Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Argumentul Ontologic în Logica Modală


Plantinga și argumentul său ontologic

Argumentul lui Plantinga utilizează idei esoterice și nu mă aștept ca o persoană nefamiliarizată cu aceste idei să înțeleagă ce este în neregulă cu argumentul. Pe de altă parte, susțin că odată ce înțelegem substratul, va deveni evident că argumentul este subțire. Argumentul ontologic formulat de către Plantinga nu îl pune într-o lumină bună, în calitate de gânditor și nici nu îi flatează pe cei care îl folosesc pentru a spune că: „Iată, teismul nu este nebunesc, există argumente sofisticate care îl susțin!”

Richard Dawkins scria: „Am iritat la un moment dat o adunare de teologi și filosofi, adaptând argumentul ontologic pentru a dovedi că porcii pot zbura. S-au văzut nevoiți să recurgă la logica modală pentru a demonstra că mă înșel”. Știm însă că porcii nu zboară de obicei. Dar înainte de a trece la argumentul ontologic în logica modală, aș dori să menționez una dintre faimoasele (și numeroasele) obiecții aduse argumentului ontologic, cea făcută de către un călugăr ca si Anselm, pe nume Gaunilo (Gaunilon) de Marmoutiers: đacă argumentul funcționează, ar părea că demonstrează și existența insulei „decât care nimic mai mare nu poate fi conceput”.

Varianta modală se agață de „axioma S5”, care aparține unui sistem de logică formală. Acest lucru este problematic pentru că în argumentarea uzuală spunem „din câte cunoaștem, este posibil ca X să existe”, unde X se poate referi la spiriduși, delfini supersonici, zâne sau un (dumne)zeu.

Problema este că în S5, când spui că ceva definit ca „necesar” există posibil, ai putea la fel de bine să aduci următorul argument stupid:

Dumnezeu este definit ca omniscient, omnipotent, omnibenevolent și existent în orice lume posibilă.
Există o lume concretă.
Prin urmare dumnezeu există!

Din punct de vedere logic este valid, însă nu ne spune nimic! Spre deosebire de Craig, Plantinga nu este la fel de dus, încât să pretindă că argumentul său dovedește existența lui Dumnezeu sau să insiste că oamenii trebuie să accepte ipoteza că Dumnezeu este posibil. Plantinga susține mai degrabă că „despre argumentele ontologice nu se poate spune că își dovedesc sau fixează concluzia. Însă din moment ce este rațional să le acceptăm premisa principală, arată totuși că este rațional să acceptăm concluzia respectivă”.

Doar că argumentul nu adaugă vreo justificare adițională ideii originale. La fel de bine ai putea spune că „ideea conform căreia dumnezeu există nu este inerent contradictorie, așadar este rațional să credem acest lucru”.

Să luăm silogismul:

O ființă are depravare maximală într-o lume posibilă L dată dacă și numai dacă este omnipotentă, omniscientă și omnimalevolentă în L; și
O ființă are răutate maximală dacă are depravare maximală în orice lume posibilă.
Este posibil să existe o ființă care are răutate maximală. (Premisa).
Prin urmare, posibil, este necesar adevărat că o ființă omniscientă, omnipotentă și omnimalevolentă există.
Prin urmare, (prin axioma S5) este necesar adevărat că o ființă omniscientă, omnipotentă și omnimalevolentă există.
Prin urmare, o ființă omniscientă, omnipotentă și omnimalevolentă există.

Ce ai citit mai spus este demontarea argumentului ontologic modal prin reductio ad absurdum. Dacă argumentul ontologic modal este solid, atunci am demonstrat că cel puțin două ființe omnisciente și omnipotente există. Dacă deopotrivă o ființă maximal de bună și una maximal de rea există necesar, atunci se vor anula reciproc. O soluție pentru această problemă ar fi ca un apologet să bată monedă că o singură ființă omnipotentă și omniscientă există, însă dacă acesta este cazul, atunci argumentul ontologic nu poate fi solid pentru că demonstrează deopotrivă că două tipuri foarte diferite de ființă omnipotentă și omniscientă există, fără a putea discerne între cele două.

Argumentul adus de Plantinga nu eșuează doar în a demonstra existența lui Dumnezeu, ci eșuează și în scopul citat de Plantinga, de a demonstra că credința în existența lui Dumnezeu este rezonabilă. Și aș putea adăuga eu, nu este foarte profund nici în rest. Plantinga nu a inventat axiomele S5, nu el a fost prima persoană care a sugerat că este setul corect de axiome modale și nu cred că a produs vreun argument decisiv pentru ele (nu cred că există un argument decisiv în acest sens).

Argumentul ar putea funcționa ca o ilustrare isteață pentru axiomele S5 – genul de lucru pe care un profesor ar putea să îl menționeze unui student atunci când explică logica modală sau ceva ce ar putea să apară ca glumă pe un carnețel, într-un local pentru studenți. Însă nu face vreun pas pentru a stabili demnitatea intelectuală a teismului.

Argumentul ontologic formulat de către Kurt Friedrich Gödel

Versiunea argumentului ontologic dată de Kurt Gödel a fost demontată de către J. Howard Sobel, deși unele modificări plauzibile ale argumentului ar putea rezulta într-o versiune imună obiecției lui Sobel. De acestea s-a ocupat C. Anthony Andersen.

Kurt Gödel s-a făcut suficient de bine înțeles că acesta a fost un simplu exercițiu în logică modală, derivând dintr-un set specific de presupuneri. Aceste presupuneri pot fi supuse îndoielii. Spre exemplu, definiția lui Dumnezeu în accepțiunea lui Gödel nu are nimic de-a face cu noțiunea de zeitate. Cu alte cuvinte, a fost o axiomă aleasă în mod specific, atât pentru vaga legătura a sensului cu religia, cât si pentru abilitatea de a verifica restul dovezii. Dacă cineva l-ar defini pe Dumnezeu altfel – ființa care a făcut lumea în șapte zile, de exemplu – atunci dovada nu se mai aplică. Argumentele ontologice sunt curiozități filosofice interesante (pentru cine are prea mult timp liber și este pasionat de asemenea lucruri), dar este amuzant când un apologet chiar încearcă să utilizeze așa ceva drept argument solid. Argumentul este infantil. Am suspiciuni mari față de ideea că asemenea concluzii mărețe pot urma unor șiretlicuri de „logomachie”.

Vezi și:
Alvin Plantinga
Gödel’s ontological proof
https://umanismsecular.wordpress.com/2012/04/19/definitia-ateismului/#comment-62

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: