Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Monthly Archives: December 2013

On The Turning Away

On the Turning Away” este un cântec de pe albumul Pink Floyd din 1987, A Momentary Lapse of Reason. Cântecul face referințe la probleme ca sărăcia și oprimarea, precum și tendința oamenilor de a întoarce spatele celor afectați de acestea. Se sfârșește însă cu o notă optimistă, ultima strofă începând cu „no more turning away …”.

Ultimul partizan în viată și Biblia sa de oțel – cu Carmen Avram

Nu este prima oară când scriu despre televiziunea de știri „de la noi”. Printre recentele emisiuni de maximă audiență ale celui mai bun post de știri din România, Antena 3, se numără și o reiterare a eternei povești cu „biblia din buzunar, care oprește glonțul, salvând viața soldatului”.

După cum era descris în promo, pe un ton afectat, protagonistul poveștii „a luptat ani în șir împotriva sistemului și batalioane de comuniști au fost trimise după el să-l lichideze. De 7 ori a stat în fața morții și de 7 ori a fost salvat…” Nu de Zâna Măseluță, nu de Marele Pârș, ci de inconfundabilul Dumnezeu. Mă intrigă faptul că ultimul partizan a spus „Dumnezeu” și nu zei sau spirite sau jini sau nimfe. Ci Dumnezeu cu „D” mare, ceea ce presupune o religie monoteistă, foarte probabil o religie iudeo-creștină care implică un sistem de credințe. Deci, logic, orice eveniment este direct sau indirect o acțiune a lui Dumnezeu. Ce dovezi mai vreți? Într-una dintre cele șapte dăți i s-a blocat pistolul killer-ului comunist. Cine i-a blocat pistolul? Singura explicație plauzibilă la o întrebare pusă prost este zeul local, evident. Întrebarea corectă ar fi fost „de ce i s-a blocat?”. Însă răspunsul la întrebarea rațională nu ar fi fost nici pe departe la fel de interesant pentru telespectatorii Antenei 3.

Promo-ul nu se termină înainte ca publicul dezinformat să primească prețioasa informație conform căreia credința ultimului partizan este „mai puternică decât o armată întreagă”. Nu știu dacă credința sa este mai puternică decât o armată, dar este cu siguranță mai puternică decât dovezile faptice. De asemenea, utilizarea cifrei magice șapte, conform gândirii conspiraționiste, nu are cum să fie doar o pură întâmplare. 🙂

Dacă ești un fan al emisiunii „Distrugătorii de mituri” de pe canalul Discovery, atunci știi cum plauzibilitatea unui astfel de mit poate fi testată și eventual infirmată empiric. Hyneman și Savage au testat în episodul 16 veridicitatea unei astfel de ipoteze, concluzionând că un volum de 400 de pagini copertat ar putea opri un glonț tras cu o pușcă având calibrul 22, în funcție de distanța dintre țintă și armă, dar orice altceva mai puternic ar străpunge ținta. Experimentul nu a luat în considerare, bineînțeles, proprietățile miraculoase pe care Sfânta Scriptură pretind unii că le are. N-ar fi o problemă, pentru că am putea de asemenea testa empiric dacă SS oprește gloanțe de diferite calibre și din diverse materiale, deși în loc de preoți aș propune utilizarea manechinelor balistice. Just to be safe…

Woody Allen glumea la un moment dat spunând: „Cu ani în urmă, mama mi-a dat un glonț… un glonț, pe care l-am pus în buzunarul de la piept. Doi ani mai târziu, în timp ce mergeam pe stradă, un evanghelist a aruncat o Biblie pe fereastra unui hotel, lovindu-mă în piept. Biblia mi-ar fi străpuns inima, dacă nu m-ar fi salvat glonțul!”

Și tot pe tema diverselor obiecte mitologice opritoare de gloanțe în legendele urbane (cărți de joc, biblii și brichete Zippo), incomparabilul Stephen Fry ne povestește cum nu s-a născut pentru că tabachera bunicului său, pe care acesta o ținea în buzunarul tunicii în timpul unei bătălii, a eșuat în a opri glonțul unui lunetist german, care țintise de fapt către tâmplă. Ar fi fost cu totul altceva dacă bunicul său ar fi purtat tabachera la tâmplă… Sau dacă ar fi avut o biblie din oțel prinsă de cap, aș adăuga eu.

Vezi și:
Gândirea Critică

Sărbători Seculare – Solstițiul de Iarnă

Solstițiul de iarnă
21-22 Decembrie (pentru emisfera nordică)

Solstițiul de iarnă a fost sărbătorit sub o formă sau alta de milenii întregi. În emisfera nordică, solstițiul de iarnă este adesea corelat cu diferite zile „sfinte” religioase. Religiile păgâne au asociat solstițiul de iarnă cu schimbări de viață semnificative, strâns legate cu Universul și cu soarta, ce determină viitorul și afectează prezentul celor vii. Această semnificație poate fi de asemenea întâlnită în emisfera sudică, unde solstițiul de iarnă are loc în iunie.

Pentru împătimiții științei, solstițiul de iarnă este un eveniment astronomic interesant, care oferă posibilitatea de a sărbători ceea ce am reușit să învățăm despre cosmos și oportunitatea de a ne delecta în entuziasmul explorării spațiului și al complexitătii Universului.

Solstițiul de iarnă marchează acea zi în care există cea mai puțină lumină solară față de orice altă zi din an. O numim, în mod uzual, cea mai scurtă zi din an. Pe de altă parte, solstițiul de vară este ziua cu cea mai multă lumină solară (cea mai lungă zi).

Solstițiul de Iarnă la Stonehenge

Originea serbării solstițiului

„Solstițiu” provine din două cuvinte latinești: sol (care înseamna Soare) și sistere (a determina să stea nemișcat). Anotimpurile sunt determinate de două caracteristici ale planetei noastre:
1) o înclinare de 23.5° a axei pământului determină o rotație a acestuia, asemenea unui giroscop, indicând în mod continuu într-o direcție fixă – spre zona din spațiu apropiată Stelei Polare;
2) Pământul se învârte continuu în jurul Soarelui pe o orbită eliptică o dată la 365.25 zile solare.

Ca rezultat, pentru jumătate de an, emisfera sudică este mai expusă la Soare decât emisfera nordică, iar pentru cealaltă jumătate a anului, reversul este adevărat. La amiază, în emisfera nordică, Soarele apare mai sus pe cer în timpul verii și mai jos în timpul iernii, atingând altitudinea maximă în ziua cu cele mai multe ore de lumină; această zi se numește solstițiu de vară și e de obicei pe 21 iunie – prima zi de vară.

Cea mai mică altitudine se înregistrează pe 21 decembrie în emisfera nordică și pe 21 iunie în emisfera sudică. Atunci e solstițiul de iarna – prima zi de iarna, când orele de întuneric sunt cele mai multe.

Iarna era o perioadă foarte grea pentru aborigeni in epoca preistorică. Odată cu sfârșitul perioadei de recoltare, triburile trebuiau să trăiască din alimentele depozitate și de pe urma animalelor pe care le vânau. Oamenii se îngrijorau când Soarele dătător de viață cobora tot mai mult pe cer cu fiecare amiază. în cele din urmă, se temeau că s-ar putea să dispară complet, lăsându-i în întuneric permanent și frig extrem. Odată cu trecerea solstițiului de iarnă și cu înălțarea Soarelui pe cerul amiezii, aveau motiv de sărbătoare că au văzut Soarele recăpătându-și puterile. Au mai rămas multe luni de vreme rece înaintea dezghețului de primăvară, dar își dădeau seama că revenirea sezonului cald este inevitabilă. Din acest motiv, conceptele de nastere și moarte/renaștere au fost asociate cu solstițiul de iarnă. Aborigenii nu aveau instrumente elaborate pentru a-l detecta, dar erau capabili să observe ușoara înălțare a traiectoriei Soarelui după câteva zile de la solstițiu, astfel încât serbările se organizau în jurul datei de 25 decembrie.

Solstițiul de iarnă poate fi un moment de a face schimb de cadouri cu temă științifică/educativă, de a trimite prietenilor și familiei felicitări cu ocazia solstițiului, de a împărtăși experiențele de liber cugetător și de a socializa prin mâncare și distracție.

Sărbătoarea romană a saturnaliilor (Saturnalia) era un banchet de o săptămână în luna decembrie, ce includea și celebrarea solstițiului de iarnă. Romanii sărbatoreau de asemenea prelungirea zilei după solstițiu, închinându-se la Mitra, un zeu persan antic al luminii.

Vezi și:
https://umanismsecular.wordpress.com/2011/11/09/ziua-carl-sagan/

Dumnezeul lui dumnezeu

„În multe culturi se obișnuiește să se spună că Dumnezeu a creat Universul din nimic. Dar in acest fel, răspunsul este doar amânat. Dacă am dori să investigăm întrebarea cu îndrăzneală, ar trebui bineînțeles ca următoarea interogație să fie: Dar Dumnezeu de unde vine? Și dacă decidem că nu avem un răspuns, de ce să nu economisim o etapă, concluzionând că universul a existat dintotdeauna?” – Carl Sagan, Cosmos, pagina 257

Teiștii au susținut mult timp că zeii lor nu au o sursă sau altfel spus, sunt „fără cauză”. Au folosit acest tip de explicație pentru a evita un regres infinit. Toma de Aquino, un renumit teolog, a pledat pentru această poziție folosind „argumentul din contingență”. Este de fapt o reiterare a „Primei Surse” sau a „Cauzei Necauzate” din filosofia lui Aristotel. Acest argument eșuează înainte de a demonstra ceva, pentru că nu se bazează pe nimic, fiind o simplă speculație despre ființe a căror existentă nu a fost probată concret nici până în zilele noastre.

Cum aș putea lua în serios un raționament care pare să se bazeze doar pe imaginația bogată a teiștilor? Ideea că Universul ar fi fost creat de către un zeu aparține infantilismului speciei. Nu s-a descoperit nicio dovadă pentru „Prima Sursă” și au trecut mii de ani de când Aristotel a formulat argumentul. Este momentul să renunțăm la fanteziile religioase. Lawrence Krauss, în prelegerea „Un Univers din nimic”, explică niște mecanisme prin care Universul ar putea fi necauzat. Spre deosebire de elucubrațiile teiste, ele se bazează pe observație și pe știință testabilă.

Un cunoscut om de știință (unii spun că ar fi fost Bertrand Russell) a susținut la un moment dat o prelegere publică despre astronomie, descriind modul în care pământul se rotește în jurul Soarelui, iar Soarele la rândul său se rotește în jurul centrului unei vaste aglomerări de stele, pe care o numim galaxia noastră. La sfârșitul prelegerii, o bătrânică din spatele sălii s-a ridicat și a spus: „Ceea ce ne-ai spus este o prostie. Lumea e de fapt o farfurie așezată pe spinarea unei broaște țestoase imense.” Savantul a zâmbit superior înainte de a răspunde: „Și broasca țestoasă pe ce stă?” „Ești foarte isteț, tinere, foarte isteț” a răspuns bătrânica. „Dar sunt țestoase până jos!”
https://en.wikipedia.org/wiki/Turtles_all_the_way_down

Religia este dăunătoare societății: atitudinea față de femei

Hitchens și Națiunile Unite susțin că islamul este folosit pentru a justifica mutilări și modificări dureroase și nenecesare ale organelor genitale ale femeilor. Femeile sunt private de satisfacție sexuală pentru a descuraja adulterul, sunt obligate să se păstreze virgine până la căsătorie sau să își reconstruiască himenul pentru a da impresia de virginitate.

Există rapoarte conform cărora Islamul încurajează pedepsirea femeilor care au fost violate, după cum dovedește un caz de viol din Arabia Saudită, în care victima a fost condamnată la o pedeapsă de 90 lovituri de bici, pentru că s-a urcat într-o mașină cu un bărbat străin.

În unele țări islamice, femeilor le este îngrădită libertatea de mișcare, sunt pedepsite dacă își expun brațele sau glezna, sunt lipsite de educație, li se interzice să conducă mașini sau să concureze cu bărbații pentru un loc de muncă. În caz de viol, femeia este de cele mai multe ori cea pedepsită aspru, fiind considerată parte vinovată pentru respectiva infracțiune.

Este pur și simplu autodistructiv pentru orice comunitate să-și discrimineze jumătate din populație. Aceste atitudini și practici învechite ar trebui contestate – așa cum vedem în Iran, unde femeile sunt în prima linie a luptei pentru democrație și libertate.

Dar nu numai în islamul fundamentalist femeile sunt tratate ca inferioare – ci și în creștinismul fundamentalist (creștinism ortodox, catolicism, mormoni etc). Procesele vrăjitoarelor din perioada inchiziției creștine (1480-1800) se terminau adesea cu torturarea sau omorârea presupusei vrăjitoare. Unele dintre ele au fost inspirate de versete din Vechiul Testament, Exodul 22:18, unde se recomandă: „Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască!”. Aceste procese erau nedrepte, vrăjitoria era nedovedită, iar procesele erau în general folosite pentru a pedepsi femei independente și asertive, ca moașele sau activistele.

România este un stat secular și nu are o religie de stat, însă majoritatea cetățenilor sunt creștini (81.04% conform recensământului din 2011, dintre care 7% merg săptămânal la biserică). Creștinismul ortodox răsăritean (sau ce înțelege omul simplu de la țară atunci când aude cuvântul religie prin aceste părți ale lumii), deși nu în comuniune totală cu cel oriental, este întru totul de acord cu privire la poziția inferioară a femeii în societate și predă în consecință „necurăția femeii”. Mai mult decât atât, femeia este considerată „murdară” în perioada menstruației…

Levitic 12:2 „Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei.”

După cum spune povestea, Yahweh evită sfidarea și cererea de egalitate din partea unei femei, creând-o pe Eva din coasta (o parte nesemnificativă a anatomiei umane) lui Adam. Pe lângă crearea Evei din coasta lui Adam și instituirea astfel a autorității bărbatului, Biblia consolidează această idee prin rolul Evei în ispitirea lui Adam și în „căderea omului”. După ce a mâncat fructul interzis din „Pomul Cunoașterii”, Adam este întrebat de către Yahweh dacă își recunoaște fapta, iar el răspunde:

Geneza 3:12 „Femeia pe care mi-ai dat-o să-mi fie alături mi-a dat din rodul pomului și am mâncat”

Yahweh o blesteamă pe Eva, spunând:

Geneza 3:16 „Voi mări foarte mult durerea din timpul sarcinii tale. Cu mari dureri vei naște copii și dorința ta se va ține după soțul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

Fapta Evei a adus moartea în lumea umană, dar și în lumea animală. Eva este versiunea ebraică a Pandorei. Spre deosebire de toate celelalte religii din acea zonă geografică, iudaismului îi lipsesc preotesele și îngerii femei, dezavuând astfel orice noțiune de putere sau divinitate derivată din principiul feminin.

I Cor. 11:3 „Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.”

I Cor. 14:34-35 „Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică. ”

I Tim. 2:11-14 „Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.”

Deut. 22:20-21 „Iar dacă cele spuse vor fi adevărate şi nu se va găsi feciorie la fată, atunci fata să fie adusă la uşa casei tatălui ei şi locuitorii cetăţii ei să o ucidă cu pietre şi să o omoare, pentru că a făcut lucru de ruşine în Israel, desfrânându-se în casa tatălui său. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău.”

Buna dragoste creștină de modă veche! Religia iubirii… Și dacă nu există urme de sânge pe așternuturile din noaptea nunții, omorâți mireasa!

Lupta pentru drepturile femeilor a fost întotdeauna o luptă împotriva religiei. Nu le puteți nega femeilor drepturile de bază, pentru ca mai apoi să pretindeți că de fapt vă apărați libertatea religioasă. Dacă se vrea ca femeile să câștige un statut bine-meritat de ființe umane în această lume, este în primul rând necesar să recunoaștem că Biblia nu este altceva decât o carte străveche de fabule, care a ținut în viață practicile sexiste ale antichității. Biblia, ca și orice altă carte de mitologii, ar trebui privită ca o curiozitate și nu ca un set de învățături care trebuie urmate. Civilizația a avansat doar mulțumită compasiunii și rațiunii umane. Femeile vor fi acceptate ca și egale atunci când aceste calități vor prima în locul religiei. Separarea bisericii și statului este absolut esențială pentru obținerea drepturilor femeilor și nu numai.

Dacă dai femeilor posibilitatea să controleze ritmul reproducerii, dacă le scoți din ciclul reproducerii la care natura și unele doctrine religioase le-au condamnat, totul va înflori în acel mediu, nu doar bunăstarea, ci și educația, sănătatea și optimismul. S-a incercat în Bangladesh, s-a încercat în Bolivia și a funcționat! Și funcționează tot timpul! Numiți o religie care încurajează astfel de practici sau le-a încurajat vreodată! Oriunde privești în lume și încerci să elimini cătușele ignoranței, ale bolii și ale prostiei din femei, în mod invariabil clerul se va opune. Leacul pentru sărăcie are un nume: emanciparea femeilor.

Vezi și:
FEMEIA şi BISERICA Ortodoxă. De ce femeile au MAI PUŢINE DREPTURI decât bărbaţii în Casa Domnului
Religia și Sărăcia
Nu există valori creștine
Moralitatea
Moralitate religioasă

Fundația Moralității – Naturală sau Supranaturală

%d bloggers like this: