Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: hitch

Christopher Hitchens: un act imposibil de urmat

A trecut un an de la moartea lui Hitchens, sceptic și gânditor liber prin excelență. Hitch a fost unul dintre cei mai de seamă oratori ai tuturor timpurilor. Stăpânirea limbii, istețimea și dicția, cunoștințele vaste – atât teoretice, cât și din experiență – îi ofereau farmecul incontestabil. Amprenta pe care a lăsat-o este nepieritoare. Îndemnul său către fiecare dintre noi a fost acela de a gândi. Nu de a fi de acord cu el, ci mai degrabă de a ne lărgi orizonturile gândirii.

Iată traducerea după transcrierea uneia dintre cele mai reușite reprezentații oratorice ale lui Hitchens, parte a dezbaterii sale cu William Dembski:

„De ce nu acceptaţi această ofertă minunată? De ce nu v-ar plăcea să vă întâlniţi cu Shakespeare, de exemplu? Nu ştiu dacă voi chiar credeţi că după moarte puteţi fi reasamblaţi corporal şi conversa cu autori din epoci trecute… nu e necesar să credeţi asta în teologia creştină şi eu trebuie să spun că pentru mine astfel de idei par nişte basme.

Singurul motiv pentru care vreau să-l întâlnesc pe Shakespeare sau aş dori să-l întâlnesc, este acela că pot să-l întâlnesc oricând, deoarece el e nemuritor prin operele sale. Dacă le-aţi citit, întânirea cu autorul ar fi în mod cert o dezamăgire. Dar când Socrate a fost condamnat la moarte pentru investigaţiile sale filosofice, pentru blasfemie şi pentru provocarea zeilor cetăţii şi-a acceptat moartea spunând că dacă e norocos va putea să converseze cu alţi mari gânditori, filosofi şi sceptici.

Altfel spus, discuţia despre ce este bun, ce este frumos, ce este nobil, ce este pur şi ce este adevărat poate întotdeauna continua. De ce este acesta un lucru important? De ce mi-ar plăcea să fac asta? Deoarece este singura conversaţie care merită a fi purtată.

Şi dacă ea continuă sau nu după ce mor, nu ştiu, dar ştiu că e tipul de conversaţie pe care îmi place să o am cât timp sunt în viaţă.

Ceea ce înseamnă că pentru mine oferta certitudinii, a unei securităţi depline, a unei credinţe de nezdruncinat, care nu dă de ales, este o ofertă neatractivă. Vreau să-mi trăiesc viaţa asumându-mi tot timpul riscul de a nu ştii încă destul, de a nu fi înţeles destul, de a nu putea ştii destul, de a opera întotdeauna lacom pe marginile unei potenţiale imense recolte de cunoaştere şi înţelepciune. Nu aş accepta altceva.

Şi vă îndemn să vă uitaţi la aceia dintre voi care vă spun la vârsta dumneavoastră că sunteţi morţi dacă nu credeţi ce cred ei. Ce lucru îngrozitor de a fi spus copiilor!

Şi că puteţi trăi doar acceptând o autoritate absolută. Nu vă gândiţi la aşa ceva ca la un dar. Gândiţi-vă ca la un potir otrăvit. Refuzaţi-l oricât de tentant ar părea. Asumaţi-vă riscul de a gândi pentru voi înşivă!

Mult mai multă fericire, adevăr, frumuseţe şi înţelepciune veţi dobândi astfel.

Vă mulţumesc.”

In Memoriam: Christopher Hitchens, 1949–2011
Gândirea critică
Christopher Hitchens în conversație cu Stephen Fry

%d bloggers like this: