Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: gandirea critica

Gândirea științifică și credința religioasă

Cum investighezi o ipoteză? Căutând să o confirmi? Punând de fiecare dată întrebări care să primească răspunsuri afirmative, ca și când ai încerca să ajungi de unde ai plecat? Greșit! Vrei să primești „nu” ca răspuns, pentru că este mult mai informativ.

Dacă găsim căi rapide și ușoare de a respinge sau de a ignora datele ce ne contrazic ideile preconcepute, vom constata că restul „dovezilor” susțin perfect ideea de la care am plecat.

Esențialmente, aceasta este diferența între gândirea religioasă și gândirea șțiințifică. Persoanei religioase ce are îndoieli i se cere să își afirme credința – să studieze mai mult tora/biblia/coranul și să se roage. Este ca și când ai asculta o dezbatere între William Lane Craig și Richard Dawkins, însă oprind sonorul când Dawkins este la microfon.

De aceea este atât de importantă metoda științifică. Numai încercând să invalidăm ipoteza până în punctul în care nu mai reușim, putem spune că am ajuns la un adevăr despre realitate. Consider că ar trebui să procedăm astfel în toate aspectele vieților noastre.

Este cel puțin la fel de important să încerci să demonstrezi falsitatea ipotezei, pe cât este să o confirmi ca fiind adevărată. Când crezi că un lucru este adevărat, ar trebui să faci tot posibilul să îl infirmi. Numai așa vei putea ajunge la adevăr în loc de a te păcăli pe tine însuți.

Vezi și:
Religia Șervețelului – singura credință adevărată
Falsificabilitate

Advertisements

Prostia ca privilegiu religios

O experienţă împărtăşită de mai toată lumea, indiferent de gândurile noastre privind religia, este când auzi pe altcineva spunând un lucru incredibil de stupid. N-am avut oare cu toţii asemenea experienţe de nenumărate ori? Probabil, deși nu reacţionăm întotdeauna la fel atunci cînd cineva spune ceva stupid. Reacţia noastră este influenţată de natura relaţiei cu persoana în cauză şi de contextul în care se face afirmaţia. De exemplu, vom reacţiona altfel atunci când cel mai bun prieten spune un lucru prostesc, decât atunci când şeful spune un lucru prostesc. Cu toate acestea, în general, reacţiile implică un amestec de uimire, amuzament, dispreţ sau milă.

Unii oameni, majoritatea religioşi, consideră că reacţia noastră ar trebui să fie diferită atunci când afirmaţia stupidă are un conţinut religios, dorind astfel să statueze o excepţie pentru prostia religioasă, astfel încât aceasta să merite un alt tip de reacţie, de obicei una extrem de tăcută.

Când o persoană îmi spune că citeşte zilnic horoscopul din ziar, pentru că nu poate concepe să-şi înceapă ziua fără informaţiile „vitale” furnizate în acea rubrică, sunt liber să râd şi să comentez:

„Vorbeşti serios? Nu poţi crede aşa ceva!”

Probabil că și o parte din religioși ar face la fel, fără să stea prea mult pe gânduri.

Dar când afirmaţia stupidă este o expresie a unei credinţe religioase, totul ar trebui să se schimbe. Când cineva îmi spune că plănuieşte să-şi boteze copilul pentru mântuirea sufletului său etern, nu ar trebui să reacţionez aşa cum am făcut mai sus, ci ar trebui să-mi stăpânesc amuzamentul şi să dau din cap aprobator… De ce să tratăm diferit o prostie faţă de alta?

Răspunsul obişnuit este cel potrivit căruia convingerile religioase au o importanţă aparte, pe care alte tipuri de convingeri nu o au. Se presupune că oamenii religioşi îşi păstrează cu duioşie în suflet credinţele, într-un mod unic, de aceea nu ar trebui să le batjocorim (deşi ei sunt cu siguranţă liberi să-i batjocorească pe adepții altor credințe). Dar dacă persoana iubitoare de astrologie simte acelaşi lucru pentru hărţile sale astrale? Şi de unde până unde, intensitatea iluziei cuiva este un indicator potrivit al modului în care ar trebui să se comporte restul lumii?

Mă simt din ce în ce mai puțin stingherit atunci când resping presupusa deosebire dintre prostia religioasă şi alte forme de prostie, întrucât o consider un produs al privilegiului religios, iar eu sunt convins că privilegiul religios trebuie să dispară.

Vezi și:
Gândirea critică

%d bloggers like this: