă că religioșii nu sunt neapărat proști… ci mai degrabă că se încred în lucruri prosteşti.

Putem spune că în cel mai rău caz, religia servește ca un mijloc de identificare a celor care sunt suficienți de naivi încât să accepte orice idee prostească.

Vezi și:
Ateism, moralitate și religie

3 responses to “Religia este o prostie

  1. Pingback: gizăs iz beck | Umanism Secular

  2. Pingback: Tribalismul promovează violența religioasă | Umanism Secular

  3. Pingback: Tribalismul și violența religioasă | Umanism Secular

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: