Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Category Archives: ratiune

Atentatele teroriste de la Paris din noiembrie 2015

Nu există câștig pentru făptași, exceptând logica lor distorsionată. Umanitatea nu a cedat niciodată în fața intimidărilor. Promovez știința, rațiunea și valorile seculare în viața publică, ghidându-mă după principiile umanismului, o filosofie care prețuiește pacea, egalitatea, libera exprimare și dreptul fiecărei ființe umane de a-și găsi scopul și de a-și urmări pașnic pasiunile.

Atentatele de la Paris reprezintă un asalt inuman și grotesc asupra fundamentelor societății noastre globale. Prea des, câțiva netrebnici și-au folosit aversinea față de valorile umaniste ca justificare pentru violență inimaginabilă. De la campania de crime împotriva seculariștilor în Bangladesh până la multiplele măceluri în masă de la Paris care șochează conștiința planetei, concepțiile noastre fundamentale asupra societății sunt cele țintite, măcelărite cu fiecare lovitură a unei macete, cu fiecare rafală de gloanțe și cu fiecare detonare a unei bombe sinucigașe. Viețile umane inocente devin consumabile într-o etalare teribilă a unei ideologii arhaice, înapoiate și tiranice.

Este o nebunie care trebuie să înceteze. Nu există ideologie, argument teologic sau crez care să poată justifica acte de teroare. Umanitatea este mai bună decât atât. Idealurile libertății îmbrățișate de vasta noastră majoritate, consacrate în documente precum Declarația Universală a Drepturilor Omului, reprezintă o refutare strălucită a ideologiei teroriștilor. Astfel de atacuri ne reamintesc de faptul că există fanatici ideologici și religioși ce resping aceste idealuri, însă dacă vom sta uniți, ei nu vor triumfa.

Vezi și
Atacuri asupra seculariștilor în Bangladesh
Ironizarea credinței este posibilă și necesară
Tribalismul și violența religioasă

Advertisements

Incendiul din clubul Colectiv și reacția fundamentaliștilor creștini

După cum obișnuiesc să procedeze în urma oricărei nenorociri, fundamentaliștii creștini încearcă să justifice prin prizma propriei religii incidentul din Clubul Colectiv, în urma căruia 27 de oameni au decedat, iar alte 184 de persoane au fost ranite, unele având șanse minime de supraviețuire.

ar fi greșit să rezumăm toate cauzele acestei tragedii la partea firească a lucrurilor -Vitalie Marian, Implicațiile spirituale ale tragediei de la Clubul “Colectiv” din București

Adepți ai supranaturalismului precum Marian Vitalie insinuează, fără a fi câtuși de puțin deranjați de lipsa oricărei urme de dovadă, că există un motiv pentru incendiul în urma căruia părinții au trebuit să cutreiere spitalele și morgile din București pentru a-și putea identifica copiii arși de vii, pe care organele de ancheta nu îl pot investiga.

După părerea mea, Goodbye Gravity este o formație din sataniști care, prin albumul lor muzical “Mantrele războiului” și, nemijlocit prin piesa “Ziua în care murim”, au atras mânia și blestemul lui Dumnezeu asupra tuturor celor care au venit la eveniment. -Vitalie Marian, Implicațiile spirituale ale tragediei de la Clubul “Colectiv” din București

Marian consideră că zeul în a cărui existență crede el, Yahweh, a omorât 27 de oameni într-o singură noapte și a nenorocit mulți alții pentru că l-a deranjat o formație cu lansarea unui album. Acesta este unul din motivele pentru care consider că religia este dezgustătoare.

Religia încearcă să facă din orice o chestiune referitoare la ea însăși. Mulți cred în existența unui dumnezeu odios, care ucide în masă oameni nevinovați pentru a le da altora o lecție sau ca să-i pedepsească pentru acțiunile lor. Trebuie să consideri că ești centrul universului. Totul a fost creat pentru mine, pentru a-mi testa caracterul. Aceste persoane mor doar pentru mine, ca eu să învăț cât de valoroasă este viața.

Să presupunem prin absurd că este 100% real ce zice acest individ și că dumnezeul creștin este real și a pedepsit formația și publicul pentru că nu i-au plăcut cântecele incluse pe noul album Goodbye to Gravity. Cât de odios este acest zeu? Ce fel de persoană consideră că este vina acelor oameni și nu a zeului criminal? Ar fi absolut oribil să te ucidă pentru versurile tale, dar să omoare alți oameni pentru credințele tale sau pentru lipsa lor, este pur și simplu sinistru.

În concluzie, consider că ceea ce s-a întîmplat noaptea trecută în clubul Colectiv din București a fost o judecată a lui Dumnezeu împotriva oamenilor care au ales să asculte de Satan. Este o dovadaă în plus ca diavolul nu este un personaj din poveste, cum cred unii, dar o forță reală a întunericului. -Vitalie Marian, Implicațiile spirituale ale tragediei de la Clubul “Colectiv” din București

Creștinii încearcă să exploateze tragedia pentru a-si promova religia, încercând să răspândească panica satanică. Nu este creștinismul înălțător? În loc să învățăm cum am fi putut evita această tragedie, învățam că zeul creștin pedepsește copii de 15 ani care ascultă de „forțele întunericului”. Creștinismul, o religie iubitoare…

Vezi și:
Moralitate Religioasă
Nimic nu este întâmplător
Blasfemie! Blasfe-ție! Blasfe-tuturor!
Biserica Ortodoxă și tradiționala panică satanică de Halloween
Cultura intolerantei: internetul, asaltat de cei care cred ca victimele tragediei din Club Colectiv au murit pentru ca celebrau sarbatoarea pagana Halloween. Sarbatoreau moartea si focul iadului si au primit sansa sa o faca in direct – postare a unui internaut

Ziua internațională a blasfemiei

Astăzi este ziua internațională a dreptului la blasfemie. Unora nu le place, însă eu consider ca fiind eliberator să declari public faptul că ideile și pretențiile nu vor avea un respect garantat doar pentru că 1) îi sunt dragi cuiva și/sau 2) sunt parte a unei religii „sacre”.

Gândiți-vă la blasfemie în contextul creștin, ca singurul păcat pe care Dumnezeu nu îl va ierta vreodată.

Sfânta Evanghelie după Marcu, capitolul 3

Varianta a)
28 Adevărat vă spun că oamenilor le vor fi iertate toate păcatele şi toate blasfemiile pe care le vor rosti, 29 dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veşnic.
https://www.biblegateway.com/passage/?search=Marcu%203:28-35&version=NTLR

Varianta b)
28. Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;
29. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=3&id=53

Violul nu este un păcat de neiertat. Abuzul unui copil nu este de neiertat. Tortura vietăților, decapitarea, genocidul, vărsarea de sânge, trădarea, oprimarea, chinuirea și provocarea durerii, toate acestea pot fi curățate ca prin minune cu o simplă rugăciune de penitență. Însă îndrăznește să spui ceva despre dumnezeire, care să-i înțepe lui Yahwe egoul subțire ca șervetelul și vei ajunge cu siguranță în iad.

Aceste „avertismente” cu privire la blasfemie au fost și sunt doar o încercare de a reduce la tăcere vocile provocatoare și disidente sub amenințarea durerii și de a izola de critică, examinare și ridiculizare pretențiile prea generale și nesubstanțiale.

Blasfemia este înfricoșătoare pentru cei care se țin strâns de dogmă, putere și control și dezvăluie nesiguranța monumentală de care dau dovadă cei care se tem de ea. Aceștia se confruntă cu o armă mai puternică decât orice metal: o idee.

Blasfemia nu este o crimă, ci este obligația morală a oricărei persoane logice, care gândește limpede.

Vezi și:
https://en.wikipedia.org/wiki/Blasphemy_Day
Blasfemie! Blasfe-ție! Blasfe-tuturor!
Ironizarea credinței este posibilă și necesară
Atacuri asupra seculariștilor în Bangladesh
Merită religia respect?

Gândirea științifică și credința religioasă

Cum investighezi o ipoteză? Căutând să o confirmi? Punând de fiecare dată întrebări care să primească răspunsuri afirmative, ca și când ai încerca să ajungi de unde ai plecat? Greșit! Vrei să primești „nu” ca răspuns, pentru că este mult mai informativ.

Dacă găsim căi rapide și ușoare de a respinge sau de a ignora datele ce ne contrazic ideile preconcepute, vom constata că restul „dovezilor” susțin perfect ideea de la care am plecat.

Esențialmente, aceasta este diferența între gândirea religioasă și gândirea șțiințifică. Persoanei religioase ce are îndoieli i se cere să își afirme credința – să studieze mai mult tora/biblia/coranul și să se roage. Este ca și când ai asculta o dezbatere între William Lane Craig și Richard Dawkins, însă oprind sonorul când Dawkins este la microfon.

De aceea este atât de importantă metoda științifică. Numai încercând să invalidăm ipoteza până în punctul în care nu mai reușim, putem spune că am ajuns la un adevăr despre realitate. Consider că ar trebui să procedăm astfel în toate aspectele vieților noastre.

Este cel puțin la fel de important să încerci să demonstrezi falsitatea ipotezei, pe cât este să o confirmi ca fiind adevărată. Când crezi că un lucru este adevărat, ar trebui să faci tot posibilul să îl infirmi. Numai așa vei putea ajunge la adevăr în loc de a te păcăli pe tine însuți.

Vezi și:
Religia Șervețelului – singura credință adevărată
Falsificabilitate

Reguli de argumentare

Un argument este, ca să citez un sketch Monty Python, „o serie de afirmații conectate pentru a stabili o concluzie”. Personajul jucat de Michael Palin oferă o definiție decentă, însă primește în schimbul banilor săi doar contradicții nesusținute. Următoarele reguli de argumentare corectă sunt aplicabile universal. Le menționez aici pentru ca sunt adesea trecute cu vederea.

    Suntem constrânși de urmărirea dovezilor în direcția în care ne vor duce. Singura cale adecvată pentru justificarea concluziilor despre cum funcționează Universul se potrivește cel mai bine cu toate dovezile disponibile. Mai întâi vin dovezile empirice și apoi urmează concluziile.
    Trebuie să acceptăm cunoașterea acumulată despre lumea naturală. Suntem obligați să recunoaștem validitatea explicațiilor științifice pentru că sunt bazate pe dovezi empirice. Nu ai voie să avansezi ipoteze personale despre cum funcționează Universul, aruncând la coș întreaga cunoaștere umană acumulată!
    Trebuie să acceptăm că nu știm totul despre natura entităților din afara Universului. Zeitățile, viețile de apoi și alte astfel de lucruri sunt definite uneori ca existând în afara experienței umane. Adjectivul corect pentru entități imaginate care nu au bază în experiența umană: „fictive”.
    Pentru a determina cum funcționează Universul trebuie să privim dincolo de ceea ce se întâmplă în capul cuiva, citând informația disponibilă universal. Psihologia umană este total nedemnă de încredere ca sursă de cunoaștere. Când cineva anunță că se află în posesia unor cunoștințe despre mintea lui dumnezeu, citând interpretarea personală a experienței personale, înseamnă că își discută psihologia.
    Suntem obligați să definim aserțiunile factuale despre cum funcționează Universul în mod clar și fără echivoc. „Dumnezeu este dragoste” nu spune nimic interesant pentru că este o propoziție goală de conținut.

 
Postare dedicată lui Dan Ghenea

%d bloggers like this: