Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Category Archives: sarbatori seculare

Ziua internațională a blasfemiei

Astăzi este ziua internațională a dreptului la blasfemie. Unora nu le place, însă eu consider ca fiind eliberator să declari public faptul că ideile și pretențiile nu vor avea un respect garantat doar pentru că 1) îi sunt dragi cuiva și/sau 2) sunt parte a unei religii „sacre”.

Gândiți-vă la blasfemie în contextul creștin, ca singurul păcat pe care Dumnezeu nu îl va ierta vreodată.

Sfânta Evanghelie după Marcu, capitolul 3

Varianta a)
28 Adevărat vă spun că oamenilor le vor fi iertate toate păcatele şi toate blasfemiile pe care le vor rosti, 29 dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veşnic.
https://www.biblegateway.com/passage/?search=Marcu%203:28-35&version=NTLR

Varianta b)
28. Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;
29. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=3&id=53

Violul nu este un păcat de neiertat. Abuzul unui copil nu este de neiertat. Tortura vietăților, decapitarea, genocidul, vărsarea de sânge, trădarea, oprimarea, chinuirea și provocarea durerii, toate acestea pot fi curățate ca prin minune cu o simplă rugăciune de penitență. Însă îndrăznește să spui ceva despre dumnezeire, care să-i înțepe lui Yahwe egoul subțire ca șervetelul și vei ajunge cu siguranță în iad.

Aceste „avertismente” cu privire la blasfemie au fost și sunt doar o încercare de a reduce la tăcere vocile provocatoare și disidente sub amenințarea durerii și de a izola de critică, examinare și ridiculizare pretențiile prea generale și nesubstanțiale.

Blasfemia este înfricoșătoare pentru cei care se țin strâns de dogmă, putere și control și dezvăluie nesiguranța monumentală de care dau dovadă cei care se tem de ea. Aceștia se confruntă cu o armă mai puternică decât orice metal: o idee.

Blasfemia nu este o crimă, ci este obligația morală a oricărei persoane logice, care gândește limpede.

Vezi și:
https://en.wikipedia.org/wiki/Blasphemy_Day
Blasfemie! Blasfe-ție! Blasfe-tuturor!
Ironizarea credinței este posibilă și necesară
Atacuri asupra seculariștilor în Bangladesh
Merită religia respect?

Biserica Ortodoxă și tradiționala panică satanică de Halloween

Biserica, adica noi, madularele ei vii, nu trebuie sa luam parte la aceasta sarbatoare oribila si demonica. -Laurențiu Dumitru, ro.altermedia.info (31 Octombrie 2005)

Mulți fundamentaliști ortodocși consideră Halloween ca fiind o sărbătoare necurată a tot ceea ce este rău. Această frică de Halloween este cunoscută ca samhainophobia și pentru creștinii ortodocși nu este o chestiune trivială, ci pleacă de la temelia credinței lor.

Adevarul e insa altul. Ea e o sarbatoare 100% pagana, oculta, “ziua cand mortii, fantasmele parasesc mormintele…”. Ea e cea mai mare sarbatoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti.

Aversiunea creștinismului fundamentalist față de Halloween pare să fie o extensie a xenofobiei extreme față de alte religii. Gândirea fundamentalistă susține că toate lucrurile din afara creștinismului – din afara creștinismului lor – sunt lucrul diavolilor și demonilor și sunt concepute cu scopul strict de a-i păcăli pe cei mai slabi de stafie (sau de înger) și de a-i îmbia la păcătuit. În lumea lor diavolii și demonii chiar există. Nu sunt doar simboluri, semne sau personificări ale unor amenințări abstracte. Sunt ființe supranaturale reale, care caută orice ocazie pentru a face vrăji magice asupra celor mai puțin bănuitori. Și orice act neevlavios este pur și simplu o invitație.

Conflictele cu privire la Halloween sunt în fapt un alt câmp de luptă în Războiul Cultural al creștinismului ortodox răsăritean împotriva secularismului și a modernității. Ar trebui reținut acest lucru când sunt luate în considerare pretențiile și tânguielile bieților ortodocșei. Văicărelile preafericiților ortodocși…

Este dureros modul în care ajunge să reacționeze omul în fața acestei zile. Nu participă la biserică în ziua pomenirii celor adormiți, dar este nelipsit de la petrecerile de Halloween. -Adrian Cocosila, crestinortodox.ro

Conform lui Adrian Cocosila, în fața acestei zile – sau în această zi, cum ar spune o persoană mai puțin preafericită – populația planetei reacționează „dureros“. Nu pierde prea mult timp cu explicații, însă e clar ce și-ar dori Adrian: să amintim de cineva sau de ceva (în treacăt), fără a insista. Cu alte cuvinte, să pomenim. Că de gândit, nici pomeneală! Nelipsiții de la orgia satanică să mai treacă și pe la sanatoriile creștine (ortodoxe mai precis) înainte de party, să pomenească adormiți în clădirea „sfântă“, așa cum se procedează pesemne în denominația ortodoxă răsăriteană de Halloween… Că altfel e dureros și plâng preafericiții după noi.

Am stabilit așadar că îți asumi responsabilitatea pentru propria pârpălire veșnică în focurile iadului™, dacă ți-a dat măcar prin gând să participi astăzi la o ieșire cu prietenii în loc de a te prezenta mai întâi la cel mai apropiat templu. Dar că tot vorbim de adormiri și pomeniți… Cum adică ziua pomenirii celor adormiți?

Căutând pe internet cu ajutorul unui motor de căutare satanic (ce afișează cu o maximă lipsă de smerenie ortodox răsăriteană vrăjitoare și vărcolaci pe prima pagină), am dat peste un moș de toamnă pe nume Ciprian Bâra (zis și Diaconul), care ne povățuiește după cum urmează:

Cel mai important lucru pentru cei adormiţi este să-i pomenim la dumnezeiasca Liturghie. -Ciprian Bâra, ziarullumina.ro

Nu m-am lămurit de ce nu-i pot pomeni pe „cei adormiți“ de Halloween la un ceai sau în alte împrejurări. Și nici nu e clar de ce ar avea ei nevoie să fie pomeniți. Chiar sunt nemaipomeniți? Nemaipomenit de adormiți… Dacă aveți impresia că sună ciudat, să știți că așa și este.

Este adevarat ca Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo “adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Dar ea nu vorbeste despre cei trecuti dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta, ca avand rolul de a ne face rau. Iar pomenirea acestora nu se face o singura data pe an si nu din frica, ci din dragoste fata de ei. -Adrian Cocosila, crestinortodox.ro

Comunitatea științifică solicită mult mai mult scepticism decât se găsește în religie cu privire la credința în „viața de apoi“ (lumea cealaltă sună mai spooky). Consensul științific este că mintea și conștiența sunt produse ale unui creier funcțional. Consecința logică a premisei este că odată ce creierul încetează să mai funcționeze, mintea nu poate supraviețui și încetează să existe.

De altfel, in cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : “As vrea sa omor pe cineva…” Acesta este impactul sarbatorii !

Mie de Halloween nu îmi e frică nici de micii criminali americani de clasa a IV-a din documentarul TV „invazia păgână“ și nici de Bisericul Ortodox Fundamentalist. O seară bună vă doresc, de All Hallows’ Eve și All Soul’s Day / Night of the Sleeping Dead, indiferent că sunteți în genunchi la megachurch (ca un falus al bisericii) sau acasă, uitându-vă la Monster Madness.

Sărbători Seculare – Solstițiul de Iarnă

Solstițiul de iarnă
21-22 Decembrie (pentru emisfera nordică)

Solstițiul de iarnă a fost sărbătorit sub o formă sau alta de milenii întregi. În emisfera nordică, solstițiul de iarnă este adesea corelat cu diferite zile „sfinte” religioase. Religiile păgâne au asociat solstițiul de iarnă cu schimbări de viață semnificative, strâns legate cu Universul și cu soarta, ce determină viitorul și afectează prezentul celor vii. Această semnificație poate fi de asemenea întâlnită în emisfera sudică, unde solstițiul de iarnă are loc în iunie.

Pentru împătimiții științei, solstițiul de iarnă este un eveniment astronomic interesant, care oferă posibilitatea de a sărbători ceea ce am reușit să învățăm despre cosmos și oportunitatea de a ne delecta în entuziasmul explorării spațiului și al complexitătii Universului.

Solstițiul de iarnă marchează acea zi în care există cea mai puțină lumină solară față de orice altă zi din an. O numim, în mod uzual, cea mai scurtă zi din an. Pe de altă parte, solstițiul de vară este ziua cu cea mai multă lumină solară (cea mai lungă zi).

Solstițiul de Iarnă la Stonehenge

Originea serbării solstițiului

„Solstițiu” provine din două cuvinte latinești: sol (care înseamna Soare) și sistere (a determina să stea nemișcat). Anotimpurile sunt determinate de două caracteristici ale planetei noastre:
1) o înclinare de 23.5° a axei pământului determină o rotație a acestuia, asemenea unui giroscop, indicând în mod continuu într-o direcție fixă – spre zona din spațiu apropiată Stelei Polare;
2) Pământul se învârte continuu în jurul Soarelui pe o orbită eliptică o dată la 365.25 zile solare.

Ca rezultat, pentru jumătate de an, emisfera sudică este mai expusă la Soare decât emisfera nordică, iar pentru cealaltă jumătate a anului, reversul este adevărat. La amiază, în emisfera nordică, Soarele apare mai sus pe cer în timpul verii și mai jos în timpul iernii, atingând altitudinea maximă în ziua cu cele mai multe ore de lumină; această zi se numește solstițiu de vară și e de obicei pe 21 iunie – prima zi de vară.

Cea mai mică altitudine se înregistrează pe 21 decembrie în emisfera nordică și pe 21 iunie în emisfera sudică. Atunci e solstițiul de iarna – prima zi de iarna, când orele de întuneric sunt cele mai multe.

Iarna era o perioadă foarte grea pentru aborigeni in epoca preistorică. Odată cu sfârșitul perioadei de recoltare, triburile trebuiau să trăiască din alimentele depozitate și de pe urma animalelor pe care le vânau. Oamenii se îngrijorau când Soarele dătător de viață cobora tot mai mult pe cer cu fiecare amiază. în cele din urmă, se temeau că s-ar putea să dispară complet, lăsându-i în întuneric permanent și frig extrem. Odată cu trecerea solstițiului de iarnă și cu înălțarea Soarelui pe cerul amiezii, aveau motiv de sărbătoare că au văzut Soarele recăpătându-și puterile. Au mai rămas multe luni de vreme rece înaintea dezghețului de primăvară, dar își dădeau seama că revenirea sezonului cald este inevitabilă. Din acest motiv, conceptele de nastere și moarte/renaștere au fost asociate cu solstițiul de iarnă. Aborigenii nu aveau instrumente elaborate pentru a-l detecta, dar erau capabili să observe ușoara înălțare a traiectoriei Soarelui după câteva zile de la solstițiu, astfel încât serbările se organizau în jurul datei de 25 decembrie.

Solstițiul de iarnă poate fi un moment de a face schimb de cadouri cu temă științifică/educativă, de a trimite prietenilor și familiei felicitări cu ocazia solstițiului, de a împărtăși experiențele de liber cugetător și de a socializa prin mâncare și distracție.

Sărbătoarea romană a saturnaliilor (Saturnalia) era un banchet de o săptămână în luna decembrie, ce includea și celebrarea solstițiului de iarnă. Romanii sărbatoreau de asemenea prelungirea zilei după solstițiu, închinându-se la Mitra, un zeu persan antic al luminii.

Vezi și:
https://umanismsecular.wordpress.com/2011/11/09/ziua-carl-sagan/

%d bloggers like this: