Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Category Archives: pseudostiinta

Autoritarianism religios

Istoria umană este caracterizată de o iluminare morală treptată. De-a lungul timpului am devenit mai puțin violenți, mai puțin xenofobi, mai toleranți, mai dedicați idealurilor democrației și egalității. Bineînțeles, progresul moral este dureros de încet, cu multe stagnări și regres local și mai avem cale lungă de străbătut. Însă este greu de negat că lumea în care trăim astăzi este mai lipsită de prejudecăți și mai pașnică față de acum cinci sute de ani sau chiar acum o sută.

Religia este o excepție notabilă față de acest trend al progresului. Raționamentul moral secular, fondat pe considerente de corectitudine și bunătate umană, permite o continuă autoîndoială și îmbunătățire pe măsură ce grupurile mai puțin privilegiate devin mai vocale și cer să se facă dreptate și ne atrag atenția asupra răului pe care îl treceam cu vederea. La polul opus, doctrinele imuabile ale religiei se vor a fi superioare scepticismului. Chiar dacă vedem mai departe sau cunoaștem mai multe decât clericii care au născocit doctrinele respective, multe autorități religioase ne spun că ar trebui să ne supunem voința și să credem orbește.

Rezultatul este că, în majoritatea cazurilor, progresul moral a lăsat bisericile în urmă. Asemeni apei care se retrage lăsând pietrele odată scufundate descoperite și uscate pe țărm, doctrinele arhaice ale religiei conservatoare sunt din ce în ce mai izolate și mai expuse ca niște absurdități imorale și crude ce sunt. Acest lucru a dus la conflict și disensiune în rândurile hoardelor religioase, pentru că unii din religioșii ce au crescut în era modernă observă contradicțiile dintre ceea ce sunt învățați să creadă și ceea ce știu că este drept și inevitabil ajung în conflict cu autoritățile religioase ce sunt pornite să impună vechile reguli cu orice preț.

De-a lungul vremurilor, aproape toate denominațiile au privit disprețuitor oamenii care au formulat întrebări incomode și care au insistat să le pună cu voce tare. Persoanele care au obținut un statut și putere în structurile existente ale bisericii nu vor tolera așa ceva.

Acesta este motivul pentru care putem spune că religia nu este doar fundamental conservatoare, ci și antidemocratică. Pe lângă câteva excepții rare, în religie se susține că voia zeului suprem este livrată prin revelație divină: este oferită anumitor oameni, în anumite locuri și anume timpuri și nu altora. Dacă așa ceva s-ar adeveri – dacă ar exista oameni care se află în posesia unor adevăruri speciale, importante, pe care nimeni altcineva nu le-ar putea descoperi vreodată – atunci se presupune că acele persoane ar fi calificate în mod unic să ne spună nouă celorlalți cum să ne trăim viețile.

Însă această așteptare se lovește de realitatea factuală, lucru ce poate fi observat chiar și în rândul persoanelelor religioase care cred că liderii lor au o înțelegere specială a voinței zeității locale, dar care în mod aparent consideră că doctrina bisericii ar trebui supusă votului.

Consider psihologia ca fiind mai puțin absurdă ca astrologia, însă nu am cum să o plasez în rândul biologiei, fizicii, chimiei șamd. Psihologia în sine își pune întrebarea dacă este sau nu o știință. Cu toate acestea, am remarcat o nouă metaanaliză, referitoare la posibile corelații între convingerile religioase și trăsături nefericite precum autoritarianismul și etnocentrismul:
http://psycnet.apa.org/index.cfm?fa=buy.optionToBuy&id=2011-10474-001

Autorii articolului subliniază în concluzia sa existența unei corelații puternice între fundamentalism și autoritarianism, etnocentrism, militarism și prejudecată. Aceste corelații ar însemna că fundamentaliștii sunt adesea mai „predispuși la a se supune autorității, agresivi față de cei înclinați spre a supune îndoielii autoritatea și mai dornici de a îmbrățișa standarde societale percepute ca fiind stabilite de o autoritate”. Pe de altă parte, „credincioșii flexibili” sunt mai puțin întinați de autoritarianism și prejudecată.

O altă corelație puternică ar exista între fundamentalism și etnocentrism:
„Cu privire la conceptele înrudite de etnocentrism și prejudecată, fundamentalismul a fost asociat cu o mentalitate de noi-împotriva-lor și cu o prejudecată față de grupurile ale căror valori, orientări sexuale sau etnii tind să devieze de la normele fundamentaliste. Pe de altă parte, religioșii flexibili tind spre a nu se asocia cu măsurile de discriminare și prejudecată. Fundamentalismul a fost de asemenea corelat cu susținerea intervenției militare în alte zone. Principala țintă a fundamentaliștilor rămân homosexualii și/sau homosexualitatea.”

Indiferent dacă ne încredem sau nu în studiul respectiv, rezultatele nu sunt surprinzătoare. Este normal ca erodarea autoritarianismului grobian și a prejudecatății sexuale să necesite atenuarea fundamentalismului religios.

Însă realitatea din spatele acestor „stereotipuri confirmate” este mult mai serioasă. Gândiți-vă de ce permite fundamentalismul o „furtună perfectă” împotriva virtuților civice de bază și a principiilor democrației. Combinând rigiditatea intelectuală, preferința pentru autoritatea strictă, prejudecata împotriva celorlalți și dispoziția de a folosi puterea militară, fundamentalismul este conectat cu dispoziția de a impune o singură și îngustă viziune de viață asupra tuturor celorlalți, cu forța dacă este nevoie. Nu este doar o gândire nesănătoasă, este o epidemie politică. Acestea nu sunt valori democratice. Fundamentalismul este drumul sigur către tiranie și fascism (FASCÍSM s. n. Ideologie apărută în Europa după Primul Război Mondial, caracterizându-se prin naționalism extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea rasismului etc).

Vezi și:
Authoritarianism, religious fundamentalism, and the human prefrontal cortex https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22612576

Advertisements

Boala Antivaccin

Antivaccinaliștii periclitează sănătatea publică

Dezvoltarea vaccinurilor este una dintre cele mai importante realizări din istoria medicinei, însă în ultimii ani, vaccinarea a început să intre în declin. Deși rata descrescătoare a vaccinărilor este fără îndoială produsul mai multor factori, este important să avem în vedere impactul fantasmelor conspiraționiste. Părinții care vor lua decizia de a-și vaccina sau nu copiii ar putea să încline spre a căuta informație despre vaccinuri pe sfaturiortodoxe.ro în loc de a merge la doctor.

Atenție: retorica antivaccin este stupidă și contagioasă

Am observat că o viziune asupra vieții comună printre AViști este ideea de sănătate „holistică”, lucru ce presupune credința în tămăduirea cu „energii”, „tratamentele” prin rugăciune sau nonmedicina alternativă. Organizația Mondială a Sănătății (WHO) are un comitet de experți pentru consiliere în ceea ce privește vaccinurile (GACVS), ce recomandă criterii pentru evaluarea website-urilor, criterii pe baza cărora a creat și o listă de website-uri credible. Acestea sunt site-uri de încredere pentru informații cu privire la vaccinuri și pentru a găsi răspunsuri la întrebările sau grijile pe care le poți avea.

Ce se întâmplă atunci când un coleg similar în gândire cu Dale Gribble îți sugerează un website care nu se află pe listă? Poți folosi criteriile recomandate de GACVS. Acest lucru presupune resurse (timp și efort) de care un viitor sau nou părinte poate că nu dispune. Pentru a vă economisi timpul am alcătuit o mică listă. Puteți să ignorați fără grijă website-urile care:

1. Se bazează pe credința în conspirații nedovedite
Majoritatea celor mai comune aiureli antivaccin nu funcționează fără închipuiri conspiraționiste. Am suspiciuni față de orice persoană care sustine că știe un adevăr secret pe care nimeni altcineva nu îl știe și că a găsit acest adevăr căutând informație disponibilă public.

2. Susțin că vaccinurile sunt toxice
Antivaxerii vor folosi adesea gambitul toxic, care este însă și cel mai ușor de refutat. Erorile majore se datorează neînțelegerii conceptului de dozaj și chimiei de bază.

3. Un AVist trebuie să minimizeze riscul boilor pentru a putea să justifice nevaccinarea. Este suficient un minim bun simț pentru a realiza că o persoană care sustine că bolile mortale nu sunt așa importante nu se înțelege prea bine cu realitatea.

4. Susțin că vaccinurile cauzează autism
Această întrebare a primit un răspuns de nenumărate ori și cercetările nu sprijină pretenția. Chiar dacă nu știm ce cauzează autismul, știm că vaccinurile nu sunt un factor. O persoană care susține altfel este în mod clar dezinformată în ceea ce privește subiectul și nu îți merită atenția și timpul.

* http://plosone.org/article/info%3Adoi%2F10.1371%2Fjournal.pone.0089177#pone.0089177-Mills1
* http://www.who.int/features/2014/immunization-south-africa/en/
* http://www.sciencebasedmedicine.org/toxic-myths-about-vaccines/
* http://pediatrics.aappublications.org/content/112/6/1394.long
* http://www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/index.html
* http://www.aap.org/en-us/advocacy-and-policy/Documents/vaccinestudies.pdf
* https://en.wikipedia.org/wiki/MMR_vaccine_controversy

Ultimul partizan în viată și Biblia sa de oțel – cu Carmen Avram

Nu este prima oară când scriu despre televiziunea de știri „de la noi”. Printre recentele emisiuni de maximă audiență ale celui mai bun post de știri din România, Antena 3, se numără și o reiterare a eternei povești cu „biblia din buzunar, care oprește glonțul, salvând viața soldatului”.

După cum era descris în promo, pe un ton afectat, protagonistul poveștii „a luptat ani în șir împotriva sistemului și batalioane de comuniști au fost trimise după el să-l lichideze. De 7 ori a stat în fața morții și de 7 ori a fost salvat…” Nu de Zâna Măseluță, nu de Marele Pârș, ci de inconfundabilul Dumnezeu. Mă intrigă faptul că ultimul partizan a spus „Dumnezeu” și nu zei sau spirite sau jini sau nimfe. Ci Dumnezeu cu „D” mare, ceea ce presupune o religie monoteistă, foarte probabil o religie iudeo-creștină care implică un sistem de credințe. Deci, logic, orice eveniment este direct sau indirect o acțiune a lui Dumnezeu. Ce dovezi mai vreți? Într-una dintre cele șapte dăți i s-a blocat pistolul killer-ului comunist. Cine i-a blocat pistolul? Singura explicație plauzibilă la o întrebare pusă prost este zeul local, evident. Întrebarea corectă ar fi fost „de ce i s-a blocat?”. Însă răspunsul la întrebarea rațională nu ar fi fost nici pe departe la fel de interesant pentru telespectatorii Antenei 3.

Promo-ul nu se termină înainte ca publicul dezinformat să primească prețioasa informație conform căreia credința ultimului partizan este „mai puternică decât o armată întreagă”. Nu știu dacă credința sa este mai puternică decât o armată, dar este cu siguranță mai puternică decât dovezile faptice. De asemenea, utilizarea cifrei magice șapte, conform gândirii conspiraționiste, nu are cum să fie doar o pură întâmplare. 🙂

Dacă ești un fan al emisiunii „Distrugătorii de mituri” de pe canalul Discovery, atunci știi cum plauzibilitatea unui astfel de mit poate fi testată și eventual infirmată empiric. Hyneman și Savage au testat în episodul 16 veridicitatea unei astfel de ipoteze, concluzionând că un volum de 400 de pagini copertat ar putea opri un glonț tras cu o pușcă având calibrul 22, în funcție de distanța dintre țintă și armă, dar orice altceva mai puternic ar străpunge ținta. Experimentul nu a luat în considerare, bineînțeles, proprietățile miraculoase pe care Sfânta Scriptură pretind unii că le are. N-ar fi o problemă, pentru că am putea de asemenea testa empiric dacă SS oprește gloanțe de diferite calibre și din diverse materiale, deși în loc de preoți aș propune utilizarea manechinelor balistice. Just to be safe…

Woody Allen glumea la un moment dat spunând: „Cu ani în urmă, mama mi-a dat un glonț… un glonț, pe care l-am pus în buzunarul de la piept. Doi ani mai târziu, în timp ce mergeam pe stradă, un evanghelist a aruncat o Biblie pe fereastra unui hotel, lovindu-mă în piept. Biblia mi-ar fi străpuns inima, dacă nu m-ar fi salvat glonțul!”

Și tot pe tema diverselor obiecte mitologice opritoare de gloanțe în legendele urbane (cărți de joc, biblii și brichete Zippo), incomparabilul Stephen Fry ne povestește cum nu s-a născut pentru că tabachera bunicului său, pe care acesta o ținea în buzunarul tunicii în timpul unei bătălii, a eșuat în a opri glonțul unui lunetist german, care țintise de fapt către tâmplă. Ar fi fost cu totul altceva dacă bunicul său ar fi purtat tabachera la tâmplă… Sau dacă ar fi avut o biblie din oțel prinsă de cap, aș adăuga eu.

Vezi și:
Gândirea Critică

Credința în miracole

Adevărul este că niciun miracol nu poate fi etichetat drept un fapt, pornind de la ceea ce se cunoaște despre natura lucrurilor. A considera astfel presupune întotdeauna a trage o concluzie prematură. Această noțiune de miracol aparține unui infantilism al gândirii și nu mai poate continua din momentul în care intelectul uman a început să construiască o imagine sistematică a universului.

Miracolul este un eveniment neatribuit puterii umane sau legilor naturii, ci unei forțe supranaturale, de cele mai multe ori divine. Un astfel de eveniment poate fi atribuit unui făcător de minuni, sfânt sau lider religios. Criteriile de clasificare ale unui eveniment drept miracol variază. De multe ori, un text religios, precum Biblia sau Coranul afirmă că s-a produs un miracol, iar credincioșii acceptă respectiva afirmație ca pe un fapt.

Mulți credincioși conservatori susțin că explicația cea mai potrivită pentru anumite evenimente este că ele se datorează unei ființe supranaturale și folosesc ulterior această presupunere drep dovadă a existenței unuia sau a mai multor zei. Unii adepți ai religiilor monoteiste susțin ca așa-zisele miracole sunt dovezi suficiente pentru existența unui dumnezeu omnipotent, omniscient și de-a pururea benevolent.

Thomas Paine, unul din părinții fondatori ai revoluției americane scria: „Toate poveștile despre miracole care împânzesc Vechiul și Noul Testament sunt potrivite pentru a fi predicate de către impostori și crezute de către naivi.”

Argumentul din miracole este un argument pentru existența lui Dumnezeu, care se bazează pe mărturii ale celor prezenți la producerea „miracolului”. Aceste evenimente sunt folosite pentru a stabili intervenția activă a unei ființe supranaturale sau a unor mesageri supranaturali care acționează trimiși fiind de către respectiva ființă.

Un exemplu al argumentului din miracole este pretenția unor creștini că ar exista dovezi istorice conform cărora Isus ar fi înviat din morți, înviere ce nu poate fi explicată decât prin existența dumnezeului. Acesta se mai numește si argumentul cristologic pentru existența lui Dumnezeu. Un alt exemplu este pretenția unor musulmani conform căreia Coranul ar fi plin de profeții împlinite, iar acest fapt nu poate fi explicat decât prin existența zeului.

Un contraargument la argumentul din miracole este argumentul din revelații inconsistente, care susține că mai multe miracole incompatibile se presupune că s-ar fi produs, reprezentând dovezi pentru diferite religii, nu toate dintre ele putânt fi corecte. Un alt contra-argument este briciul lui Occam, ce poate fi folosit pentru a susține că existența unui zeu este nenecesară în a explica miracole pentru care pot fi găsite explicații naturale.

Pe măsura dezvoltării tehnologiei și a cunoașterii, a înlocuirii credulității cu scepticismul metodei științifice, presupusele miracole vor deveni din ce în ce mai ușor de demascat, prin descoperirea cauzelor naturale ce le determină. De exemplu, remisia spontană a cancerului devine din ce în ce mai puțin misterioasă. Mecanismul său a fost explorat, iar probabilitatea statistică a unui astfel de fenomen a fost documentată și stabilită ca fiind de 1:100000. Această probabilitate s-ar putea să fie mult mai mare în anumite tipuri de cancer și mai ales pentru tumori mici. Prin urmare, cineva care susține că s-a vindecat de cancer datorită rugăciunii, e mai probabil să se fi vindecat ca urmare a unui proces natural de remisie spontană.

Vezi și
Neexplicat vs. Inexplicabil: Cum Răstălmăcesc Teiștii Știința
Existența lui Iisus
Revelația personală
Religia Șervețelului – singura credință adevărată
Christological Argument

Pseudoștiința la Universitatea Titu Maiorescu

Pseudoștiința sprijinită de Universitatea Titu Maiorescu, în perioada 29-31 martie

Nu există nicio definiție coerentă, consecventă și unanim acceptată a medicinei alternative. Deseori menționată ca medicină complementară și alternativă sau pur și simplu medicină complementar-alternativă, această formă de „medicină” se opune unei definiri simple, deoarece practicile și sistemele de sănătate la care se referă sunt confuze și granițele sale slab definite.

  • Se bazează de obicei pe religie, tradiție, superstiție, credință în energii supranaturale, pseudoștiință, erori de raționament, propagandă sau fraudă.
  • Terapiilor alternative le lipsește de regulă orice validare științifică, iar eficiența lor este fie nedovedită sau infirmată.
  • Tratamentele de acest tip nu fac parte din sistemul convențional de asistență medicală, ce are la bază principii științifice.
  • Cercetarea în medicina alternativă este de cele mai multe ori de calitate inferioară și defectuoasă metodologic.
  • Folosirea tratamentelor alternative în locul medicinei convenționale, chiar și în cazul celor mai sigure forme de medicină alternativă, ineficiența acestora sau întârzierea în apelarea la medicina convențională au dus la decese.

Multe tratamente alternative pentru cancer, incluzând metoda Livingston-Wheeler, multiterapia Di Bella, antineoplastonii, vitamina C, sulfatul de hidrazină și psihoterapia au fost investigate prin experimente clinice de bună calitate și s-au dovedit ineficiente. Eticheta „nedovedit” e nepotrivită pentru astfel de terapii; e timpul să recunoaștem că multe terapii alternative pentru cancer au fost „infirmate”.

Richard Dawkins, un biolog evoluționist a definit medicina alternativă ca „un set de practici care nu pot fi testate, refuză să fie testate și sunt în mod constant infirmate de teste”. El a mai afirmat și că „nu există medicină alternativă. Există doar medicină care funcționează și medicină care nu funcționează”, precizând că dacă o tehnică se dovedește eficientă în experimente corect realizate, încetează a mai fi alternativă și devine pur și simplu medicină.

În noiembrie 2011, Edzard Ernst afirma că „nivelul dezinformării în legătură cu medicina alternativă a atins punctul de la care a devenit periculos și neetic. Până acum, medicina alternativă nu a fost considerată un pericol etic, ceea ce e greșit.” Nu despre asta s-a discutat însă în cadrul forumului de medicină alopată și bullshit internațional.

Titu Maiorescu (universitatea) promovează evenimentul pseudoștiințific intitulat Nutriterapia – orientări actuale și de perspectivă, iar invitația este semnată de către Vasile Dumbravă, conferenţiar universitar doctor la Universitatea Titu Maiorescu și Membru Asociat al Academiei Oamenilor de Știință din România. Consider ca fiind un mare păcat faptul că oamenii de știință din românia se asociază cu astfel de persoane.

Mă doare „sufletul” când văd astfel de afișe pe diverse garduri și universități. „Medicina Quackademică” ar fi un termen mai potrivit pentru „medicina integrativă”, care nu este altceva decât o infiltrare a escrocheriei în medicina academică bazată pe știință.

later edit: clarificare asociere cu utm

https://en.wikipedia.org/wiki/Alternative_medicine#References

Vezi și:
Pseudoștiința homeopatiei
Neexplicat vs. Inexplicabil: Cum Răstălmăcesc Teiștii Știința

Știrea inițială: [link]

%d bloggers like this: