Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Pseudoștiința homeopatiei


Homeopatia (din grecescul hómoios- ὅμοιο „asemănare” + páthos πάθος „suferinţă”) este un sistem de medicină alternativă, creat în 1796 de către Samuel Hahnemann, pornind de la principiul său „similia similibus curentur”, conform căruia o substanţă care produce simptomele unei maladii la indivizi sănătoşi va vindeca simptome similare la oameni bolnavi. Studiile ştiinţifice au dovedit că remediile homeopate sunt ineficiente, iar mecanismul lor postulat de acţiune, neplauzibil. În cadrul comunităţii medicale, homeopatia este în general considerată şarlatanie.

Remediile homeopate sunt preparate prin diluarea succesivă a unei anumite substanţe în alcool sau în apă distilată, urmată de lovirea puternică pe un corp elastic. Se spune că fiecare diluţie, urmată de procesul respectiv, măreşte eficienţa remediului. Diluarea, de obicei, continuă mult după momentul în care nu a mai rămas nimic din substanţa iniţială. Homeopaţii selectează remediile în urma consultării unor cărţi cu referinţe, cunoscute sub denumirea de repertorii şi considerând totalitatea simptomelor pacientului, precum şi trăsăturile acestuia, starea fizică şi psihică, istoricul vieţii sale.

Concentraţiile extrem de scăzute ale remediilor homeopate, în care uneori nu se mai regăseşte nici măcar o moleculă din substanţa diluată, conduc la o obiecţie care a bântuit homeopatia încă din secolul al 19-lea: cum e posibil atunci ca substanţa respectivă să mai aibă vreun efect? Avocaţii moderni ai homeopatiei au sugerat că „apa are memorie” şi că în timpul amestecării şi al procesului de agitare, substanţa lasă un efect de durată asupra apei, probabil „o vibraţie”, care duce la vindecarea pacientului. Cu toate acestea, nimic de genul „memorie a apei” nu a fost descoperit vreodată în chimie sau fizică. Studii farmacologice au concluzionat, contrar homeopatiei, că efectele cele mai puternice ale unui ingredient activ se obţin din doze cât mai concentrate, nu cât mai puţin concentrate.

Remediile homeopate au făcut subiectul a numeroase studii clinice, care testau posibilitatea ca ele să fie eficace, printr-un mecanism necunoscut ştiinţei. Pe ansamblu, aceste studii nu au dovedit niciun alt efect decât efectul placebo. Deşi unele dintre ele au condus la rezultate pozitive, verificări sistematice au arătat că acest lucru s-a datorat şansei, metodelor eronate de cercetare şi greşelilor de raportare. Mecanismele propuse de homeopatie sunt împiedicate să aibă vreun efect de către legile fizicii. Pacienţii care aleg să folosească homeopatia în locul medicinii bazate pe dovezi riscă să fie diagnosticaţi tardiv şi trataţi ineficient pentru nişte boli foarte grave.

Nici observațiile, nici fundamentarea, nu îndeplinesc condițiile minime pentru a fi considerate științifice. Așa-numitele experimente patogenetice făcute de homeopați nu au nicio legătură cu afecțiunile care ar trebui tratate, se realizează cu o altă diluție și sunt oricum extrem de subiective. Testele științifice (folosind metoda dublului orb, binecunoscută pentru probitatea ei) au arătat că tratamentele homeopate au același efect ca placebo.

James Randi şi grupurile campaniei 10:23 au demonstrat lipsa de ingrediente active din produsele homeopate, prin ingerarea acestora în supradoze. Niciunul dintre sutele de voluntari din Marea Britanie, Australia, Noua Zeelanda, Canada şi SUA nu a fost rănit, dar  „nici vindecat de ceva”.

Scepticii de la Center for Inquiry (CFI) din Vancouver au participat la o acţiune de ingerare în masă de supradoze din astfel de produse în afara unei camere de gardă din Vancouver, luând sticle întregi de „medicamente”, care ar fi trebuit să-i adoarmă, să le provoace greaţă sau să-i omoare, dar după 45 de minute de observaţie nu s-a simţit niciun efect negativ. Johnson i-a întrebat pe homeopaţi şi pe reprezentanţii companiei despre remediile pentru cancer şi despre vaccinuri şi toţi au raportat rezultate pozitive. Niciunul însă nu a fost capabil să ofere vreo dovadă ştiinţifică prin care să-şi susţină afirmaţiile, ci doar argumentul că remediile respective „funcţionează”. Johnson nu a fost capabil să găsească nicio dovadă că preparatele homeopate ar conţine vreun ingredient activ. Departamentul de chimie al Universităţii din Toronto a arătat că ingredientul activ din astfel de preparate este atât de mic încât „echivalează cu de 5 milioane de ori mai puţin faţă de cantitatea de aspirină… dintr-o singură pilulă”. Este imposibil să deosebești mătrăguna şi ipeca într-un test orb.

Încă de la începuturile sale, homeopatia a fost criticată de ştiinţa oficială. Sir John Forbes, medicul reginei Victoria, a declarat în 1843 că dozele extrem de mici folosite în homeopatie erau în mod constant ridiculizate, fiind considerate inutile şi „o insultă la adresa raţiunii umane”. James Young Simpson spunea în 1853 despre medicamentele foarte diluate: „Nicio otravă, oricât de puternică, administrată în soluţii diluate de ordinul milioanelor sau zecilor de milioane, nu ar putea câtuşi de puţin să afecteze un om sau să rănească o muscă”. Sir Oliver Wendell Holmes, medic şi autor american din secolul al 19-lea a fost de asemenea un critic înverşunat al homeopatiei şi a publicat un eseu în 1842, intitulat „Homeopatia şi alte iluzii înrudite cu ea”. Ultima şcoală din America, în care se preda exclusiv homeopatie, s-a închis în 1920.


Plauzibilitate

Diluţiile extreme folosite în preparatele homeopate, nu mai păstrează de obicei nimic din substanţa iniţială în produsul final. Mecanismul modern propus de homeopaţi, „memoria apei”, este considerat neverosimil întrucât un anumit tipar de dispunere a atomilor în apă persistă doar pentru aproximativ 1 picosecundă. Manifestarea unui efect farmacologic, în absenţa oricărui ingredient activ veritabil, este în contradicţie cu relaţia observată de tip „doză-efect”, caracteristică medicamentelor terapeutice (întrucât efectele placebo sunt non-specifice şi nu au legătură cu activitatea farmacologică). Raţionamentul propus pentru aceste soluţii foarte diluate şi anume că apa ar păstra „memoria” sau „vibraţia” ingredientului diluat este contrar legilor chimiei şi fizicii, cum ar fi legea acţiunii maselor. Studiile au demonstrat că mecanismele propuse de homeopatie sunt împiedicate de a avea vreun efect de către legile fizicii şi ale chimiei fizice.

Legile chimiei susţin că există o limită până la care se poate face diluţia fără a pierde în totalitate substanţa iniţială. Această limită, legată de numărul lui Avogadro, este aproximativ egală cu potenţele homeopate de 12C sau 24X (1 parte substanţă iniţială în 1024 părţi soluţie). Teste ştiinţifice derulate prin programele BBC’s Horizon şi ABC’s 20/20 nu au fost în măsură să distingă diluţiile homeopate de apă, chiar şi atunci când s-au folosit teste propuse de către înșiși homeopaţii.

O altă ilustrare a diluţiilor folosite în remediile homeopate obişnuite presupune compararea unei diluţii homeopate cu dizolvarea substanţei terapeutice într-o piscină. Un exemplu, inspirat de o problemă găsită într-un set de cărţi de algebră foarte cunoscute, susţine că există un număr de molecule de apă de ordinul a 1032  într-o piscină de dimensiuni olimpice şi dacă o astfel de piscină ar fi umplută cu un remediu homeopatic 15C, pentru a avea o şansă de 63% de a consuma cel puţin o moleculă din substanţa originală, o persoană ar trebui să înghită 1% din volumul unei astfel de piscine, adică aproximativ 25 de tone de apă.

Un alt exemplu dat este acela că o soluţie 12C echivalează cu „un vârf de cuţit de sare vărsată în Oceanul Atlantic”, ceea ce este aproximativ corect.

O treime dintr-o substanţă diluată în toate apele de pe pământ ar produce un remediu cu o concentraţie de aproximativ 13C.

oscillococcinum_front

Oscillococcinum (prescurtat de obicei Oscillo) este o alternativă homeopată, comercializată pentru a ameliora simptome de gripă. Este un preparat homeopat popular, mai ales în Franţa. Oscillococcinum este fabricat de către compania franceză Boiron, unicul producător. Există însă şi alţi producători, care fabrică preparate similare. Oscillococcinum este folosit în mai mult de 50 de tări. În Franţa se produce de peste 65 de ani.

Preparatul se obţine din ficat şi inimă de raţă, diluate la 200C – un raport de o parte organe raţă la 10400 părţi apă. Fiind o diluare foarte mare, este puţin probabil ca în produsul final să se mai regăseasca vreo moleculă din ficatul iniţial. Homeopaţii susţin că substanţa iniţială ar lăsa o „amprentă” în soluţie, care ar produce vindecarea corpului, deşi nu există nicio dovadă care să susţină acest mecanism şi eficacitatea sa dincolo de efectul placebo.

Diluarea de 200C este atât de mare încât pilula obţinută nu mai conţine nimic din substanţa initială. Statistic, pentru a exista vreo probabilitate de a obţine o moleculă din extractul iniţial, pacientul ar trebui să consume o cantitate din produsul homeopatic egală cu aproximativ 10321 ori numărul de atomi din universul observabil.

Întrucât există doar aproximativ 1080 atomi în întreg universul observabil, o diluţie în acest spaţiu, care să conţină o singură moleculă din substanţa iniţială, ar fi de ordinul 40C. Oscillococcinum ar necesita astfel 10320 mai multe universuri pentru a conţine o singură moleculă din substanţa diluată în soluţia finală. Diluţiile foarte mari, caracteristice homeopatiei, sunt considerate cel mai controversat şi implauzibil aspect al acesteia.

oscillococcinumDin moment ce se folosește pentru a ameliora simptomele gripei, o afecţiune care oricum trece de la sine după un număr variabil de zile, cel mult ar putea scurta durata acestor simptome. Dacă cineva ia orice medicament, iar gripa sa dispare, e uşor de atribuit acest efect medicamentului; totuşi, infecţia ar dispărea oricum. Cineva care se vindecă de o gripă usoară va atribui blândeţea bolii eficacităţii preparatului homeopatic şi nu faptului că respectiva tulpină de gripă a fost una uşoară; va recomanda remediul şi altor oameni, sporindu-i astfel popularitatea. De asemenea, cea mai probabilă explicaţie pentru eficienţa sa în tratarea gripei, este aceea că simptomele pacienţilor cu diverse afecţiuni provocate de rinoviruşi sau cu alergii la câteva sute de substanţe au fost diagnosticate greşit ca simptome de gripă. În august 2011 a fost înaintat un proces în instanţă împotriva companiei Boiron, în numele „tuturor locuitorilor din California, care au cumpărat Oscillo în ultimii patru ani”. Procesul acuza că „nu este mai mult decât o pilulă de zahăr”, în ciuda falsei reclame, conform căreia ar conţine un ingredient activ, cunoscut pentru tratarea simptomelor de gripă.

Nu există nicio dovadă ştiinţifică potrivit căreia Oscillococcinum ar avea vreun efect, altul decât cel de tip placebo. Niciunul dintre ingredientele sale active nu e prezent în dozele de produs final și oricum nu există nicio dovadă credibilă că ficatul de raţă ar fi eficient în ameliorarea simptomelor gripei. Homeopaţii susţin că moleculele diluate lasă o „amprentă” în preparat, dar nu există niciun mecanism cunoscut prin care un astfel de proces s-ar putea petrece. Homeopatia în ansamblu, este considerată a fi o pseudoştiinţă.

Vezi și:

Homeopatia explicată. Despre homeopatie. Campania de informare 10:23
https://en.wikipedia.org/wiki/Oscillococcinum

Gândirea critică
Pseudoștiința la Universitatea Titu Maiorescu

4 responses to “Pseudoștiința homeopatiei

  1. Pingback: Pseudoștiința la Universitatea Titu Maiorescu | Umanism Secular

  2. Pingback: Boala Antivaccin | Umanism Secular

  3. Marius 2016-09-14 at 06:39

    Eu sustin homeopatia. Anul trecut am avut probleme de sanatate si recomandarile http://www.doctorfiruti.ro m-au ajutat extrem de mult.

    • Umanism Secular 2016-09-16 at 13:02

      Eu sustin homeopatia. Anul trecut am avut probleme de sanatate si recomandarile http://www.doctorfiruti.ro m-au ajutat extrem de mult.

      Homeopatia este o pseudoștiință – o credință prezentată incorect ca fiind științifică. Preparatele homeopatice sunt ineficiente în tratarea oricărei afecțiuni.

      – Tuomela, R (1987). “Chapter 4: Science, Protoscience, and Pseudoscience”. In Pitt JC, Marcello P. Rational Changes in Science: Essays on Scientific Reasoning. Boston Studies in the Philosophy of Science. 98. Springer. pp. 83–101

      – Smith K (2012). “Homeopathy is Unscientific and Unethical”. Bioethics. 26 (9): 508–512

      – Baran GR, Kiana MF, Samuel SP (2014). Chapter 2: Science, Pseudoscience, and Not Science: How Do They Differ?. Healthcare and Biomedical Technology in the 21st Century. Springer. pp. 19–57

      – Ladyman J (2013). “Chapter 3: Towards a Demarcation of Science from Pseudoscience”. In Pigliucci M, Boudry M. Philosophy of Pseudoscience: Reconsidering the Demarcation Problem. University of Chicago Press. pp. 48–49

      Studiile extinse au arătat că homeopatia nu este mai eficientă decât un placebo, sugerând că orice stare de bine manifestată în urma tratamentului se datorează doar efectului placebo și a recuperării firești după boală.

      – Ernst, E. (2002). “A systematic review of systematic reviews of homeopathy”. British Journal of Clinical Pharmacology. 54 (6): 577–82

      – Shang, Aijing; Huwiler-Müntener, Karin; Nartey, Linda; Jüni, Peter; Dörig, Stephan; Sterne, Jonathan AC; Pewsner, Daniel; Egger, Matthias (2005), “Are the clinical effects of homoeopathy placebo effects? Comparative study of placebo-controlled trials of homoeopathy and allopathy”, The Lancet, 366 (9487): 726–732

      – Evidence Check 2: Homeopathy – Science and Technology Committee, British House of Commons Science and Technology Committe http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200910/cmselect/cmsctech/45/4504.htm

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: