Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Category Archives: fundamentalism

Atentatele teroriste de la Paris din noiembrie 2015

Nu există câștig pentru făptași, exceptând logica lor distorsionată. Umanitatea nu a cedat niciodată în fața intimidărilor. Promovez știința, rațiunea și valorile seculare în viața publică, ghidându-mă după principiile umanismului, o filosofie care prețuiește pacea, egalitatea, libera exprimare și dreptul fiecărei ființe umane de a-și găsi scopul și de a-și urmări pașnic pasiunile.

Atentatele de la Paris reprezintă un asalt inuman și grotesc asupra fundamentelor societății noastre globale. Prea des, câțiva netrebnici și-au folosit aversinea față de valorile umaniste ca justificare pentru violență inimaginabilă. De la campania de crime împotriva seculariștilor în Bangladesh până la multiplele măceluri în masă de la Paris care șochează conștiința planetei, concepțiile noastre fundamentale asupra societății sunt cele țintite, măcelărite cu fiecare lovitură a unei macete, cu fiecare rafală de gloanțe și cu fiecare detonare a unei bombe sinucigașe. Viețile umane inocente devin consumabile într-o etalare teribilă a unei ideologii arhaice, înapoiate și tiranice.

Este o nebunie care trebuie să înceteze. Nu există ideologie, argument teologic sau crez care să poată justifica acte de teroare. Umanitatea este mai bună decât atât. Idealurile libertății îmbrățișate de vasta noastră majoritate, consacrate în documente precum Declarația Universală a Drepturilor Omului, reprezintă o refutare strălucită a ideologiei teroriștilor. Astfel de atacuri ne reamintesc de faptul că există fanatici ideologici și religioși ce resping aceste idealuri, însă dacă vom sta uniți, ei nu vor triumfa.

Vezi și
Atacuri asupra seculariștilor în Bangladesh
Ironizarea credinței este posibilă și necesară
Tribalismul și violența religioasă

Advertisements

Incendiul din clubul Colectiv și reacția fundamentaliștilor creștini

După cum obișnuiesc să procedeze în urma oricărei nenorociri, fundamentaliștii creștini încearcă să justifice prin prizma propriei religii incidentul din Clubul Colectiv, în urma căruia 27 de oameni au decedat, iar alte 184 de persoane au fost ranite, unele având șanse minime de supraviețuire.

ar fi greșit să rezumăm toate cauzele acestei tragedii la partea firească a lucrurilor -Vitalie Marian, Implicațiile spirituale ale tragediei de la Clubul “Colectiv” din București

Adepți ai supranaturalismului precum Marian Vitalie insinuează, fără a fi câtuși de puțin deranjați de lipsa oricărei urme de dovadă, că există un motiv pentru incendiul în urma căruia părinții au trebuit să cutreiere spitalele și morgile din București pentru a-și putea identifica copiii arși de vii, pe care organele de ancheta nu îl pot investiga.

După părerea mea, Goodbye Gravity este o formație din sataniști care, prin albumul lor muzical “Mantrele războiului” și, nemijlocit prin piesa “Ziua în care murim”, au atras mânia și blestemul lui Dumnezeu asupra tuturor celor care au venit la eveniment. -Vitalie Marian, Implicațiile spirituale ale tragediei de la Clubul “Colectiv” din București

Marian consideră că zeul în a cărui existență crede el, Yahweh, a omorât 27 de oameni într-o singură noapte și a nenorocit mulți alții pentru că l-a deranjat o formație cu lansarea unui album. Acesta este unul din motivele pentru care consider că religia este dezgustătoare.

Religia încearcă să facă din orice o chestiune referitoare la ea însăși. Mulți cred în existența unui dumnezeu odios, care ucide în masă oameni nevinovați pentru a le da altora o lecție sau ca să-i pedepsească pentru acțiunile lor. Trebuie să consideri că ești centrul universului. Totul a fost creat pentru mine, pentru a-mi testa caracterul. Aceste persoane mor doar pentru mine, ca eu să învăț cât de valoroasă este viața.

Să presupunem prin absurd că este 100% real ce zice acest individ și că dumnezeul creștin este real și a pedepsit formația și publicul pentru că nu i-au plăcut cântecele incluse pe noul album Goodbye to Gravity. Cât de odios este acest zeu? Ce fel de persoană consideră că este vina acelor oameni și nu a zeului criminal? Ar fi absolut oribil să te ucidă pentru versurile tale, dar să omoare alți oameni pentru credințele tale sau pentru lipsa lor, este pur și simplu sinistru.

În concluzie, consider că ceea ce s-a întîmplat noaptea trecută în clubul Colectiv din București a fost o judecată a lui Dumnezeu împotriva oamenilor care au ales să asculte de Satan. Este o dovadaă în plus ca diavolul nu este un personaj din poveste, cum cred unii, dar o forță reală a întunericului. -Vitalie Marian, Implicațiile spirituale ale tragediei de la Clubul “Colectiv” din București

Creștinii încearcă să exploateze tragedia pentru a-si promova religia, încercând să răspândească panica satanică. Nu este creștinismul înălțător? În loc să învățăm cum am fi putut evita această tragedie, învățam că zeul creștin pedepsește copii de 15 ani care ascultă de „forțele întunericului”. Creștinismul, o religie iubitoare…

Vezi și:
Moralitate Religioasă
Nimic nu este întâmplător
Blasfemie! Blasfe-ție! Blasfe-tuturor!
Biserica Ortodoxă și tradiționala panică satanică de Halloween
Cultura intolerantei: internetul, asaltat de cei care cred ca victimele tragediei din Club Colectiv au murit pentru ca celebrau sarbatoarea pagana Halloween. Sarbatoreau moartea si focul iadului si au primit sansa sa o faca in direct – postare a unui internaut

Atacuri asupra seculariștilor în Bangladesh

Seculariștii din Bangladesh se confruntă cu atacuri și ostilitate din partea mai multor grupuri islamiste extremiste, în ciuda faptului că secularismul reprezintă unul dintre cele patru principii fundamentale încorporate în constituție. Numeroși bloggeri seculariști, precum și alți scriitori, în special cei ce critică religia, au fost acuzați de blasfemie și mulți dintre aceștia au fost atacați și omorâți pentru scrierile lor.

Organizații internaționale incluzând Human Rights Watch, Amnesty International, Reporteri fără frontiere și Comitetul pentru protecția jurnaliștilor, au condamnat întemnițarea unor bloggeri și au denunțat frica răspândită printre jurnaliști. Pe 22 mai 2015, 150 de autori printre care se numără Salman Rushdie, Margaret Atwood și Yann Martell, au înaintat o scrisoare deschisă guvernului din Bangladesh, solicitând măsuri pentru protejarea libertății de exprimare și aducerea celor vinovați în fața justiției.

Există o zicală care spune că poți omorî o persoană, însă nu și ideile sale. „Nicio persoană cu mintea liberă nu se va lăsa îndoctrinată cu fundamentalism regional si nu se va autolimita în cadrul unui orizont îngust”. Ananta Bijoy Das

Vezi și:
Ironizarea credinței este posibilă și necesară
Tribalismul și violența religioasă

Ostilitatea față de intelect

Religia este în mare parte bazată pe credință. Credința este acceptarea unui lucru ca fiind adevărat în absența sau în ciuda dovezilor. Aceasta este definiția antiintelectualismului. Mă deranjează în mod special atunci când religia celebrează credința ca pe o respingere virtuoasă a intelectualismului onest, de parcă respingerea a ceea ce poate fi testat și dovedit ar fi motiv de mândrie.

Majoritatea dogmelor fundamentale în religie sunt subiective și fără temei (ex: nu am ascultat de dumnezeu și am moștenit păcatul, iar acum avem nevoie de un salvator). Întotdeauna va exista ceva imuabil, fără vreo altă justificare în afara faptului că totul s-ar prăbuși dacă s-ar schimba ceva, colapsul sistemului fiind inacceptabil. Acesta este fix opusul cercetării oneste, intelectuale, științifice, care caută excepțiile regulii și se adaptează la descoperirea de informație nouă.

Antiintelectualismul se referă în cele din urmă la protejarea puterii și a privilegiului împotriva analizei critice și a scepticismului oamenilor care își dau seama ce se petrece și care dorec să educe restul populației. Chiar și cele mai liberale sisteme spirituale sunt handicapate de ceva ce nu se poate schimba. Este destul de greu să supui îndoielii, să înveți sau să crești când te lovești de această problemă.

Intelectualii – critici ai minciunilor, prejudecăților și privilegiilor

Mi-au atras atenția două citate care consider că subtilizează esența intelectualismului și dezvăluie motivul pentru care constituie o amenințare față de interesele adânc înrădăcinate ale conservatorilor politici și religioși.

Marquis de Condorcet consideră intelectualul public (oribilă sintagmă) ca fiind persoana care se dedică „depistării prejudecăților în ascunzișurile unde preoții, școlile, guvernul și celelalte insituții cu vechime le-au adunat și protejat.”

Sau, după cum a zis Noam Chomsky: „intelectualii sunt într-o poziție de a expune minciunile guvernelor, de a analiza acțiunile în conformitate cu motivele și cauzele lor și intențiile ascunse adesea în spatele lor… Este responsabilitatea intelectualilor să vorbească adevărul și să expună minciunile.”

Deși sunt două figuri îndepărtate în timp și cultură, ambii vorbesc despre necesitatea oamenilor care pot gândi și raționa clar, să investigheze, să evalueze și să dezvăluie celorlalți ceea ce persoanele aflate la putere ar dori să țină ascuns. Indiferent de circumstanțe, scopul este de a îmbunătăți societatea prin dezvăluirea adevărului ascuns pentru că unii beneficiază de pe urma minciunilor – minciuni ce nu servesc în fapt decât interselor oprimării și nedreptății.

Intelectualii publici pot juca astfel un rol vital în sănătatea unei democrații liberale. Avem nevoie de persoane care să tragă cu ochiul în spatele cortinei, care să investigheze cu atenție comportamentul și motivațiile organizațiilor puternice. Avem nevoie de oameni care să aducă la un loc informația disparată din diverse surse și domenii pentru a evidenția ceea ce atlfel ne-ar putea scăpa nouă, celorlalți. Intelectualii publici ne țin informați cu privire la ceea ce se întâmplă de fapt și ne „mână” să gândim critic despre ceea ce ni se spune.

Intelectualismul trebuie susținut și încurajat

Intelectualismul trebuie susținut și promovat în același mod în care persoanele umaniste promovează scepticismul, știința, gândirea critică și libertatea. Intelectualismul nu este în mod necesar o componentă a umanismului, însă este o piesă esențială a unei democrații liberale funcționale, care nu numai că protejează drepturile și libertățile indivizilor, dar le permite acestora să se dezvolte independent de instituțiile religioase. Susținerea intelectualismului va aduce de la sine „încăierări” cu diverse tipuri de teiști, însă nu ar trebui susținut doar pentru că îi deranjează pe aceștia. Dacă se simt deranjați, este vina lor că se opun dezvăluirii minciunilor, prejudecăților și privilegiilor. Vor fi văzuți de către restul societății ca înapoiați, ignoranți și bigoți.

Vezi și:
Prostia ca privilegiu religios

Ironizarea credinței este posibilă și necesară

„Nu poți provoca. Nu poți insulta credințele altora. Nu poți ridiculiza credințele altora.”

Aceasta este mustrarea Papei Francis făcută în Manila, cu privire la atacul de la Charlie Hebdo. Susținând că nu învinuiește victimele și că atacul violent nu a fost justificat, a insinuat exact opusul. „Provocateur” este un termen fanțuzesc. Să fie provocatori este ceea ce scriitorii ce gândesc liber, criticii sociali și cei mai buni dintre umoriști încearcă să fie. Gândiți-vă la cei mai buni și provocatori scriitori și umoriști liber cugetători: Voltaire, Thomas Paine, Mark Twain, Ambrose Bierce, Bertrand Russell, Geroge Carlin, Richard Dawkins, Christopher Hitchens, Ayaan Hirsi Ali.

Papa cel întâmpinat cu adulație pentru că sună un pic mai uman decât predecesorii săi papali, nu a făcut până acum nici cât negru sub unghie pentru a reforma biserica catolică. În timp ce îi îndeamnă pe colegii săi de biserică să renunțe la mesajele obsesive asupra avortului, căsătoriei gay și a măsurilor contraceptive, papa Francis nu a făcut vreun demers pentru atenuarea, cu atât mai puțin pentru abrogarea obsesiilor bisericii asupra interzicerii avortului, contracepției și a egalității căsătoriei la nivel global. Nu este altceva decât o piesă de decor.

blasfemie

Este în mod evident în regulă ca religia și diversele sale cărticele sfinte să provoace și sa insulte pe alții. Gândiți-vă la insultele aduse femeilor între coperțile bibliilor ebraice și creștine și ale coranului, care sunt practic manuale pentru oprimarea femeilor. Gândiți-vă la poruncile barbare ce declară homosexualitatea ca fiind o „abominație” și dispun pedeapsa cu moartea pentru așa ceva: „sângele lor asupra lor este” (Leviticul 20:13). Gândiți-vă la provocările Vechiului Testament, împărtășite în religiile evreiască, musulmană și creștină, care adesea și în mod deschis, solicită uciderea ereticilor, necredincioșilor și apostaților.

Și cu toate aceastea, papa Francis îndrăznește să numească violența în numele unui (dumne)zeu o „aberație”?

Unul din cele mai mari mituri de pe planetă este presupunerea că un lucru este religios va fi cu siguranță bun. Celor dintre noi care își fac publică disidența față de religie, li se spune în mod constant să nu critice sau să ofenseze, să tacă din gură. Sau „vedeți voi”. Singurele arme ale ireverențioșilor umoriști sunt glumele. Acum ni se spune că e normal ca o glumă împotriva religiei să fie întâmpinată cu asasinatul.

Avem dreptul și chiar datoria, ca asemeni copilului din poveste, să proclamăm că împăratul nu are haine.

Vezi și:
Tribalismul și violența religioasă
Blasfemie! Blasfe-ție! Blasfe-tuturor!
Merită religia respect?
Prostia ca Privilegiu Religios

%d bloggers like this: