Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Petre Țuțea – Muniție pentru Ignoranți


Apologetica creștină este prin definiție o afacere lipsită de onestitate. Oricine o practică se angajează (conștient sau nu) într-o încercare de a răspândi informații false. Scopul de bază al apologeților creștini este să spună tot ce le trece prin cap pentru a susține creștinismul, indiferent dacă ceea ce spun este sau nu adevărat.

Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.

Țuțea insistă că viața mea nu are niciun sens. Am bănuiala că el definește implicit „sensul” prin prisma propriei preconcepții, utilizând raționamentul circular. Negarea faptului că viața are sens pentru atei este o dovadă de aroganță. A gândi că viața cuiva este importantă doar atunci când se agață de ceva care eludează legile fizicii este cel puțin bizar. Ba mai mult, este monstruos de egocentric a gândi că propria viață are o importanță atât de transcendentă, încât ego-ul ar trebui să depășească viața planetelor, stelelor sau galaxiilor.

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.

Premisa implicită și nedemonstrată a pasajului de mai sus este la fel de dubioasă. De ce credința în existența unei ființe supranaturale ar trebui să dea mai mult sens vieții ființei umane? Din moment ce știm că viața este trecătoare, ar trebui să ne străduim să trăim toate experiențele semnificative de care suntem în stare, în intervalul scurt pe care îl avem la dispoziție. Mesajul pe care ar trebui să ni-l transmită cunoașterea pe care o avem despre propria mortalitate e că numărul de zile, ore și minute al fiecărei persoane este limitat. Prin urmare, ar trebui să ne străduim să dăm un sens fiecăruia dintre aceste minute, ore și zile, ar trebui să ne străduim să le umplem cu înțelegere și dobândire de înțelepciune, prin compasiune pentru cei mai puțin norocoși, cu dragoste pentru prieteni și familie, cu o muncă bine făcută, cu luptă împotriva răului și a obscurantismului.

Martin Luther King, Jr. ne-a învățat să apreciem oamenii nu după culoarea pielii și preferința pentru un anume zeu, ci după caracter. Cu toate acestea, mulți apologeți creștini nu judecă oamenii după caracter, ci după culoarea credinței religioase. Dacă aveți un alt parcurs biografic și felul în care vă raportați la religie nu este în acord cu cel al fundamentaliștilor, pentru acest motiv singular veți fi declarați drept lipsiți de caracter. Apologeții promovează prejudecata religioasă nesănătoasă (și lipsită de etică) a ostilității chiar și față de persoanele care au o înțelegere mai vastă asupra problemei.

Am devenit un gânditor creştin când mi-am dat seama că fără revelaţie, fără asistenţă divină, nu pot şti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot şti de unul singur, când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poţi cunoaşte sensul existenţei umane şi universale.

Din nou, problema lipsei de sens în absența unor credințe netestate. O dată sau de două ori pe lună, mă implic în dezbateri publice cu cei a căror nevoie imperioasă este de a atrage și de a câștiga aprobarea ființelor supranaturale. Deseori, atunci când îmi exprim părerea că nu există nicio dimensiune supranaturală și mai ales una care să fie doar sau în mod special accesibilă pentru teiștii religioși și că lumea naturală este suficient de minunată, miraculoasă chiar, atrag priviri compătimitoare și întrebări anxioase.

Sunt întrebat cum în acest caz pot găsi un sens și un scop în viață. Cum poate un „materialist”, care nu crede în viața de după moarte, să decidă ce este important? În funcție de dispoziție, uneori mă abțin de la a sublinia cât de flagrant insultătoare și condescendente sunt astfel de întrebări. Sunt pe picior de egalitate cu întrebarea la fel de subtilă: Dacă nu crezi în zeul nostru, ce te oprește să furi, să minți, să violezi, să ucizi după bunul plac?

O viață care presupune măcar un strop de prietenie, iubire, ironie, umor, paternitate, literatură, muzică și oportunitatea de a lua parte la bătăliile pentru eliberarea celorlalți nu poate fi numită „lipsită de sens”, decât în cazul în care persoana ce o trăiește este și un existențialist care a decis să și-o eticheteze astfel. E posibil ca toată existența să fie o farsă absurdă, dar nu e posibil să-ți trăiești viața de zi cu zi, ca și cum ar fi așa. În timp ce lipsa de sens și utilitatea ar trebui definite, ideea că viața umană trebuie irosită cu expieri vinovate, înspăimântătoare, egocentrice ale unor non-entități supranaturale este pur și simplu absurdă și respingătoare.

Ateii și materialiștii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.

Ființele umane (atei și teiști deopotrivă) se disting de alte primate prin locomoția bipedă și în mod special prin neocortexul mai dezvoltat, cortexul prefrontal și lobii temporali, ce ne permit nivele crescute de raționament abstract, limbaj, rezolvarea problemelor și cultură prin deprinderi sociale. Am observat adesea greșeala de a contrasta materialismul (ca preocupare cu obiectele și conforturile materiale) cu superstițiile religioase. Dacă ateii nu au o religie anume sau credințe netestate, înseamnă că tot ce le rămâne este confortul material. În realitate, un astfel de materialism poate fi de asemenea contrastat cu valorile culturale și intelectuale. Este loc destul pentru un ateu să aibă interese care nu sunt materiale, fără să aibă nevoie de religie sau teism sau credințe bizare în general.

De asemenea, este important să evidențiem că materialismul nu trebuie demis fără recurs. Nu este greu să argumentăm împotriva unei preocupări cu bunurile materiale și confortul care ne deconectează de la valorile culturale și intelectuale, dar nici nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de ideea conform căreia confortul material nu are absolut nicio valoare și trebuie demis întru totul. Suntem ființe fizice și materiale, până la urmă și asta înseamnă ca astfel de conforturi materiale sunt parte din viețile noastre. Dacă le respingem complet, respingem parte din ce este bun din viață. Ceea ce trebuie să facem, este să ajungem la un fel de consens rezonabil între bunurile materiale și valorile intelectuale sau culturale. Nu avem nevoie însă de zei sau religii care să ne ajute să atingem un astfel de consens.

În spiritul discursului virulent al lui Petre Tuțea, putem spune că ateii și materialiștii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă, în aceeași măsură în care teiștii religioși ne deosebesc de bolnavii psihici prin faptul că avem temple și biserici în locul spitalelor de nebuni. Însă nu așa se argumentează corect o poziție.

Țuțea dezamăgește prin inconsistențe logice și teribilism de limbaj și idei. Erorile de argumentare prin care își glorifică zeul preferat se împletesc diafan cu atacuri la persoană („iar ca ateu, ăsta moare ca un dihor”). Logoreea sa mistico-intelectuală poate impresiona doar neuronul hipnotizat al unui creștin cu pretenții de erudiție sau spiritul combativ al unui religios aflat în criză de argumente solide.

De aceea trebuie să realizăm că la 23 de ani de la moartea exaltatului eseist, deși foarte târziu, ar fi cazul să renunțăm la infantilisme și tactici mișelești, în favoarea unui discurs coerent și rațional, mult mai benefic societății umane.

Vezi și:
Cum reuşesc ateii să găsească un sens în viață?

12 responses to “Petre Țuțea – Muniție pentru Ignoranți

  1. Ioan 2014-02-17 at 10:45

    din paradigma ateista viata nu are niciun sens :te-ai nascut in neant mori in neant, de la ‘hominizi la virusi, restul porcariilor ideologice-optimiste de genul ‘bunurilor materiale sau culturale’ nu au un sens logic..

    • Umanism Secular 2014-02-18 at 19:42

      paradigma ateista viata nu are niciun sens

      Ți-a luat foc omul de paie, Ioan. Aserțiunea conform căreia pentru persoanele care nu cred în existența zeilor viața nu are sens, este total imbecilă. Putem alege calea rapidă și ușoară de a-i lăsa pe alții din aceeași denominație religioasă din care facem parte să ne spună ce vrea tovarășul zeu să facem sau putem să învățăm și să creștem ca oameni și să ne găsim propriul țel.

      Eu o văd ca pe o chestiune ce ține de libertate. Pe vremuri se aștepta din partea copiilor (băieților) să calce pe urmele taților. Dacă scopul tatălui tău în societate era să fie fierar, atunci și scopul tău era să devii fierar. Dar în zilele noastre, putem fi orice ne propunem, indiferent de ocupațiile părinților. Suntem liberi să ne creăm propriul scop în societate și viață. Vei alege să îți limitezi propriul scop în viață la a fi sclav al unui zeu imaginar sau vei alege să îți găsești singur scopul sau scopurile (nu e obligatoriu să alegi unul singur)?

      restul porcariilor ideologice-optimiste de genul ‘bunurilor materiale sau culturale’ nu au un sens logic..

      Lassie încearcă să învețe limba română… Nu avem nevoie de zei, religii și presupuse vieți după finalitatea biologică a organismului, ca să realizăm că bunurile materiale și valorile intelectuale nu sunt nici pe departe lipsite de sens. Exprimă-te mai puțin vag și prost și încearcă să îți argumentezi afirmațiile, pentru că altfel ne irosești amândurora timpul.

      Dacă eram nefamiliarizat cu metodele corecte de argumentare ziceam așa: a vorbi cu religiosu’ e ca și cum ai vorbi cu ușa. Însă nu îmi face plăcere să comit erori de argumentare. Din respect pentru mine însumi, dacă nu pentru altceva…

  2. Ioan 2014-02-17 at 11:55

    ps
    un exemplu: imagineaza-ti ca esti o pitzipoanca cu extensii, complet analfabeta (dar de ‘familie buna’) cu un corp tunat, botoxta si machiata excesiv,care sufera un accident auto la iesirea din Mall. si mori. cu ce te alegi? stai linistita peste 100 ani esti tarana, te uita si dracii, dar admiratorii tai de la morga iti vor vedea trupul svelt. nu trebuie sa fii 99% dezbracata pentru a-l etala, sturlubatico, tu spargi bani,moartea iti sparge mufa, faceti un duo de vis..

    • Umanism Secular 2014-02-18 at 20:01

      esti o pitzipoanca […] care sufera un accident auto la iesirea din Mall. si mori

      Am râs cu lacrimi! Oricum, ți-ai dat singur răspunsul: mori.

      Și aici intervine religia. Mai toate religiile spun că atunci când mori, de fapt nu mori. Religiile avraamice (denominația ortodoxă face parte dintr-o religie avraamică) în particular utilizează frica de moarte ca metodă de manipulare. Dacă cineva își predă facultățile intelectuale [introdu numele unei religii aici] și permite acelei religii să îi dicteze cum să trăiască, atunci va primi ca răsplată după moarte, o eternitate de fericire în rai, alături de 72 de virgine șamd. Dacă persoana respectivă nu va face cum îi dictează religia, atunci se va pune într-o mare dificultate… după moarte bineînțeles. Va fi torturată în moduri inimaginabile pentru eternitate.

      Toate aceste stimulente divine și amenințări diavolești cu tortura, Ioan, sunt închipuite. Nu există dovezi pentru ele. M-a întrebat preotul creștin ortodox de la o parohie din București când venise să strângă dările prin cartier: „Bine, atunci zi-mi ce se întâmplă după ce murim!” M-am simțit ca un părinte care vorbește cu un copil. I-am spus: „Nimic. Când corpul moare, creierul încetează să funcționeze. În acel moment, toate gândurile, sentimentele, amintirile și emoțiile încetează să mai existe”. Existența unei entități mistice numite suflet în afara corpului, care trece într-o altă dimensiune a existenței, nu este susținută de dovezi.

      Miliarde au murit până acum și au pățit același lucru. Este ușor de dovedit că asta pățești când mori. Toți pățim același lucru când murim. Te crezi mai special? Nu îți dai seama cât de arogant este să crezi că cea mai puternică ființă invizibilă din univers te va chema în vizită în palatul său magic din cer, unde toți prietenii și familia ta vor trăi veșnic împreună într-o eternă fericire? Este de-a dreptul absurd!

      Acum îți pun eu o întrebare: dacă Monstrul de Spaghete nu există, atunci de ce arată planetele ca niște chiftele?

  3. rewolbeltsihw 2014-03-31 at 17:54

    “Deseori, atunci când îmi exprim părerea că nu există nicio dimensiune supranaturală și mai ales una care să fie doar sau în mod special accesibilă pentru teiștii religioși și că lumea naturală este suficient de minunată, miraculoasă chiar, atrag priviri compătimitoare și întrebări anxioase.”

    Crestinismul ca crestinismul, bubuie de cre(s)tinism….dar ateismul tuna, frate. Cum pusca mea mai poate crede cineva in 2014, ca din neant apare asa, simsala bim, o lume naturala si suficient de minunata?
    Stii, de cand “traiesc”, cam in fiecare zi vad aparand din neant cate o explozie miraculoasa si suficient de minunanta si naturala, care m-a facut sa devin atee :)) Stii care-i problema ateilor? Lipsa de imaginatie. N-au si ei o Idee cat de mica sa spuna si ei cam asa: “Mai bade, din nimic nu poate sa apara ceva, ca de aia se zice NIMIC. Asa ca trebui sa admitem si noi, cel putin, c-o fi existand macar asa un psihopat, care in mintea aia a lui dusa cu pluta, si-a creat o lume imaginara, unde ma aflu si eu. Si io-s acolo un prapadit care se crede buricul pamantului. O marioneta sau un robot programat sa functioneze dupa placul psihopatului.”

    Na, macar atat. Atata pretentie as avea si de la atei.

    • Umanism Secular 2014-04-03 at 20:43

      “Deseori, atunci când îmi exprim părerea că nu există nicio dimensiune supranaturală și mai ales una care să fie doar sau în mod special accesibilă pentru teiștii religioși și că lumea naturală este suficient de minunată, miraculoasă chiar, atrag priviri compătimitoare și întrebări anxioase.”

      Crestinismul ca crestinismul, bubuie de cre(s)tinism….dar ateismul tuna, frate. Cum pusca mea mai poate crede cineva in 2014, ca din neant apare asa, simsala bim, o lume naturala si suficient de minunata? Stii, de cand “traiesc”, cam in fiecare zi vad aparand din neant cate o explozie miraculoasa si suficient de minunanta si naturala, care m-a facut sa devin atee :))

      Am scris și în schimbul de comentarii anterior: ateismul este simpla lipsă a credinței în existența zeilor. Ateismul este o necredință (poziția implicită, ipoteza nulă etc), nu o filosofie, o ideologie sau o religie. Necredința mea in Zâna Măseluță nu este o filosofie de viață. Ateismul nu se pronunță cu privire la apariția vieții. De ce dai cu tastatura înainte să știi despre ce vorbeșți?

      Și dacă tot ai o problemă cu apariția Universului, Lawrence Krauss, în prelegerea „Un Univers din nimic”, explică niște mecanisme prin care Universul ar putea fi necauzat. Să știi că nu este nimic greșit în a recunoaște limitele înțelegerii noastre curente și în așteptarea cu răbdare și umilință, ca știința să ne ofere răspunsuri. Iar dacă ție îți place să crezi că universul a fost creat de către o chestie, atunci ce a creat chestia? A face aserțiunea că universul nu poate să apară fără o cauză, dar că o chestie poate, este nejustificat.

      Vezi și postările de mai jos, iar ca bună practică, e bine să te documentezi înainte de a tasta:
      https://umanismsecular.wordpress.com/2011/12/03/ateismul-nu-este-religie/
      https://umanismsecular.wordpress.com/2011/12/23/ateismul-se-bazeaza-pe-credinta/
      https://umanismsecular.wordpress.com/2012/04/18/ateism-in-dictionar/
      https://umanismsecular.wordpress.com/2012/04/19/definitia-ateismului/
      https://umanismsecular.wordpress.com/2013/12/17/dumnezeul-lui-dumnezeu/

      Stii care-i problema ateilor? Lipsa de imaginatie. N-au si ei o Idee cat de mica sa spuna si ei cam asa: “Mai bade, din nimic nu poate sa apara ceva, ca de aia se zice NIMIC.

      Știi care-i problema oamenilor cu credințe iraționale? Le lipsește realitatea. Eu îmi pot imagina mulți zei, zeițe – unele îmbrăcate în fuste scurte… Dar să revenim la subiect. Imaginație =/= credință. Tim Minchin are un cântec foarte potrivit, pe care ți-l recomand: Dacă îți deschizi prea mult mintea, o să-ți cadă creierul:

      Asa ca trebui sa admitem si noi, cel putin, c-o fi existand macar asa un psihopat, care in mintea aia a lui dusa cu pluta, si-a creat o lume imaginara, unde ma aflu si eu. Si io-s acolo un prapadit care se crede buricul pamantului. O marioneta sau un robot programat sa functioneze dupa placul psihopatului. Na, macar atat. Atata pretentie as avea si de la atei.”

      Problema răului este menită să evidențieze o contradicție logică în concepțiile tradiționale despre zeul suprem și lume: omnipotență, omnibenevolență, omnisciență și existența răului. Dacă tu te crezi buricul pământului în lumea imaginară a unui zeu psihopat, atunci cred că ai probleme mai mari decât faptul că ateii nu vor să admită treaba asta. Vezi tu, lipsa credinței în existența zeilor (sau ateismul), înseamnă că povara dovezii stă pe umerii tăi să aduci dovezi pentru elucubrațiile tale. Sau vrei să te cred pe cuvânt că nu ești trilulilu?

      • rewolbeltsihw 2014-04-05 at 11:18

        ah “corbule”, ce te-ai bucurat ca ai din nou ocazia de a te desfasura in stil acid, ca sa nu zic veninos, dar nu uita, ca eu ti-am oferit ocazia. tu ai, si vei avea asemena ocazii, DOAR DACA TI LE OFER EU. eu decid cand imi voi taia si ultima legatura, nu tu. insa stii ce nu stie inca matale? nu eu sunt obiectul de observatie in acest mic schimb de cuvinte, ci mataluta. nu tu afli ceva, ci eu. dar nu aflu ceea ce ai crede mataluta ca ar fi important. raspunsurile nu stau in informatiile pe care crezi ca mi le-ai putea da postand linck-uri stiintifice sau religioase(pe alte bloguri). raspunsurile pe care le primesc eu, se gasesc in propria-ti “existenta”. tu esti raspunsul

        stii care-i problema mediilor cu minte confuza ca a ta? o folosesc doar ptr. a aduce confuzie in jurul lor. si n-o fac la intamplare, ci o fac cu buna stiinta, caci sunt mediile sistemului, iar ptr. a salva existenta sistemului, sunt in stare sa dea totul…chiar si ceea ce numesc ei “viata”.

        “Problema răului este menită să evidențieze o contradicție logică în concepțiile tradiționale despre zeul suprem și lume”

        oh, de ce dai cu tastatura daca nu ai intentia de a afirma adevarul/realitatea? ca de filozofie confuza suntem satui. problema raului nu poate exista atata timp cat raul nici macar nu exista in sine. iar ceea ce nu exista in sine, nu poate fi o problema.

        vezi tu cum sta treaba cu problema mediilor ca tine care au credinte si logici irationale? LE LIPSESTE REALITATEA!
        …sau vrei sa te cred pe cuvant ca nu esti trilulilu?

      • Umanism Secular 2014-04-06 at 20:20

        ah “corbule”, ce te-ai bucurat ca ai din nou ocazia de a te desfasura in stil acid, ca sa nu zic veninos,

        Nu mă bucur deloc. „Tonul” poate fi într-adevăr perceput ca „vitriolant” de către persoanele cu diverse credințe religioase: explicaţia rezidă în faptul că majoritatea teiștilor tind să fie imuni la orice fel de argumente logice/umane, ancorând emoţii subiectului şi neputând astfel discuta în mod argumentat. Cu alte cuvinte, persoanele religioase iau ca pe un afront orice afirmaţie aflată în dezacord cu credinţa (lor), fiind astfel greu de întreținut o dezbatere obiectivă cu acestea. Nu știu ce ai putea clasifica drept „veninos” din însiruirea mea de cuvinte.

        dar nu uita, ca eu ti-am oferit ocazia.

        Până acum am răspuns tuturor comentariilor de pe acest blog, unele dintre ele de o prostie tulburătoare și de o răutate incomensurabilă. Nu consider ca fiind o mare ocazie pentru mine faptul că mi-ai lăsat un comentariu.

        tu ai, si vei avea asemena ocazii, DOAR DACA TI LE OFER EU. eu decid cand imi voi taia si ultima legatura, nu tu.

        Ar fi fost culmea să îți pot răspunde la un comentariu pe care nu l-ai postat. Și să nu uităm că, în cele din urmă, eu decid ce se întâmplă pe acest blog. Cu toate acestea, o singură dată am încheiat o discuție cu un fanatic religios (Cristian Voiculescu), un tip care nu a reușit să îl definească pe tovarășul zeu, drept pentru care am considerat că nu merita să mai pierdem timpul.

        insa stii ce nu stie inca matale? nu eu sunt obiectul de observatie in acest mic schimb de cuvinte, ci mataluta.

        Într-o astfel de discuție trebuie să ne argumentăm ideile. Dacă ai citit ceva pe aici și consideri că poți oferi dovezi/contraargumente, atunci te invit să expui acele idei. Dacă nu ai nimic de zis și vrei doar să trolluiești, atunci te invit să te abții, pentru că ne irosești amândurora vremea.

        nu tu afli ceva, ci eu. dar nu aflu ceea ce ai crede mataluta ca ar fi important. raspunsurile nu stau in informatiile pe care crezi ca mi le-ai putea da postand linck-uri stiintifice sau religioase(pe alte bloguri). raspunsurile pe care le primesc eu, se gasesc in propria-ti “existenta”. tu esti raspunsul

        Parcă aș vorbi cu gamemaster-ul dintr-un role playing game. Nu are nicio valoare faptul că poți lătra și nici nu suntem într-un joc. Important e să poți susține ceea ce vrei să afirmi și dacă se poate să fie la subiect. Să bați câmpii nu e greu, însă discuția argumentată îi depășește pe unii, se pare.

        stii care-i problema mediilor cu minte confuza ca a ta? o folosesc doar ptr. a aduce confuzie in jurul lor. si n-o fac la intamplare, ci o fac cu buna stiinta, caci sunt mediile sistemului, iar ptr. a salva existenta sistemului, sunt in stare sa dea totul…chiar si ceea ce numesc ei “viata”.

        Dacă vrei ca lumea să-ti privească afirmația altfel decât ca pe o altă elucubrație, ar trebui să produci dovezi și să poți explica ceea ce debitezi. Spune-mi care sunt ideile confuze din ce am postat și de ce sunt ele așa. Cum confuzează mintea mea confuză cu bună știință lumea, spunându-le oamenilor să gândească pentru ei însiși, să cântărească dovezile, nu doar să accepte orice prostie (pe bază de credință). Cine amenință existența sistemului și despre ce sistem vorbești? Cum adică ce numesc ei “viata”? Tu înțelegi altceva prin acest termen decât restul pământenilor? Nu am înțeles nimic, pentru că exprimarea ta este… Confuză!

        “Problema răului este menită să evidențieze o contradicție logică în concepțiile tradiționale despre zeul suprem și lume” oh, de ce dai cu tastatura daca nu ai intentia de a afirma adevarul/realitatea? ca de filozofie confuza suntem satui. problema raului nu poate exista atata timp cat raul nici macar nu exista in sine. iar ceea ce nu exista in sine, nu poate fi o problema.

        1. Este culmea că acuzi de filosofie confuza o persoană ce respinge filosofia confuză, credințele netestate și misticismul și le denunță public:
        https://umanismsecular.wordpress.com/umanism-secular/
        https://umanismsecular.wordpress.com/2011/10/21/umanismul-secular/
        https://umanismsecular.wordpress.com/2011/11/07/sunteti-umanist-secular/
        https://umanismsecular.wordpress.com/2012/04/27/gandirea-critica/

        2. Problema răului, după cum ți-am răspuns, este validă pentru reconcilierea existenței răului cu cea a unei zeități care este, în termeni absoluți sau relativi, omnipotentă, omniscientă și omnibenevolentă. Un astfel de argument arată că existența răului și cea a unei asemenea zeități sunt improbabile sau imposibile în termeni absoluți. Teodicee au încercat să arate contrariul însă fără succes. Răul există în lume, în prezența unui standard moral. Martorii lui Iehova folosesc argumentul din absența lui dumnezeu ca un presupus argument logic având scopul de a încerca să rezolve problema răului (care oricum nu e singura problemă majoră în cazul lor), explicând că „răul” este o simplă lipsă a lui dumnezeu. „Argumentul” în sine sună cam așa:

        Întrebare: există răul?
        a) Întunericul nu este un lucru în sine. Întunericul este ceea ce noi numim lipsa luminii.
        b) În mod analog, recele nu există. Este simplu o zonă careia îi lipsește căldura (energie).
        c) În mod egal, putem spune același lucru despre rău. Răul în sine nu există, este simpla lipsă a lui dumnezeu.

        Argumentul nu este altceva decât un joc de cuvinte, înfășurat într-o analogie care „sună bine” la urechea ignorantului. Aplicând argumentul în instanțe reale ajungem să facem afirmații bizare. Când cineva ucide soția unei persoane, apologeții vor spune acelei persoane că soția sa nu a simțit răul, ci a simțit o lipsă temporară a lui dumnezeu în timp ce killer-ul o înjunghia cu șurubelnița. Chiar și așa, omul oricum suferă că nevasta lui a murit, indiferent cum descriu apologeții evenimentul. O zeiță omnibenevolentă nu va absenta, permițând suferința. Și dacă cineva percepe lipsa lui dumnezeu, înseamnă că în mod clar dumnezeu nu este omniprezent.

        vezi tu cum sta treaba cu problema mediilor ca tine care au credinte si logici irationale? LE LIPSESTE REALITATEA!
        …sau vrei sa te cred pe cuvant ca nu esti trilulilu?

        Încerc să demasc pe cât posibil argumentele greșite, preconcepțiile și credințele în afara dovezilor. Ai spus că ateilor le lipsește imaginația, ceea ce este o prostie și ți-am răspuns că teiștilor și adepților unor credințe netestate le lipsește realitatea. Tu ai voie să vorbești prostii, însă nu îți convine când râd de tine și te taxez pentru asta. A sugera că oamenii care adpotă o înțelegere bazată pe dovezi a lumii naturale au credințe iraționale și sunt lipsiți de realitate este nu numai o prostie, ci și insultător de condescendent.

  4. rewolbeltsihw 2014-04-05 at 11:23

    “Dacă îți deschizi prea mult mintea, o să-ți cadă creierul”

    pasarea pe limba ei piere! graiul ei va da intotdeauna de gol ceea ce n-ar vrea. va incerca sa opreasca exact de ce-i este teama.😉

    • Umanism Secular 2014-04-06 at 21:02

      Deci X este adevărat pentru că așa zici tu. Și dacă nu cred X înseamnă că n-am imaginație și nu sunt open-minded. Dacă sunt openmind o să-mi dau seama că e adevărat… Clar!

      În cazul în care te-ai oprit la titlu și nu ai ajuns la versuri, îți explic eu. Ateii, umaniștii seculari și gânditorii liberi au imaginație ca noi toți. Însă ei diferențiază între ceea ce este imaginat și ceea ce este real. Un lucru imaginat pe care îl declari ca fiind 100% real se numește amăgire, ca să nu zic altfel. Este lipsa gândirii critice și a dorinței de adevăr despre realitate. Știi de ce îmi e mie teamă? Că societatea noastră va mai suferi mult timp din cauza acestor amăgiri…

      I imagine no religon, a brotherhood of man, I hope some day you will join us, and the world will live as one.

  5. rewolbeltsihw 2014-04-05 at 14:03

    “Iar dacă ție îți place să crezi că universul a fost creat de către o chestie, atunci ce a creat chestia?”

    Eu nu cred ca universul poate fi creat de catre o chestie(asta afirmi tu), caci doar VIATA poate CREA.

    • Umanism Secular 2014-04-06 at 21:44

      Ne explicăm existența printr-o combinație între principiul antropic și principiul selecției naturale al lui Darwin. Acestă combinație ne oferă o explicație completă și extrem de satisfăcătoare pentru tot ce vedem și cunoaștem. Frumusețea principiului antropic este că ne spune, în ciuda intuiției noastre, că un model chimic trebuie doar să prezică apariția vieții pe o planetă dintr-un miliard de miliarde pentru a ne da o explicație pe deplin satisfăcătoare a prezenței vieții aici.

      Mulți creaționiști fac aserțiunea că „viața nu poate veni decât de la viață”. O astfel de aserțiune demonstrează atotputernica ignoranță a celui ce face aserțiunea. Legea biogenezei spune că viața vine de la viață preexistentă și nu este generată spontan din nonviață. Este un argument împotriva creației spontane și în mod implicit împotriva unei anumite forme de creaționism. Conform unei observații stricte a legii, sunt țestoase până jos și dumnezeu este exclus.

      Am tratat deja subiectul:
      https://umanismsecular.wordpress.com/2011/11/28/dovezi-ale-creationismului/#comment-14
      Pentru că am vaga bănuială că nu vei face click, îți dau paste la tot comentariul:

      Umanism Secular 02/12/2011 at 23:32
      Argumente demontate anterior de mii de ori…
      Dacă un religios dorește să argumenteze că viața vine în întregime de la viața de dinaintea sa și că asta dovedește existența zeului sau zeilor în care crede acea persoană, nu este numai un argument al ignoranței (a se vedea mai sus „apel la ignoranță”), dar asta ridică și probleme cu privire la natura unui Dumnezeu. Dacă citezi o lege care susține că viața vine în întregime de la viața de dinaintea sa, nu ar înseamnă asta și că Dumnezeu trebuie să fi fost creat?

      Presupun așadar că un religios ar ceda și ar admite că a existat o vreme când viața venea de la altceva decât viață. Ar argumenta că această primă cauză a vieții era omul magic din ceruri, folosind puteri magice. O persoana cu o minte orientată spre știință ar argumenta că existența unui mister nu face ca Dumnezeu să fie o ipoteză plauzibilă. În cuvintele lui Tim Michin, „toate misterele rezolvate vreodată s-au dovedit a nu fi magice”.

      Legea biogenezei (Omne vivum ex vivo) este prezentată în mod general stipulând că „viața nu poate veni decât de la viață”. Deși sună ca o refutare decisivă a posibilității abiogenezei, nu este așa. Când examinăm contextul în care biologii vorbesc despre legea biogenezei, putem observa că legea este menită ca o negare a generării spontane. Nici măcar conceptul de abiogeneză nu contrazice legea biogenezei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: