Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Monthly Archives: May 2013

Conferința Umanistă „Educație, Știință și Drepturile Omului” | Palatul Parlamentului

Pentru câteva zile Bucureștiul va fi „capitala” mondială a umaniștilor, ateilor, scepticilor, liber-cugetătorilor, seculariștilor și a tuturor celor care susțin libertatea de conștiință a fiecărui individ.

Sâmbătă, 25 mai, se va desfășura prima conferinţă secular-umanistă internaţională din Europa de Est. Evenimentul cu tema „Educație, Știință și Drepturile Omului” va avea loc în sala C.A. Rosetti a Palatului Parlamentului, începând cu ora 10.00.

În România, umaniștii se regăsesc într-o postură dificilă, încercând să protejeze statul secular, să promoveze știința și educația și să apere libertatea de gândire, conștiință și confesională a fiecărui individ.

În acest context, un eveniment umanist de o asemenea anvergură va atrage atenția mass-media și va reprezenta un punct de plecare pentru dezbateri și controverse, necesare în societatea românească, contribuind la dezvoltarea acesteia și la o mai bună înțelegere a valorilor secular umaniste.

http://www.humanismromania.org/
https://www.facebook.com/events/358541030933433/

Vezi și:
Paul Kurtz (1925-2012 e.n.)
Sunteți umanist secular?
Umanismul Secular
Paul Kurtz în România – 5 mai 2008

Advertisements

Izbăvirea prin expiere indirectă

Ideea de răscumpărare a păcatelor este în opinia mea respingătoare. Eu nu aș arunca nenumăratele păcate personale pe umerii unui țap ispășitor, așteptându-mă ca ele să-mi fie expiate. Și pe bună dreptate, în prezent ironizăm societățile barbare în care încă se practică astfel de aberații.

Nu putem spera, asemeni țăranilor înfricoșați din antichitate, să ne transferăm toate greșelile unui țap și apoi să alungăm nefericitul animal în deșert. În prezent, sintagma „țap ispășitor” califică în mod corect această idee ca fiind demnă de oprobriu. Religia este paradigma țapului ispășitor cu litere mari.

Răscumpărarea păcatelor nu are nicio valoare morală. După cum remarca și Thomas Paine, oricine dorește poate plăti datoria altei persoane sau îi poate lua chiar locul în închisoare. Se numește sacrificiu de sine. Dar nu considera infracțiunile ca aparținându-i, deoarece în primul rând nu le-a săvârșit el și probabil nu le-ar săvârsi niciodată și în al doilea rând, o astfel de atitudine nu l-ar absolvi de responsabilitate pe adevăratul vinovat.

Astfel că întregul aparat de mântuire și iertare mi se pare profund imoral, în timp ce noțiunea de adevăr revelat este o insultă la adresa conceptului de inteligență liberă, absolvindu-ne în mod voit de sarcina nu tocmai ușoară de a ne rezolva individual problema etică.

Isus crucificat

Dacă Isus pretinde că e în stare să ia păcatele tuturor asupra sa, să ne amintim ce înseamnă asta: o idee revoltătoare de sacrificiu uman, de ispășire a păcatelor prin alcineva, de țap ispășior, de a pune propriile greșeli în spinarea altuia, omorându-l, acesta luând astfel greșelile tale cu el, ideea respingătoare din punct de vedere moral a ispășirii păcatelor prin altcineva.

Aș putea să vă plătesc datoria, aș putea chiar să fac închisoare în locul vostru dacă aș fi suficient de curajos sau dacă mi s-ar permite, dar nu aș putea să vă absolv de responsabilitate, pentru că ar fi imoral să procedez astfel. Nu ați avea niciun drept să-mi cereți asta, pentru că o asemenea responsabilitate nu poate fi eludată. Însăși ideea de moralitate se bazază pe asumarea responsabilității.

Cu toate acestea, creștinismul propune ideea respingătoare a ispășirii păcatelor fără asumarea responsabilitații. Dacă cel care oferă așa ceva nu e Dumnezeu, ideea este atât de absurdă încât devine comică. Toți putem înțelege cum un om iartă ofensele ce i s-ar putea aduce: mă calci pe bătături – te iert, îmi furi banii – te iert. Dar ce am putea crede despre un om neofensat și nejefuit, care îți spune că te iartă pentru că ai jignit sau jefuit pe altcineva?

Prostie nebunească este cea mai amabilă descriere pe care ar trebui să o dăm unui astfel de comportament. Cu toate acestea, chiar asta a făcut Isus: le-a spus oamenilor că păcatele le-au fost iertate, fără să se consulte cu cei prejudiciați de respectivele păcate.

Fără să ezite, el s-a comportat ca și cum ar fi fost pricipala parte vătămată în toate ofensele. Acest comportament e logic doar dacă el ar fi fost Dumnezeu, ale cărui legi au fost încălcate și a cărui iubire este rănită prin fiecare păcat.

Din gura oricărui vorbitor care nu este Dumnezeu, cuvintele sale n-ar putea fi privite altfel decât dovezi de imbecilitate și vanitate, de neegalat de către orice alt personaj din istorie. Și dacă s-ar dovedi că acest individ nebun a existat cu adevărat, ceea ce nu se poate dovedi, creștinii tot ar mai avea o mulțime de lucruri de explicat.

Tot ar mai trebui să răspundă la obiecții, de la ispășirea păcatelor prin altcineva până la iubirea dușmanilor și absența grijii pentru nevoile zilei de mâine, toate acestea sunt învățături imorale care au făcut și continua să facă un imens rău moral și fizic speciei noastre. Și până când nu vom depăși acest nonsens, nu avem nicio șansă de emancipare.

Vezi și:
Existența lui Isus

%d bloggers like this: