Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Category Archives: secularizare

Preainginerul Daniel

Universitatea Politehinca din București, cea mai prestigioasă școala de ingineri din România, a luat-o pe urmele Universității Titu Maiorescu și acordă un titlu conducătorului unei afaceri care promovează ignoranța și subminează știința. Vinovați de oroare se fac Androneasca și rectorul Mihnea Costoiu, care au umilit întreaga instituție.

Șamanul șef Dan Ciobotea a declarat că este foarte emoţionat, că acesta este un pas pentru introducerea teologiei ortodoxe în facultate ca materie opţională în primul an şi peste câţiva ani chiar obligatorie pentru licenţă.

Institutul politehnic va studia de acum rolul sfinților în rezistența materialelor și cum influențează rugăciunea ortodoxă funcționarea motorului electric.

Un afront la adresa educației și cercetării din România

În comunicatul de presă remis agenției Mediafax se regăsesc motivele pentru care U. P. B. i-a conferit titlul de doctor honoris causa CEO-ului bor, hiperfericitul Daniel. Este invocată „activitatea” sa…

[…] activitate prin care a susţinut permanent educaţia românească

Ce anume a făcut și cum a susținut educația? Care sunt contribuțiile reale? Îndoctrinarea și pregătirea noilor generații de îngenuncheați nu substituie susținerea educației.

şi care a adus o contribuţie semnificativă în asumarea rolului Bisericii în instituţiile şi unităţile de învăţământ

Asumarea cărui rol? Ce rol are bor în învățământ? Răspuns: niciun rol.

pentru asigurarea continuităţii în credinţa strămoşească

Ce treabă are preotul ortodox cu ingineria și Politehnica? Cred că băboașca Ecaterina e senilă săraca… Cum să premieze Politehnica un preot? Este o dezonoare adusă științei și o rușine pentru Politehnica bucureșteană.

Micul progres făcut până acum, de la realizarea simplă că bolile nu sunt pedepse și până la nobila idee conform căreia putem avea drepturi ca ființe umane, se datorează exercițiului scepticismului și îndoielii și observării obiective a dovezilor concrete, nicidecum credinței sau certitudinii.

Religia reprezintă modul prin care poți evita responsabilitatea: o trădare a intelectului, o trădare a tot ceea ce este mai bun cu privire la ceea ce ne face oameni, o păcăleală pe post de explicație, care pare să răspundă la întrebare până o examinezi și realizezi că nu face așa ceva.

Religia în știință nu este doar redundantă și irelevantă, ci este un șarlatan activ și dăunător. Ne vinde explicații false, sau cel puțin pseudo-explicații, când explicații reale ar fi putut fi oferite și vor fi oferite. Iar pseudo-explicațiile stau în calea efortului de a descoperi explicații reale.

Odată cu trecerea secolelor, religia are din ce în ce mai puțin loc de a exista și de a-și desfășura interferența obscurantistă cu onesta căutare de adevăr. În secolul 21 ar fi și timpul să o trimitem în sfârșit la plimbare. În România se pare că facem însă fix opusul.

Vezi și:
Educație Despre Religie
Pericolul îndoctrinării religioase în școlile publice
Îndoctrinarea religioasă este o formă de abuz
Pseudoștiința la Universitatea Titu Maiorescu

Ironizarea credinței este posibilă și necesară

„Nu poți provoca. Nu poți insulta credințele altora. Nu poți ridiculiza credințele altora.”

Aceasta este mustrarea Papei Francis făcută în Manila, cu privire la atacul de la Charlie Hebdo. Susținând că nu învinuiește victimele și că atacul violent nu a fost justificat, a insinuat exact opusul. „Provocateur” este un termen fanțuzesc. Să fie provocatori este ceea ce scriitorii ce gândesc liber, criticii sociali și cei mai buni dintre umoriști încearcă să fie. Gândiți-vă la cei mai buni și provocatori scriitori și umoriști liber cugetători: Voltaire, Thomas Paine, Mark Twain, Ambrose Bierce, Bertrand Russell, Geroge Carlin, Richard Dawkins, Christopher Hitchens, Ayaan Hirsi Ali.

Papa cel întâmpinat cu adulație pentru că sună un pic mai uman decât predecesorii săi papali, nu a făcut până acum nici cât negru sub unghie pentru a reforma biserica catolică. În timp ce îi îndeamnă pe colegii săi de biserică să renunțe la mesajele obsesive asupra avortului, căsătoriei gay și a măsurilor contraceptive, papa Francis nu a făcut vreun demers pentru atenuarea, cu atât mai puțin pentru abrogarea obsesiilor bisericii asupra interzicerii avortului, contracepției și a egalității căsătoriei la nivel global. Nu este altceva decât o piesă de decor.

blasfemie

Este în mod evident în regulă ca religia și diversele sale cărticele sfinte să provoace și sa insulte pe alții. Gândiți-vă la insultele aduse femeilor între coperțile bibliilor ebraice și creștine și ale coranului, care sunt practic manuale pentru oprimarea femeilor. Gândiți-vă la poruncile barbare ce declară homosexualitatea ca fiind o „abominație” și dispun pedeapsa cu moartea pentru așa ceva: „sângele lor asupra lor este” (Leviticul 20:13). Gândiți-vă la provocările Vechiului Testament, împărtășite în religiile evreiască, musulmană și creștină, care adesea și în mod deschis, solicită uciderea ereticilor, necredincioșilor și apostaților.

Și cu toate aceastea, papa Francis îndrăznește să numească violența în numele unui (dumne)zeu o „aberație”?

Unul din cele mai mari mituri de pe planetă este presupunerea că un lucru este religios va fi cu siguranță bun. Celor dintre noi care își fac publică disidența față de religie, li se spune în mod constant să nu critice sau să ofenseze, să tacă din gură. Sau „vedeți voi”. Singurele arme ale ireverențioșilor umoriști sunt glumele. Acum ni se spune că e normal ca o glumă împotriva religiei să fie întâmpinată cu asasinatul.

Avem dreptul și chiar datoria, ca asemeni copilului din poveste, să proclamăm că împăratul nu are haine.

Vezi și:
Tribalismul și violența religioasă
Blasfemie! Blasfe-ție! Blasfe-tuturor!
Merită religia respect?
Prostia ca Privilegiu Religios

Înmormântarea seculară

Gânditorii liberi consideră că un serviciu memorial ar trebui să celebreze viața, nu moartea. Ar trebui să onoreze persoana care a trăit, nu să fie un instrument de prozelitism pentru dogme dezgustătoare ca cea a păcatului și a mântuirii, cum sunt de obicei funeraliile religioase tipice. Este timpul să ne lipsim de ceremonii trase la indigo, citite de către popi, ce se folosesc de această ocazie pentru a promova religia, în loc să onoreze omul. Gânditorii liberi pot specifica „fără religie” în actele lor, iar familiile de atei pot de asemenea alege să nu aibă ritualuri religioase la înmormântări, comemorări sau morminte.

Am auzit de multe ori povești de groază despre ceea ce se întâmplă atunci când rudele religioase organizează ceremonii bisericoase pentru persoane ce au fost evlavios de nereligioase. Am auzit de rude religioase, care au aruncat biblioteci valoroase pentru libertatea de gândire. Mulți atei doresc să se asigure că ceremoniile funerare proprii și cele pentru membrii familiei și prietenii nereligioși rămân seculare și în acord cu dorința persoanei decedate.

Comemorările pot fi planificate să includă lectură din poeții și scriitorii preferați, muzică favorită, glume/anecdote spuse de către prieteni și familii, fotografii de familie și alte note personale.

Un alt mod de a onora un gânditor liber este prin menționarea organizațiilor și a fundațiilor caritabile seculare unde se pot face donații în memoria celui decedat. Prietenii și rudele care altfel nu s-ar fi gândit să facă asemenea donații, de obicei vor onora cererea și în acest mod preocupările pentru evoluție și gândire liberă vor fi susținute și după moarte.

Mulți gânditori liberi organizează mai degrabă comemorări decât ceremonii funerare. Comemorările au avantajul că oferă familiei îndurerate și prietenilor șansa de a-și reveni din șocul morții subite, de a face pregătirile pentru călătorie, de a-și îndeplini obligațiile și îndatoririle legale înainte de a trebui să planifice partea logistică. Organizarea unei înmormântări sau a unui serviciu memorial este în totalitate o chestiune de alegere personală și a familiei. Serviciile memoriale nu sunt rezervate doar celor care doresc să fie incinerați.

Dacă se alege înmormântarea ce include și îngroparea, evenimentul este planificat în funcție de legile fiecărui stat. Casele de pompe funebre pot ajuta o familie să ia în considerare multitudinea de mici detalii. Există de asemenea societăți de pompe funebre care pot ajuta persoanele să-și planifice din timp detaliile propriilor ceremonii funerare și să cheltuiască mai puțin. Participarea clerului nu este necesară în niciun moment al unei înmormântări sau al unei îngropări.

Ateii se întrebă adesea: Cum m-aș putea asigura că nu voi avea o înmormântare religioasă? Această dorința ar putea fi specificată în documentele finale și încredințată membrilor familiei, unui executor sau poate fi precizată într-un document de sine stătător semnat și ștampilat. Nu vă bazați pe introducerea unei astfel de dispoziții în testament, ce va fi citit cel mai probabil după înmormântare sau incinerare!

Totul se poate face astfel simplu, fără reguli ortodoxe și ritualuri religioase de urmat. Nu e drăguț?

Ați putea prefera să fiți lichefiați – hidroliza alcalină dizolvă corpul prin încalzire într-o cameră ce conține apă și hidroxid de potasiu. Orice preferință aveți, e puțin probabil să se îndeplinească fără instrucțiuni clare. Înmormântarea ecologică Promessa a fost apreciată de către UNESCO și de către Green Organisation pentru beneficiile de mediu ale procedeului. V-ați făcut un testament și le-ați spus prietenilor și familiei ce vă doriți?

Eu am decis ca asemenea lui Christopher Hitchens, să-mi donez corpul științei medicale. De ce să se irosească un corp prin îngropare sau incinerare, când poate fi folosit pentru a-i învăța ceva pe studenții la medicină sau pentru cercetare științifică în beneficiul tuturor? Chiar și morți putem fi de folos. Nu există o modalitate mai bună de a transcede moartea decât ajutându-i pe ceilalți să învețe și să trăiască în continuare. Nu omiteți să luați în considerare posibilitatea de a vă dona corpul și organele după moarte.

Ce metodă ați prefera pentru a vă descotorosi de cadavru?

On The Turning Away

On the Turning Away” este un cântec de pe albumul Pink Floyd din 1987, A Momentary Lapse of Reason. Cântecul face referințe la probleme ca sărăcia și oprimarea, precum și tendința oamenilor de a întoarce spatele celor afectați de acestea. Se sfârșește însă cu o notă optimistă, ultima strofă începând cu „no more turning away …”.

Nu există valori creștine

Auziți des probabil despre importanța păstrării așa-ziselor valori creștine, precum și despre însemnătatea prețuirii „moștenirii creștine”, mai ales acum când societatea modernă se îndepărtează de acestea. Chiar asta facem și pe bună dreptate!

Într-o ediție din 2011 a Free Inquiry, Philip Appleman ne reamintește că „religia pândește asupra istoriei umane, afundată până la genunchi în sângele nevinovaților, încleștându-și mâinile în imnuri de laudă pentru a preaslăvi un Dumnezeu aprobator”.

Thomas Jefferson nota că „milioane de bărbați nevinovați, femei și copii, de la introducerea creștinismului, au fost arși, torturați, amendați, întemnițați”. A observat de asemenea că „filosofia creștină” este „cel mai pervers sistem din câte ne-au fost date să cunoaștem”.

Într-o scrisoare datată 11 aprilie 1823, Jefferson îi adresa lui John Adams următoarele: „Va veni ziua în care nașterea mistică a lui Isus, având Ființa Supremă ca tată, din pântecele unei virgine, va fi așezată alături de povestea nașterii Minervei din creierul lui Jupiter.”

Bertrand Russell scria în eseul său din 1927 intitulat „De ce nu sunt creștin” (Why I Am Not a Christian): „Ni se spune adesea că este foarte greșit să atacăm religia, deoarece religia îi face pe oameni virtuoşi. Așa mi s-a spus; nu am observat acest lucru.”

Unul dintre argumentele folosite adesea de către cei ce susțin îndoctrinarea religioasă din clasele primare, este acela că suntem o societate întemeiată pe valori creștine™ și de aceea, argumentează ei, este important ca elevii claselor primare să deprindă aceste valori pentru a deveni cetățeni morali. Mergând pe principiul acesta, nu cred că ne-ar fi greu să aflăm cum se numește religia mărturisitorilor de crime români și dacă sunt majoritari în cadrul populației închisorilor noastre, însă cu siguranță ar fi interesant de știut.

Religia și în particular creștinismul, au o lungă tradiție de a deturna valori comune umane și trăsături și de a le reîmpacheta ca fiind parte integrantă și invenție autentică a respectivului cult. A nu omorî și a nu fura nu sunt valori ce aparțin exclusiv creștinismului. Creștinii susțin din ignoranță că valorile societății în care trăim sunt marcă înregistrată a creștinismului. Este o practică foarte răspândită în monoteism și după cum sigur ați observat, toate religiile (inclusiv Islamul, cu a sa cărticică sfântă, Coranul), susțin că sunt purtătoarele adevărului absolut.

Căutând „valori creștine” pe duckduckgo, ixquick, google sau alt motor de căutare, găsesc rezultate cum ar fi:
– adularea lui Dumnezeu:
Matei 22:37 „Iubește-L pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta!”
– legământul căsniciei:
Matei 19:6 şi Marcu 10:9 „Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul sa nu despartă.”
– renunțarea la bunurile lumești:
Luca 12: 33- 34 „Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.”
Matei 19:21 „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.”
– iubirea necondiționată:
Matei 5:44 „Eu zic vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blesteamă, … ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.”

Cam acesta ar fi mesajul Woodstock hippie din cele 27 de cărți scrise în perioade diferite de către diverși autori, lansate sub forma antologiei Nu Foarte Noului Testament. Dacă nu pe aceste hituri, atunci care sunt acele valori pe care se presupune că ar fi clădită societatea noastră. Căutând în continuare pe preaputernicul și omniprezentul google, am găsit următoarele:
Obiective de atins potrivit valorilor crestine
1. Susținerea ideii de a deschide sesiunile de lucru ale parlamentului cu o rugăciune
2. Promovarea în educație a valorilor creștine/familiei tradiționale
3. Susținerea alocării de fonduri în mod egal pentru școlile de stat și cele creștine
4. Încurajarea părinților de a alege școli creștine
5. Protejarea oamenilor vulnerabili? Interzicerea eutanasiei
6. Protejarea vieții, salvarea copiilor? Interzicerea avortului
7. Susținerea integrității sexuale, opoziția în general față de homosexuali
8. Copiii au nevoie de o mama și de un tata? Respingerea adopțiilor de către homosexuali
9. Sprijinirea căsătoriei? Respingerea căsătoriilor și a recunoașterii oficiale a relațiilor dintre persoanele de același sex
10. Abrogarea legilor prin care se înlocuiesc orele de religie cu ore de educație etică seculară
11. Protejarea libertății de exprimare? Respingerea legilor prin care s-ar putea interzice calomnierea homosexualilor

Stați puțin. Acestea sunt valorile creștine pe care ne-am întemeiat societatea? Arată mai mult ca o listă de cumpărături a celor care fac lobby pentru creștinism, bigoți și înguști la minte. Care anume sunt valorile creștine din educație? Dacă ar fi fost vorba despre a învăța copiii să gândească pentru ei înșiși, atunci aș fi fost prima persoană care să militeze pentru aceste valori. Dar oamenii care știu să gândească critic și care analizează dovezile nu se califică drept buni „credincioși”, iar creștinii cunosc acest lucru. Iată o altă listă a valorilor creștine, hărăzită mie de către bunul google:

Reverență, înțelepciune, umilință, anduranță, servitudine, compasiune, încredere, pace, iertare, prietenie, justiție, speranță

Acestea sunt valorile și atributele care permit oamenilor să conviețuiască și care îi ajută să își îmbunătățească viețile și le oferă siguranță. Sunt instrucțiunile generice, adoptate și învățate de-a lungul secolelor, nefiind nimic inerent creștin, islamic sau budist în legătură cu ele. Am convingerea că exista prietenie și reverență în Sumeria, iertare în Babilonia, umilință în Egipt și fidelitate în căsnicie în Grecia, înainte de presupusa apariție a fiului zeului creștin într-un deșert din Orientul Mijlociu. Nu vă lăsați păcăliți de către încercările religiilor de a deturna idei comune și principii care servesc oamenilor de mii de ani și de a le reîmpacheta ca valori ce susțin ei că sunt piloni și invenții ale unei anumite credințe.

Aș argumenta nu numai că nu există niște „valori creștine” generice, dar noi oamenii secolului 21 avem nevoie de un cadru moral mai tolerant, mai deschis și mai bun decât cel al păstorilor, superior pseudoînțelepciunilor din epoca bronzului și regulilor societăților tribale. Sclavia, mutilarea genitală și uciderea oricui, de la copii până la „necredincioși” și falși profeți, sunt toate conținute în biblia creștină, însă nu acestea sunt părțile folosite de către prozeliți pentru a-i coopta pe copii în creștinism, astfel de aspecte fiind omise din motive strategice.

Ceea ce lipsește din cărțile sfinte ale diverselor religii și totodată ceea ce dovedește cât de puțin potrivite sunt aceste cărți pentru predarea moralității și a eticii în această epocă, este umanismul, care merge mai departe de conceptele „noi-împotiva-lor”, care privește dincolo de afilierile tribale sau religioase. Avem nevoie de predarea unor valori care consideră ca fiind natural și corect să nu discriminăm împotriva unei persoane în funcție de culoarea pielii, gen, religie sau orientare sexuală. Avem nevoie de o moralitate care nu se bazează pe amenințarea arderii veșnice în iad pentru a fi urmată și respectată. Cărțile sfinte ale religiilor monoteiste nu reușesc să se ridice la nivelul predării acestor importante valori de viată; niciodată nu au reușit să o facă.

Dacă avem o moștenire creștină, trebuie să ne îndepărtăm de ea. Există alternative mult mai umane, cu valori superioare celor iudeo-creștine. Umanismul secular, descris elocvent de către Paul Kurtz în diverele sale lucrări, este fără îndoială o alternativă viabilă. După cum bine spunea Hitch, „Don’t keep the faith!” sau în română – nu păstrați credința!

A se vedea și:
Umanismul Secular
Sunteți umanist secular?
Thomas Jefferson și religia
Ateism, Moralitate și Religie
Valorile Europei = valorile crestinismului?
Religia – denigrarea speciei umane

%d bloggers like this: