Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: evolutie

Neil deGrasse Tyson despre „Geneza Universului”

Apreciatul om de știință Neil deGrasse Tyson explică elegant concepte din astrofizică, teoria Big Bang și evoluția într-un videoclip scurt dar impresionant, intitulat „Geneza Universului”. Tyson reușește să explice o scurtă istorie a tot ce există, în mai puțin de opt minute.

Scenariul, scris și narat de către Tyson, este acompaniat de animații intuitive și jucăușe, create de către Henry Reich, pe minunata suită Firebird a lui Stravinsky, o coloană sonoră eminamente potrivită pentru lecția elegantă a lui Tyson.

Citat memorabil:

Nu ne găsim în univers și atât, ci facem parte din el…

Într-o manieră simplă și clară, acest comunicator al științei pictează o imagine inteligibilă a complexităților universului. Este o experiență frumoasă și merituoasă.

Povestea noastră începe acum 13,7 miliarde de ani, când spațiul, materia și energia întregului univers cunoscut erau conținute într-un volum egal cu o miime de miliardime din vărful unui ac. Urmăriți videoclipul mai jos:

Dovezi ale Creationismului

Dumnezeul Golurilor (deus ex machina) este o sintagmă folosită pentru a descrie tendința teiștilor de a-l considera pe Dumnezeu ca fiind cauza fenomenelor pe care cunoașterea umană nu le-a explicat încă.

Pe măsură ce aceste fenomente sunt explicate, religiosul trece imediat la următoarea incertitudine și jocul poate continua ad nauseam (ad infinitum).

Această idee nu este foarte populară printre „credincioși”, din moment ce pentru ei semnifică diminuarea în timp a puterii Dumnezeului lor. Unul dintre exemplele cele mai elocvente ale Dumnezeului Golurilor este „Designul Inteligent”, care susține că anumite aspecte ale modului de apariție a vieții sunt imposibil de explicat prin știință, oricât de evoluată ar fi aceasta. Sunt și probabil că vor fi întotdeauna lacune în cunoaștere, indiferent de domeniul științific, incluzând bineînțeles biologia și evoluția. Deci sunt destule goluri pe care creaționiștii le pot folosi pentru argumentele lor – dar aceasta nu reprezinta în niciun caz o critică sau obiecție științifică.

Ignorața nu constituie un argument și nu poate fi considerată drept o dovadă reală. Simplul fapt că nu putem explica ceva nu este o justificare validă pentru a ne baza pe altceva și mai misterios, cum ar fi o explicație supranaturală. O astfel de tactică este de asemenea riscantă în cazul de față, pentru că pe măsură ce știința progresează, „golurile” explicației științifice devin din ce în ce mai mici. Teistul care folosește această metodă pentru a justifica un set de convingeri sau credințe ar putea să realizeze că la un moment dat pur și simplu nu va mai fi loc pentru Dumnezeul său.

Designul Inteligent și Complexitatea Ireductibilă

Ambele se concentrează pe aparenta complexitate a naturii, insistând că o asemenea complexitate ar putea aparea numai prin acțiune supranaturală. Nu reprezintă nimic mai mult decât reformulări ale argumentului „Dumnezeul Golurilor”.

Complexitatea ireductibilă este pretenția că o structură biologică de bază este atât de complexă încât nu este posibil ca ea să se fi dezvoltat prin procese naturale; așadar trebuie să fie produsul unei forme de „creație specială”. Această poziție este greșită din multiple motive. Spre exemplu, susținătorii ei nu pot dovedi că o structură biologică, sau un sistem, nu ar fi putut să apară pe cale naturală – iar a dovedi că ceva este imposibil este mult mai complicat decât a dovedi că ceva este posibil. Apărătorii complexității ireductibile devin astfel autorii unui apel la ignoranță: „Eu nu pot să înțeleg cum aceste lucruri ar putea apărea pe cale naturală (nu numai biologică, dar și fizică) și prin urmare, trebuie să fi fost concepute de către un „Creator”.

Argumentul ignoranței, cunoscut și ca argumentum ad ignorantiam („apel la ignoranță”), este o eroare logică în care se afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată ca fiind falsă sau că premisa este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată.

Chiar dacă aceste două concepte sunt acceptate, tot se poate argumenta că o zeitate la alegere ghidează evoluția. Așadar, chiar dacă erorile lor sunt ignorate, aceste argumente pot în cel mai bun caz să fie considerate dovezi pentru un creaționism general, opus creaționismului biblic și nu eliberează tensiunea dintre acesta și evoluție.

Pe cât de slabe sunt „dovezile” de mai sus, trebuie notat că acestea sunt cele mai bune argumente pe care le-au putut oferi creaționiștii.

Dovezi ridicole ale Creaționismului

Există tipuri și mai slabe de dovezi pe care le oferă adesea creaționiștii – dovezi care sunt ori absurde până la a fi aproape nemenționabile, ori demonstrabil false. Acestea pretind că arca lui Noe ar fi fost descoperită, geologia potopului, invaliditatea tehnicilor de datare etc.

Toate acestea sunt neacceptate și/sau au fost demontate de nenumărate ori, insă continuă să persiste, în ciuda celor mai bune încercări de a le dezminți prin rațiune și evidență. Puțini creaționiști inteligenți înaintează astfel de argumente. Majoritatea „dovezilor” creaționiste constau în efortul de a invalida evoluția, de parcă asta ar face „teoria” lor să fie cumva mai credibilă, o falsă dihotomie în cel mai bun caz.

Negarea Evoluției și Dovezile Creaționismului

În loc de a veni cu propriile dovezi științifice care să indice adevărul creaționismului, majoritatea creaționiștilor sunt preocupați mai înainte de toate de invalidarea evoluției. Ceea ce nu recunosc ei este că dacă ar demonstra că evoluția ar fi 100% greșită ca explicație pentru datele pe care le avem, ipoteza „Dumnezeu a făcut totul” nu ar fi considerată ca fiind mai probabil să fie adevărată decât „spiridușii au făcut totul”.

Creaționismul nu va fi și nu va putea fi tratat ca o altenativă legitimă doar dacă și decât atunci când creaționiștii vor demonstra că mecanismul propus de ei – Dumnezeu – există cu adevărat. Deoarece creaționiștii tind să considere existența Dumnezeului lor ca fiind evidentă, este ușor să asume că credința creaționistă va înlocui automat evoluția, de-ar fi doar cu putință pentru ei să o „detroneze”. Asta nu face însă decât să demonstreze cât de puțin înțeleg ei de fapt știința și metoda științifică. Ceea ce ei consideră a fi rezonabil sau evident nu are nicio relevanță în știință; tot ce contează este ceea ce poate fi demonstrat și susținut prin dovezi.

Creaționiștii, credincioșii și/sau religioșii au prostul obicei de a vlăgui oamenii raționali prin prezentarea în mod repetat a unor argumente care au fost deja demontate în nenumărate rânduri. Repetarea la nesfârșit a unui argument demontat de mii de ori nu îl face să fie valid.

Vezi și:
Neexplicat vs. Inexplicabil: Cum Răstălmăcesc Teiștii Știința
Motive pentru a crede în Dumnezeu

%d bloggers like this: