Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: credinta religioasa

Nu există valori creștine

Auziți des probabil despre importanța păstrării așa-ziselor valori creștine, precum și despre însemnătatea prețuirii „moștenirii creștine”, mai ales acum când societatea modernă se îndepărtează de acestea. Chiar asta facem și pe bună dreptate!

Într-o ediție din 2011 a Free Inquiry, Philip Appleman ne reamintește că „religia pândește asupra istoriei umane, afundată până la genunchi în sângele nevinovaților, încleștându-și mâinile în imnuri de laudă pentru a preaslăvi un Dumnezeu aprobator”.

Thomas Jefferson nota că „milioane de bărbați nevinovați, femei și copii, de la introducerea creștinismului, au fost arși, torturați, amendați, întemnițați”. A observat de asemenea că „filosofia creștină” este „cel mai pervers sistem din câte ne-au fost date să cunoaștem”.

Într-o scrisoare datată 11 aprilie 1823, Jefferson îi adresa lui John Adams următoarele: „Va veni ziua în care nașterea mistică a lui Isus, având Ființa Supremă ca tată, din pântecele unei virgine, va fi așezată alături de povestea nașterii Minervei din creierul lui Jupiter.”

Bertrand Russell scria în eseul său din 1927 intitulat „De ce nu sunt creștin” (Why I Am Not a Christian): „Ni se spune adesea că este foarte greșit să atacăm religia, deoarece religia îi face pe oameni virtuoşi. Așa mi s-a spus; nu am observat acest lucru.”

Unul dintre argumentele folosite adesea de către cei ce susțin îndoctrinarea religioasă din clasele primare, este acela că suntem o societate întemeiată pe valori creștine™ și de aceea, argumentează ei, este important ca elevii claselor primare să deprindă aceste valori pentru a deveni cetățeni morali. Mergând pe principiul acesta, nu cred că ne-ar fi greu să aflăm cum se numește religia mărturisitorilor de crime români și dacă sunt majoritari în cadrul populației închisorilor noastre, însă cu siguranță ar fi interesant de știut.

Religia și în particular creștinismul, au o lungă tradiție de a deturna valori comune umane și trăsături și de a le reîmpacheta ca fiind parte integrantă și invenție autentică a respectivului cult. A nu omorî și a nu fura nu sunt valori ce aparțin exclusiv creștinismului. Creștinii susțin din ignoranță că valorile societății în care trăim sunt marcă înregistrată a creștinismului. Este o practică foarte răspândită în monoteism și după cum sigur ați observat, toate religiile (inclusiv Islamul, cu a sa cărticică sfântă, Coranul), susțin că sunt purtătoarele adevărului absolut.

Căutând „valori creștine” pe duckduckgo, ixquick, google sau alt motor de căutare, găsesc rezultate cum ar fi:
– adularea lui Dumnezeu:
Matei 22:37 „Iubește-L pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta!”
– legământul căsniciei:
Matei 19:6 şi Marcu 10:9 „Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul sa nu despartă.”
– renunțarea la bunurile lumești:
Luca 12: 33- 34 „Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.”
Matei 19:21 „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.”
– iubirea necondiționată:
Matei 5:44 „Eu zic vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blesteamă, … ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.”

Cam acesta ar fi mesajul Woodstock hippie din cele 27 de cărți scrise în perioade diferite de către diverși autori, lansate sub forma antologiei Nu Foarte Noului Testament. Dacă nu pe aceste hituri, atunci care sunt acele valori pe care se presupune că ar fi clădită societatea noastră. Căutând în continuare pe preaputernicul și omniprezentul google, am găsit următoarele:
Obiective de atins potrivit valorilor crestine
1. Susținerea ideii de a deschide sesiunile de lucru ale parlamentului cu o rugăciune
2. Promovarea în educație a valorilor creștine/familiei tradiționale
3. Susținerea alocării de fonduri în mod egal pentru școlile de stat și cele creștine
4. Încurajarea părinților de a alege școli creștine
5. Protejarea oamenilor vulnerabili? Interzicerea eutanasiei
6. Protejarea vieții, salvarea copiilor? Interzicerea avortului
7. Susținerea integrității sexuale, opoziția în general față de homosexuali
8. Copiii au nevoie de o mama și de un tata? Respingerea adopțiilor de către homosexuali
9. Sprijinirea căsătoriei? Respingerea căsătoriilor și a recunoașterii oficiale a relațiilor dintre persoanele de același sex
10. Abrogarea legilor prin care se înlocuiesc orele de religie cu ore de educație etică seculară
11. Protejarea libertății de exprimare? Respingerea legilor prin care s-ar putea interzice calomnierea homosexualilor

Stați puțin. Acestea sunt valorile creștine pe care ne-am întemeiat societatea? Arată mai mult ca o listă de cumpărături a celor care fac lobby pentru creștinism, bigoți și înguști la minte. Care anume sunt valorile creștine din educație? Dacă ar fi fost vorba despre a învăța copiii să gândească pentru ei înșiși, atunci aș fi fost prima persoană care să militeze pentru aceste valori. Dar oamenii care știu să gândească critic și care analizează dovezile nu se califică drept buni „credincioși”, iar creștinii cunosc acest lucru. Iată o altă listă a valorilor creștine, hărăzită mie de către bunul google:

Reverență, înțelepciune, umilință, anduranță, servitudine, compasiune, încredere, pace, iertare, prietenie, justiție, speranță

Acestea sunt valorile și atributele care permit oamenilor să conviețuiască și care îi ajută să își îmbunătățească viețile și le oferă siguranță. Sunt instrucțiunile generice, adoptate și învățate de-a lungul secolelor, nefiind nimic inerent creștin, islamic sau budist în legătură cu ele. Am convingerea că exista prietenie și reverență în Sumeria, iertare în Babilonia, umilință în Egipt și fidelitate în căsnicie în Grecia, înainte de presupusa apariție a fiului zeului creștin într-un deșert din Orientul Mijlociu. Nu vă lăsați păcăliți de către încercările religiilor de a deturna idei comune și principii care servesc oamenilor de mii de ani și de a le reîmpacheta ca valori ce susțin ei că sunt piloni și invenții ale unei anumite credințe.

Aș argumenta nu numai că nu există niște „valori creștine” generice, dar noi oamenii secolului 21 avem nevoie de un cadru moral mai tolerant, mai deschis și mai bun decât cel al păstorilor, superior pseudoînțelepciunilor din epoca bronzului și regulilor societăților tribale. Sclavia, mutilarea genitală și uciderea oricui, de la copii până la „necredincioși” și falși profeți, sunt toate conținute în biblia creștină, însă nu acestea sunt părțile folosite de către prozeliți pentru a-i coopta pe copii în creștinism, astfel de aspecte fiind omise din motive strategice.

Ceea ce lipsește din cărțile sfinte ale diverselor religii și totodată ceea ce dovedește cât de puțin potrivite sunt aceste cărți pentru predarea moralității și a eticii în această epocă, este umanismul, care merge mai departe de conceptele „noi-împotiva-lor”, care privește dincolo de afilierile tribale sau religioase. Avem nevoie de predarea unor valori care consideră ca fiind natural și corect să nu discriminăm împotriva unei persoane în funcție de culoarea pielii, gen, religie sau orientare sexuală. Avem nevoie de o moralitate care nu se bazează pe amenințarea arderii veșnice în iad pentru a fi urmată și respectată. Cărțile sfinte ale religiilor monoteiste nu reușesc să se ridice la nivelul predării acestor importante valori de viată; niciodată nu au reușit să o facă.

Dacă avem o moștenire creștină, trebuie să ne îndepărtăm de ea. Există alternative mult mai umane, cu valori superioare celor iudeo-creștine. Umanismul secular, descris elocvent de către Paul Kurtz în diverele sale lucrări, este fără îndoială o alternativă viabilă. După cum bine spunea Hitch, „Don’t keep the faith!” sau în română – nu păstrați credința!

A se vedea și:
Umanismul Secular
Sunteți umanist secular?
Thomas Jefferson și religia
Ateism, Moralitate și Religie
Valorile Europei = valorile crestinismului?
Religia – denigrarea speciei umane

Credinta religioasa: un virus al mintii ce se hraneste cu frica

„Mema credinței oarbe își asigură perpetuarea prin descurajarea gândirii raționale” ~ Richard Dawkins.

Când Dawkins a inventat „mema”, a făcut-o într-un spirit speculativ, propunând ideea că informația socială poate schimba și se poate propaga într-o cultură în mod similar cu schimbările genetice într-o populație de organisme.

Un virus al minții..

Scott Bidstrup consideră „gluma” ca fiind o analogie excelentă pentru memă. Cineva spune o glumă, ceea ce reprezintă faza de „infectare”. Gluma este repovestită, ceea ce corespunde fazei de „reproducere”. Gluma ia o formă modificată, ceea ce se poate compara cu faza de „mutație”. Unele virusuri sunt relativ inofensive, în timp ce altele, după cum știm, pot fi letale. Un virus poate fi cauza propriei sale morți, însă ceea ce rămane in urma lui e dezastruos. Religiile nu sunt organisme vii, dar sunt entități, datorită naturii lor de autoreproducere. Aceste entități au aceleași proprietăți pe care le are un virus prin caracteristica sa de a folosi modalități prin care își îmbunătățește șansele de supraviețuire și una dintre acestea se bazează pe legătura directă între credințele și comportamentul unei persoane. Această caracteristică permite religiilor să controleze comportamentul unor societăți întregi. Asemenea entități, fiind idei care au preluat multe dintre proprietățile organismelor vii, sunt complexe și adaptabile. Ele contaminează capacitatea minții de a înțelege diferența între comportament perceput și comportament propriu-zis.

Virusul minții asociat credințelor religioase se hrănește cu frică, încorporează atribute instinctive și denaturează moralitatea. Contrazice comportamentul responsabil, rațiunea și compasiunea. Îngrădește libertatea voinței și duce la o lipsă a capacității de a distinge între alegeri raționale și iraționale. Permite persoanei religioase să existe într-un mod perfect rațional în multe alte aspecte ale vieții sale sociale, în timp ce zona infectată din minte este blocata într-o iluzie ciclică.

Un virus va ataca zona cea mai vulnerabilă a gazdei. În societate, acea arie este reprezentată de tineri – mai ales de copiii foarte mici. Când copiii nu sunt complet educați, sunt incapabili să înțeleagă motivația și logica din spatele a ceea ce li se spune. Prin evoluție, copiii sunt predispuși să adere la autoritatea unui adult. Din acest motiv, structura sistemului de învățământ de tipul „un profesor – mai mulți studenți” continuă să aibă succes, in ciuda gradului mai mare de reținere a mediului educațional de tipul „unul la unul”. Toate acestea îi predispun pe copii să fie infectați foarte ușor. Aceasta este propagarea. Cu cât infecției îi este permis să dureze mai mult, cu atât e mai dificil de eradicat.

Virusurile performante ale minții sunt greu detectabile de către victime. Dacă ești victima unuia, există șanse să nu o știi și chiar să negi vehement acest lucru. Credința este o convingere ce nu se bazează pe dovezi sau rațiune, dar care este în aparență pilduitoare. De asemenea, persoana religioasă vede absența dovezilor ca pe o virtute și tocmai această idee paradoxală, conform căreia lipsa dovezilor este o considerată a fi o virtute, permite virusului să se răspândească.

Acest lucru se leagă și de convingerea că „misterul” este ceva bun și rezolvarea lui nu are nicio valoare, în timp ce insolubilitatea acestuia ar trebui să fie sursă de bucurie. Experiențele care însoțesc procesul de convertire sunt astfel concepute încât să fie atractive pentru acea parte a minții care controlează fanteziile. Întregul proces este conceput pentru a face „primirea lui Hristos și a duhului sfânt” să invoce sentimente „tandre și confuze”. Ulterior aceste sentimente sunt explicate ca având o interacțiune reală cu divinul.

A spune cuiva, care este vulnerabil mental, că a fost atins de supranatural, reprezintă o modalitate eficientă de a-l convinge că experiența sa religioasă este reală și că trebuie completată cu o mărturisire a păcatelor și slujire a credinței. Acestă strategie reprezintă mijlocul perfect de a-l convinge pe noul credincios de validitatea docrinei, în ciuda faptului că multe dintre aceste dogme au fost contrazise deja. Avem astfel autopropagare. Bineînțeles că, în realitate, această experiență este una pur fizică, rezultată din stimularea lobilor temporali ai creierului și care poate fi duplicată în laborator.

Doctrine periculoase

Două dintre cele mai dăunătoare doctrine sunt cea a „păcatului originar” și a „liberului arbitru”. Doctrina virală cunoscută drept „păcatul originar” consideră că ființele umane sunt rele din naștere și necesită salvare de ele însele. De aici necesitatea salvării și a mântuirii, care se îmbină în experiența convertirii. În lumea reală ne naștem cu o înclinație evolutivă către altruism și nu avem nevoie de un mântuitor salvator. Doctrina virală cunoscută ca „liber arbitru” consideră că, deși omenirea este liberă să aleagă între bine și rău, nu poate lua decizii morale fără ajutorul unui savator. Din nou, legat de experiența convertirii.

În lumea reală, omenirea este perfect capabilă să ia decizii morale bune, neavând nevoie de vreo biblie, salvare sau mântuire. Apoi, virusul creștinismului fundamentalist se bazează pe doctrine care folosesc frica pentru a exista. Acestea sunt doar două exemple care arată cât este de important să înțelegem multele căi pe care virusul crestinismului fundamentalist le folosește pentru a controla mintea, împotriva naturii umane. A devenit, de-a lungul secolelor o infecție care ajunge să controleze în totalitate comportamentul și gândirea fundamentalistului.

Logica circulară și frica de pedeapsa eternă sunt folosite pentru a-l ține pe credincios prizonier într-o închisoare ce nu permite investigarea faptelor științifice, pe care le înlocuiește cu pseudo-știința pentru a-i satisface nevoia naturală de a învăța.

La fel ca un virus fizic, creștinismul fundamentalist se protejează sechestrând gazda infectată împotriva atacurilor din exterior. Astfel, „lumea” este discreditată. Orice dovadă care contrazice dogma este ignorată în mod voit și catalogată drept persecuție. În lumea reală, această ocolire a inteligenței duce la boală psihică prin acceptarea doar a instrucțiunilor permise de către doctrina bisericii. De asemenea, duce la o deteriorare a limbajului, în sensul că persoana religioasă dezvoltă înțelesuri noi ale cuvintelor obișnuite, ceea ce întărește virusul.

Oamenii care trăiesc în lumea reală și au o educație științifică sunt catalogați drept „dușmani” și în cazuri extreme, devin victimele unor atacuri violente. Presa abundă cu astfel de exemple. De asemenea, oamenii care adoptă un comportament contrar doctrinelor crestinismului fundamentalist sunt discreditați. Doctorii de avorturi, homosexualii, umaniștii seculari, ateii și scepticii, sunt urâți pentru că reprezintă o amenințare pentru răspândirea virusului creștinismului fundamentalist, contrar valorilor unei religii a iubirii si toleranței. Homosexualitatea reprezintă un exemplu perfect. Valorile familiei se transpun în homofobie și doctrina „să iubim păcătosul, dar să urâm păcatul” devine o permisiune pentru a urî homosexualitatea și astfel, pe homosexuali.

În timp, menținerea credinței devine din ce în ce mai dificilă și necesită un efort din ce în ce mai mare. Unul din două lucruri se va întâmpla în cele din urmă:
– credinciosul va deveni tot mai fundamentalist și rupt de lumea din jur, întrucât virusul minții îl va forța să potrivească logica și rațiunea modernă în funcție de niște credințe vechi de 2000 de ani;
– credinciosul va accepta rațiunea și logica, dezvoltând un scepticism sănătos și virusul va fi astfel eradicat în individ. În consecință, acel individ devine „dușman al credinței” și este discreditat în comunitățile religioase.

Persoana care alege să-și mențină iluzia este încurajată prin exemplul persoanei care s-a vindecat de virus, dar care a fost discreditată. Ea este încurajată de alți creștini fundamentaliști infectați să nu-și abandoneze credința, prin stârpirea imediată a celor mai mici îndoieli pe care le-ar putea avea. Aceștia citează pasaje din scripturi, cum ar fi cel în care Isus spune că va dezbina familii, că a venit cu o sabie, sau cel în care sunt încurajați să fie recunoscători pentru sacrificiul uman pe care se bazează credința lor.

Sunt amenințați că dacă își abandonează credința se vor face vinovați de blasfemie împotriva duhului sfânt și vor fi condamnați la o veșnicie în iad. Această teamă este atât de mare, încât poate dezbina cu usurință familii sau distruge relații, altfel puternice. Propagarea prin amenințarea cu „iadul”, împreună cu sentimentul de vinovăție și rușine, îi menține pe credincioși înrolați. Virusul e întărit prin controlarea comportametului, prin obligativitatea mersului la biserică, zeciuială, înscrierea într-un anumit partid politic preferat de organizația religioasă și controlul procesului de reproducere.

Folosirea virală a fricii este eficientă mai ales în cazul credincioșilor care erau deja ignoranți și superstițioși de dinainte de convertire. Virusul religiei fundamentaliste s-a propagat și adaptat eficient până de curând. Timp de generații a fost privit ca o rețea socială pozitivă. În prezent, deși se incearcă a fi răspândit, întâmpină din ce în ce mai multă opoziție. Această tendință poate nu e atat de evidentă in zone ale lumii cu probleme economice si de educație, dar devine evidentă în zonele dezvoltate ale societății umane.

Speranța mea este că într-o bună zi rațiunea va triumfa, iar infecția de care societatea noastră suferă datorită virusului fundamentalismului religios va fi eradicată. Doar prin mințile care s-au eliberat de superstiții, frică și credințe iraționale în zeități și salvatori mitologici, societatea noastră își va atinge pe deplin potențialul.

%d bloggers like this: