Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: constiinta

Ignoranța noastră se numește Dumnezeu

ecce deus: pârșul spinos

ecce deus: pârșul spinos

Cine l-a folosit pe dumnezeus în ultimele două secole pe post de explicație pentru diverse lucruri ce privesc natura și lumea fizică, a fost ignorant, dus cu pluta sau lipsit de onestitate. Istoria științei ne arată că nu ajungem nicăieri etichetându-ne ignoranța Dumnezeu. De ce este dumnezeu considerat ca fiind o explicație pentru orice? Nu este o explicație – este un eșec în a explica, o strângere din umeri, un „nu știu” mare și gras, îmbrăcat în spiritualitate și ritual.

Dacă o persoană îi atribuie lui Dumnezeu un lucru, înseamnă că nu are nici măcar o idee vagă despre ce vorbește, așa că îl atribuie unei zâne din ceruri, de neatins și de necunoscut. Ceri să ți se ofere o explicație în legătură cu proveniența tipului respectiv și sansele sunt să primești un răspuns vag, pseudofilosofic, despre cum a existat dintoteauna sau că se afla în afara naturii. Ceea ce bineînțeles că nu explică nimic…

De astăzi voi începe să utilizez „capul invizibil de pârș spinos dement” pe post de explicație pentru orice. Cum a început universul? Nu știu. Trebuie să fi fost capul invizibil de pârș spinos dement.
De ce avem conştiinţă? Capul invizibil de pârș spinos dement, bineînțeles.

Fugiți de preot, copii și nu păstrați credința!

Vezi și:
Dovezi ale creaționismului
Dumnezeul golurilor

Advertisements

Religia și Sărăcia

Religia si Saracia

Religia și Sărăcia

Luca 12: 33- 34 Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.”

Matei 19:21 Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.”

Sărăcia și foametea sunt fără îndoială probleme mondiale. Cauzele sunt adesea destul de clare. Dar ce este de făcut? Un interes aparte îl constituie principalele religii și măsurile lor împotriva acestor probleme. Despre ce pierd mai mult timp plângându-se capii marilor religii, decât despre alte religii, căsătoriile între homosexuali și copiii înfometați?

Aproape jumătate din populația lumii trăiește cu mai puțin de doi dolari pe zi. Conform UNICEF, 30000 de copii mor în fiecare an din cauza sărăciei. Și mor în liniște în unele din cele mai sărace sate de pe planetă, departe de ochii și conștiința lumii. Se pare că indiferent cât și cum te rogi pentru acești copii, pur și simplu nu funcționează.

Sărăcia nu este și nu poate fi trecută drept voia Domnului. Sărăcia poate fi și trebuie înlăturată. Omul trebuie să își croiască drum departe de chingile sărăciei. Numai atunci vom putea să ne considerăm cu adevărat demni de realizările noastre științifice și intelectuale.

Fiecare dintre religiile majore, din câte cunosc, accentuează importanța hrănirii săracilor. În fiecare dintre religiile majore, hrănirea celor înfometați este tratată drept o însușire morală pozitivă. Asta înseamnă că singurul motiv pentru care atâția oameni mor de foame este că adepții acestor religii eșuează în a se ridica la nivelul învățăturii propriei religii. Și cu toate acestea, aceiași adepți insistă că religia este necesară pentru un comportament moral adecvat.

Vezi și:
Moralitatea
Ateism, moralitate și religie
Fundația moralității – naturală sau supranaturală?

%d bloggers like this: