Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: definitie ateism

Definitia ateismului

Există, din păcate, unele neînțelegeri cu privire la definiția ateismului. Este interesant de notat că majoritatea neînțelegerilor vin din partea teiștilor, ateii înclinând să cadă de acord asupra definiției termenului. Creștinii în particular, dispută definiția utilizată de atei și insistă că ateismul înseamnă ceva foarte diferit. Înțelegerea mai extinsă și mai comună a ateismului printre atei este foarte simplă: „absența credinței în existența zeilor”. Nu sunt emise pretenții sau negări – un ateu este doar o persoană care se întâmplă să nu fie teistă. Uneori, acest sens mai larg este denumit ateism „slab” sau „implicit”. Majoritatea dicționarelor bune și complete (unabridged) susțin deja asta.

Există și un tip mai îngust de ateism, numit uneori ateism „tare” sau „explicit”. Cu acest tip, ateul neagă în mod explicit ideea ca ar exista zei – emițând o pretenție puternică ce va necesita susținere la un moment dat. Sunt atei care fac asta cu privire la zei in general și sunt atei care fac asta cu privire la anumiti zei, dar nu și cu privire la alții, față de care manifestă o lipsă de credință și nu o negare. Astfel, unei persoane îi poate lipsi credința în existența unui zeu, în timp ce neagă existența altui zeu. Definiția generală acoperă o plajă mai mare de posibile poziții printre atei și teiști. De asemenea, subliniază faptul că teiștii sunt cei care emit pretenția inițială. Definiția îngustă a ateismului ca negare a existenței zeilor, sau aserțiunea că nu există zei, este relevantă numai în contexte specializate, cum ar fi literatura filozofică.

Una dintre miciunile spuse adesea de către creștini este aceea că nu există o diferență semantică între lipsa credinței în existența zeilor și aserțiunea că zeii nu există.

A nu crede că ceva este adevărat nu înseamnă neapărat a crede că acel lucru este fals. Neacceptarea unei pretenții nu înseamnă nici a considera acea pretenție ca fiind falsă, nici a face aserțiunea că pretenția respectivă este falsă. Lipsa credinței înseamnă că recunosc posibilitatea (oricât de mică ar fi ea), dar nu văd vreun motiv pentru a crede că este adevărat. Aserțiunea că ceva nu există înseamnă că nu recunosc posibilitatea și că am motive să cred că ceva nu există.

Nu numai că a nu crede în ceva nu implică și credința că acel ceva este fals, dar în unele cazuri, în ciuda lipsei credinței în ceva, este nerezonabil a crede că acel ceva este fals. În alte cazuri, chiar dacă ceva este fals și într-adevăr nu există, nu se poate dovedi că este fals și că nu există. În momentul de față nu avem nici cea mai mică dovadă care să susțină existența stafiilor, zânelor, zeilor/zeițelor sau a speciilor de pisici hiperinteligente. Și chiar dacă niciuna dintre acestea nu există, ceea ce probabil că e adevărat, nu putem demonstra că ele nu există. Deci adevărul este că neacceptarea unei pretenții nu înseamnă nici credința că pretenția respectivă este falsă și nici asertarea că pretenția este falsă. De aceea, foarte puțini oameni fac aserțiunea că aceste lucruri nu există. Oamenii raționali, întregi la minte, vor scoate însă în evidență faptul că nu există probe consistente pentru a susține existența lor.

Teiștii spun această minciună pentru a susține o altă minciună: aceea că ateismul este o credință. Se încercă astfel deplasarea sarcinii probării unei afirmații de la cel care o susține la cel care se îndoiește de veridicitatea ei din lipsă de dovezi. Asta pentru că nu au dovezi care să ateste că zeul lor este adevărat, sau vreun motiv întemeiat pentru a crede în el și în cel mai bun caz încearcă să argumenteze că zeul lor nu poate fi infirmat. Aceasta este o tactică total lipsită de onestitate, dar și mai surprinzător este că pe teiști pare să nu-i deranjeaze lipsa argumentelor sau că cea mai bună tactică a lor este mincinoasă. Poate nu realizează că aceeași tactică funcționează și pentru existența spiridușilor, delfinilor supersonici și ciborgilor. Probabil că până și ei se întreabă ocazional de ce nu au dovezi și de ce trebuie să mintă atât de mult și de des.

A se vedea și:
Ateismul nu este religie
Ateism Agnostic & Teism Agnostic
Definiția ateismului în dicționar
Ateismul se bazează pe credință?
Gandirea critica

Definiția ateismului în dicționar

Cum descriu dicționarele moderne ateismul și ateii

Cea mai des întâlnită neînțelegere cu privire la ateism implică definița. Mulți oameni insistă că ateismul este în fapt negarea existenței lui Dumnezeu, însă aici apar două erori. Prima: se pretinde că ateismul se referă în mod exclusiv la zeul lor, zeul comun creștinilor, evreilor și musulmanilor. A doua: se concentrează pe un sens îngust al ateismului și al ateilor, excluzându-le pe toate celelalte. Dicționarele standard listează „necredința în existența zeilor” ca prima și principala definiție a ateismului.

O temă comună în definițiile listate mai jos este utilizarea ca sens principal a cuvântului „disbelieve” în definiția ateismului. Unele dicționare moderne au renunțat la asta, deși majoritatea dicționarelor cuprinzătoare nu au făcut-o. Cu toate acestea, pentru un motiv anume, oamenii par să ignore pur și simplu cuvântul și să treacă imediat la sensul secundar, de „denial” (negare). Dar dacă privim mai atent la cuvântul „disbelieve”, găsim două sensuri: unul activ și altul pasiv.

În sensul pasiv, „disbelieve” înseamna simplu „a nu crede” (not believe) – așadar o persoană care nu crede o pretenție poate simplu să nu accepte adevărul acelei pretenții, fără a fi nevoie să meargă mai departe, cum ar fi să afirme opusul. În sens activ, „disbelieve” implică refuzul deliberat de a crede ceva (motivele posibile ar putea include lipsa dovezilor sau o pretenție incoerentă).

Webster’s International Dictionary of the English Language, 1903. Comprising the issues of 1864, 1879, and 1884.

atheism: 1. The disbelief or denial of the existence of a God, or supreme intelligent Being. 2. Godlessness.

Everybody’s Dictionary, 1912

atheism disbelief in the existence of a God.

Webster’s 20th Century Dictionary, 1933

atheism [Fr. atheisme, from Gr. atheos, without a god: a, priv. and theos, god] The disbelief of the existence of a God, or supreme intelligent being.

Webster's Encyclopedic Dictionary, 1942.

atheism [Gr. atheos, an atheist — a, priv. and theos, God] The disbelief of the existence of a God or Supreme intelligent Being.

The Winston Dictionary, 1943.

atheism disbelief in, or denial of, the existence of God.

Webster's New Twentieth Century Dictionary, 1943.

atheism [Gr. atheos, a, priv. and theos, God] The disbelief of the existence of a God, or supreme intelligent Being.

Webster's Unabridged Encyclopedic Dictionary, 1957

atheism: Disbelief in the existence of God; the state of godlessness. Atheism: unbelief in or denial of God or any supernaturalism; to ancient Greek it meant denial and lack of recognition of state gods. In 18th cent. it was a protest against religious hypocrisy; in 19th cent. it was any system not recognizing the idea of a personal Creator or any one supreme being. It sees marter, not spirit, as sole universal principle; its history one of opposition. Term often loosely used in referring to agnostics who neither deny nor admit the existence of God, or in regard to others who disagree with current theological doctrine.

Oxford English Dictionary

atheism: (from Greek atheos, "without God, denying God") Disbelief in, or denial of, the existence of a God. Also, Disregard of duty to God, godlessness (practical atheism).

A se vedea și:
Definitia ateismului
Ateismul se bazează pe credință?
Ateismul nu este religie

%d bloggers like this: