Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Credința în miracole


Adevărul este că niciun miracol nu poate fi etichetat drept un fapt, pornind de la ceea ce se cunoaște despre natura lucrurilor. A considera astfel presupune întotdeauna a trage o concluzie prematură. Această noțiune de miracol aparține unui infantilism al gândirii și nu mai poate continua din momentul în care intelectul uman a început să construiască o imagine sistematică a universului.

Miracolul este un eveniment neatribuit puterii umane sau legilor naturii, ci unei forțe supranaturale, de cele mai multe ori divine. Un astfel de eveniment poate fi atribuit unui făcător de minuni, sfânt sau lider religios. Criteriile de clasificare ale unui eveniment drept miracol variază. De multe ori, un text religios, precum Biblia sau Coranul afirmă că s-a produs un miracol, iar credincioșii acceptă respectiva afirmație ca pe un fapt.

Mulți credincioși conservatori susțin că explicația cea mai potrivită pentru anumite evenimente este că ele se datorează unei ființe supranaturale și folosesc ulterior această presupunere drep dovadă a existenței unuia sau a mai multor zei. Unii adepți ai religiilor monoteiste susțin ca așa-zisele miracole sunt dovezi suficiente pentru existența unui dumnezeu omnipotent, omniscient și de-a pururea benevolent.

Thomas Paine, unul din părinții fondatori ai revoluției americane scria: „Toate poveștile despre miracole care împânzesc Vechiul și Noul Testament sunt potrivite pentru a fi predicate de către impostori și crezute de către naivi.”

Argumentul din miracole este un argument pentru existența lui Dumnezeu, care se bazează pe mărturii ale celor prezenți la producerea „miracolului”. Aceste evenimente sunt folosite pentru a stabili intervenția activă a unei ființe supranaturale sau a unor mesageri supranaturali care acționează trimiși fiind de către respectiva ființă.

Un exemplu al argumentului din miracole este pretenția unor creștini că ar exista dovezi istorice conform cărora Isus ar fi înviat din morți, înviere ce nu poate fi explicată decât prin existența dumnezeului. Acesta se mai numește si argumentul cristologic pentru existența lui Dumnezeu. Un alt exemplu este pretenția unor musulmani conform căreia Coranul ar fi plin de profeții împlinite, iar acest fapt nu poate fi explicat decât prin existența zeului.

Un contraargument la argumentul din miracole este argumentul din revelații inconsistente, care susține că mai multe miracole incompatibile se presupune că s-ar fi produs, reprezentând dovezi pentru diferite religii, nu toate dintre ele putânt fi corecte. Un alt contra-argument este briciul lui Occam, ce poate fi folosit pentru a susține că existența unui zeu este nenecesară în a explica miracole pentru care pot fi găsite explicații naturale.

Pe măsura dezvoltării tehnologiei și a cunoașterii, a înlocuirii credulității cu scepticismul metodei științifice, presupusele miracole vor deveni din ce în ce mai ușor de demascat, prin descoperirea cauzelor naturale ce le determină. De exemplu, remisia spontană a cancerului devine din ce în ce mai puțin misterioasă. Mecanismul său a fost explorat, iar probabilitatea statistică a unui astfel de fenomen a fost documentată și stabilită ca fiind de 1:100000. Această probabilitate s-ar putea să fie mult mai mare în anumite tipuri de cancer și mai ales pentru tumori mici. Prin urmare, cineva care susține că s-a vindecat de cancer datorită rugăciunii, e mai probabil să se fi vindecat ca urmare a unui proces natural de remisie spontană.

Vezi și
Neexplicat vs. Inexplicabil: Cum Răstălmăcesc Teiștii Știința
Existența lui Iisus
Revelația personală
Religia Șervețelului – singura credință adevărată
Christological Argument

2 responses to “Credința în miracole

  1. Umanism Secular 2013-05-03 at 19:22

    Chiar aveam impresia că a mai scăzut numărul procesiunilor anul acesta… Punerea în scenă a patimilor lui Isus (https://en.wikipedia.org/wiki/Passion_play) este o practică medievală absolut dezgustătoare (povestea în sine este odioasă). Astfel de scene sunt anacronice, deplasate, nepotrivite pentru lumea modernă, civilizată.

    http://www.dailymail.co.uk/news/article-2301169/Good-Friday-Crucifixion-Jesus-enacted-Trafalgar-Square-passion-play.html
    https://en.wikipedia.org/wiki/Crucifiction#As_a_devotional_practice

    Îmi aduc aminte de un episod din Louie (s1e11 – God – August 31, 2010), când o călugăriță de la școala catolică are impresia că tânărul Louie (Sawyer Swanson) și prietenul său nu sunt suficient de conștienți de suferința lui Isus pe cruce, iar pentru a le oferi o exemplificare cât mai concretă, aduce un doctor (Tom Noonan), care descrie evenimentul într-un mod foarte grafic, medical, ceea ce în final ajunge să-l bântuie și să-l înspăimâte pe Louie. Dar mama lui Louie se dovedește a fi încarnarea unui părinte înțelept și iubitor, care își sfătuiește copilul că încrederea în dogmă nu e cea mai bună cale de a fi un om bun.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: