Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Monthly Archives: May 2014

Tribalismul și violența religioasă

De ce ucid fanaticii religioși?

Cele trei mari monoteisme, iudaismul, creștinismul și islamul (în ordinea apariției), se bazează toate pe scrieri antice. Acestea reflectă cunoașterea limitată și valorile autorilor din perioada în care au fost scrise, iar atunci când sunt utilizate pentru îndrumare în timpurile noastre, acționează ca un soi de mașină a timpului, trăgând după ele în mod inadecvat înțelepciunea și valorile depășite ale oamenilor de atunci în lumea modernă.

Tora, „blibia” și coranul incorporează toate tribalismul, incluzând autoritatea și chiar obligația de a-i ucide pe cei ce aparțin altor triburi sau religii. Spre exemplu, un citat din biblie spune “Iar tot cel ce nu va căuta pe Domnul Dumnezeul lui Israel să moară, ori mic de va fi, ori mare, ori bărbat de va fi, ori femeie.” II Cronici 15:13. În mod similar, coranul spune că persoanele care întorc spatele islamului vor trebui prinse și omorâte, oriunde vor fi găsite.

Un exemplu al funcției acestui tribalism poate fi găsit în Faisal Shahzad, care a încercat să detoneze o bombă în fața unui teatru unde urma să fie pusă în scenă piesa Regele Leu, seara, într-o duminică de primăvară, când ar fi omorât în principal familii care urmau să meargă la teatru. Bazându-se pe tribalismul promovat de textul său antic, coranul, Shahzad a devenit capabil de a depersonaliza oamenii pe care a încercat să-i omoare și de nu-i mai percepe ca pe niște familii, ci mai degrabă ca pe „alții” care meritau să moară în războiul său tribal.

Credințele escatologice nu fac decât să consolideze acest tribalism. Toți oamenii unei singure cărți cred că numai adepții propriei religii, persoanele care sunt membre ale tribului lor, vor supraviețui sfârșitului lumii. Creștinii și musulmanii condamnă ateii la o eternitate în iad. Așadar, din perspectiva unui religios creștin sau musulman, acei „alții” pe care îi omoară sunt deja osândiți la o eternitate în iad, criminalii dându-le doar un avânt. Religia facilitează uciderea.

Într-o societate unde religioniștii omoară pentru miturile lor, este esențial ca ateii să se ridice și să vorbească adevărul.

Mențin că religiozitatea (indiferent că ești catolic, musulman, hindus) și naționalismul sunt iraționale și fără o bază reală. Sunt ambele construcții sociale și necesită o mentalitate de turmă pentru a prospera. Le resping pe ambele ca fiind absurde. Am considerat naționalismul ca fiind una din culmile stupidității înainte să realizez că religia este o prostie. Noțiunea că țara sau localitatea mea este mai cea mai bună pentru că m-am născut eu acolo este cu certitudine tentantă pentru o persoană needucată.

Nu înțeleg cum cineva ar putea să simtă o mândrie națională inerentă. Ca eu să mă pot mândri cu ceva, trebuie mai întâi să realizez ceva. Nu este realizarea mea faptul că sunt român. S-a întâmplat să mă nasc aici. Nu este în niciun fel meritul meu. Bineînțeles că acest raționament se aplică indiferent de țara unde se întâmplă să te naști.

Înțeleg mândria civică, atunci când tu și cetățenii satului tău cooperați pentru a realiza ceva care să îmbunătățească viața comunității respective. Însă mândria națională automată, simplul fapt că te-ai născut din întâmplare într-o cultură nedefinită (nu există o definiție adecvată a românismului/germanismului/norvegianismului cultural sau etnic) mă eludează. Religia și naționalismul sunt iraționale din punct de vedere obiectiv, merg mână în mână și sunt distructive pentru societatea umană.

Cei ce te pot face să crezi absurdități, te pot face să comiți atrocități – Voltaire

Advertisements
%d bloggers like this: