Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: homosexualitate

Ce reprezintă căsătoria?

Studiind religiile și culturile lumii, căsătoria poate fi descrisă ca un acord între parteneri, care implică adesea trei angajamente: un anumit grad de conviețuire, un anumit grad de exclusivitate în sexualitate și un anumit grad de efort reciproc în creșterea copiilor.

Importanța acordată căsătoriei este majoră în toate religiile, fiind justificată prin conectarea sa unei ordini transcendente. Unele religii consideră căsătoria ca fiind instituită divin, altele spun că este o metaforă pentru divinitate, iar altele susțin că produce o legătură metafizică veșnică între parteneri.

Religiile legiferează căsătoria cu scopul de a legifera sexul. Însă cele mai multe interdicții religioase antice împotriva anumitor acte sexuale vizau de fapt alte chestiuni.

Interzicerea adulterului era pentru bărbați o garanție a paternității. În antichitate, o interdicție cu privire la adulter era adresată femeilor, nu bărbaților. Bărbatul însurat putea avea mai multe partenere sexuale (multiple neveste sau concubine), atât timp cât aceste femei îl aveau doar pe el ca partener de sex. Din moment ce bărbații doreau să știe ai cui sunt copiii, era necesar ca femeile să aibă un singur parener de sex. Acest lucru a dus la interdicția religioasă împotriva adulterului feminin. Ulterior a fost extinsă și bărbaților, deși unele religii permit încă bărbaților să aibă mai multe neveste.

Interzicerea relațiilor sexuale în afara căsătoriei (https://en.wikipedia.org/wiki/Fornication) era menită să prevină sarcinile nedorite. În cazul în care apăreau copii, aceștia deveneau nedoriți sau împovărau comunitatea, partenerii neluându-și angajamentul de a-i crește. Și astfel ne-am pricopsit cu o interdicție religioasă pentru sexul în afara căsătoriei și implicit, o justificare a căsătoriei.

Interzicerea homosexualității avea în vedere fertilitatea și nașterea copilului. În antichitate, fiecare trib care dorea să se dezvolte trebuia să asigure fertilitatea. În unele religii, sexualitatea care nu ducea la procreație a fost interzisă, fiindu-i atribuită o răutate intrinsecă. Anticii vizau în special masturbarea la bărbați, retragerea penisului din vagin pentru ejaculare și homosexualitatea masculină. Din moment ce fiecare ejaculare trebuia să aibă loc într-un vagin, astfel încât concepția să se poată produce, irosirea sămânței era aspru condamnată. Așa s-au născut interdicțiile religioase asupra masturbării masculine, retragerii pentru ejaculare și homosexualității masculine.

Dar în epoca testării ADN, mai este stabilirea paternității o preocupare nevrotică a soților? Într-o epocă a contracepției eficiente, sexul între parteneri necăsătoriți se va termina întotdeauna cu o sarcină? Într-o epocă în care populația este în creștere iar resursele sunt limitate, este absolut necesar să producem un copil în urma fiecărui act sexual consumat?

Dacă de-a lungul timpului au dispărut condițiile acestor interziceri, de ce persistă interzicerile religioase cu privire la adulter, sex în afara căsătoriei și homosexualitate?

Vezi și
Anglia și Țara Galilor legalizează căsătoriile gay
Irlanda legalizează căsătoriile gay

Irlanda legalizează căsătoriile gay

Rezultatele referendumului din 22 mai 2015 sunt 62% pentru și 38% împotrivă.

Irlanda sărbătorește

Irlanda a votat printr-o majoritate covârșitoare legalizarea căsătoriilor de același sex. Rezultatul implică faptul că o republică odată dominată de Biserica Catolică, a ignorat instrucțiunile cardinalilor și episcopilor săi. Imensul vot Da marchează o altă piatră de hotar în călătoria Irlandei către o societate mai liberală, seculară. Este prima țară de pe planetă care legalizează căsătoria între persoane de același sex prin vot popular.

Dintr-un electorat mai mare de 3 milioane, 1,201,607 au susținut căsătoria gay, în timp ce 734,300 de votanți au spus Nu. În urma rezultatului, o mare petrecere de stradă a avut loc prin preajma districtului gay din centrul orașului Dublin.

Adresându-se direct comunității gay a Irlandei, primul-ministru Enda Kenny a spus că „prin acest rezultat o majoritate de oameni din această republică i-au sprijinit [pe cei din comunitatea gay]”. El a mai spus că „în intimitatea cabinei de votare, oamenii au făcut o afirmație publică. Cu votul de astăzi am dezvăluit cine suntem. Suntem un popor generos, plin de compasiune, cutezător și vesel care spune da includerii, da generozității, da iubirii și da căsătoriei gay”.

Joan Burton, viceprim-ministru și lider al partidului Laburist, consideră că „oamenii din Irlanda au dat o lovitură grea discriminării”. Și citându-l pe răposatul Harvey Milk, politician american și activist pentru drepturile LGBT, a mai afirmat că „Speranța nu va fi niciodată tăcută”.

Gavin Boyd, de la grupul pentru drepturile lgbt Rainbow Project din Belfast, a reamintit lumii că la nord de graniță există în continuare o interdicție pusă pe căsătoria gay. „Oferim mulțumiri populației Irlandei. Ați făcut ce nicio altă țară din lume nu a facut. Ați ales, ca națiune, să extindeți drepturile căsătoriei către familia voastră LGBT, prietenilor și vecinilor și acest lucru va rămâne în istorie ca un exemplu al decenței și dreptății poporului irlandez. Cu toate acestea, pentru noi, această victorie este întinată cu tristețe. Irlanda de Nord este acum singura reigune din vestul Europei, în care egalitatea căsătoriei nu este o realitate. Aceasta este o injustiție rușinoasă ce nu poate fi permisă în continuare”, a spus Boyd.

Ipocrizia Vaticanului

Cred că nu putem vorbi doar despre o înfrângere a principiilor creșține, ci despre o înfrângere pentru umanitate”, a declarat săptămâna trecută secretarul de stat al Vaticanului (secund al papei și posibil viitor papă), Pietro Parolin. Cu alegerea sa de cuvinte, Parolin diferă de papă dintr-un anumit punct de vedere: pontiful argentinian a folosit de asemenea construcția „înfrângere pentru umanitate”, însă vorbea despre război, nu despre legiferarea căsătoriei gay.

Duminică, John Oliver a eviscerat ipocrizia Vaticanului cu privire la egalitatea căsătoriei: „Liniștește-te puțin, Bisercă Catolică”, a spus el ca răspuns. „Reține că victoriile pentru umanitate ale organizației tale includ cruciade, adopții forțate și rularea unui program internațional de succes pentru schimb de pedofili”.

„Să păstrăm acuzația cu înfrângere pentru umanitate pentru lucruri care chiar merită”, a concluzionat Oliver.

Vezi și:
Anglia și Țara Galilor legalizează căsătoriile gay
Nu există valori creștine

Wikipedia în engleză, pentru cine dorește să afle mai multe, să traducă sau să îmbunătățească articolele:
Same-sex marriage in the Republic of Ireland
Thirty-fourth Amendment of the Constitution (Marriage Equality) Bill 2015
Marriage equality
LGBT rights by country or territory

Autoritarianism religios

Istoria umană este caracterizată de o iluminare morală treptată. De-a lungul timpului am devenit mai puțin violenți, mai puțin xenofobi, mai toleranți, mai dedicați idealurilor democrației și egalității. Bineînțeles, progresul moral este dureros de încet, cu multe stagnări și regres local și mai avem cale lungă de străbătut. Însă este greu de negat că lumea în care trăim astăzi este mai lipsită de prejudecăți și mai pașnică față de acum cinci sute de ani sau chiar acum o sută.

Religia este o excepție notabilă față de acest trend al progresului. Raționamentul moral secular, fondat pe considerente de corectitudine și bunătate umană, permite o continuă autoîndoială și îmbunătățire pe măsură ce grupurile mai puțin privilegiate devin mai vocale și cer să se facă dreptate și ne atrag atenția asupra răului pe care îl treceam cu vederea. La polul opus, doctrinele imuabile ale religiei se vor a fi superioare scepticismului. Chiar dacă vedem mai departe sau cunoaștem mai multe decât clericii care au născocit doctrinele respective, multe autorități religioase ne spun că ar trebui să ne supunem voința și să credem orbește.

Rezultatul este că, în majoritatea cazurilor, progresul moral a lăsat bisericile în urmă. Asemeni apei care se retrage lăsând pietrele odată scufundate descoperite și uscate pe țărm, doctrinele arhaice ale religiei conservatoare sunt din ce în ce mai izolate și mai expuse ca niște absurdități imorale și crude ce sunt. Acest lucru a dus la conflict și disensiune în rândurile hoardelor religioase, pentru că unii din religioșii ce au crescut în era modernă observă contradicțiile dintre ceea ce sunt învățați să creadă și ceea ce știu că este drept și inevitabil ajung în conflict cu autoritățile religioase ce sunt pornite să impună vechile reguli cu orice preț.

De-a lungul vremurilor, aproape toate denominațiile au privit disprețuitor oamenii care au formulat întrebări incomode și care au insistat să le pună cu voce tare. Persoanele care au obținut un statut și putere în structurile existente ale bisericii nu vor tolera așa ceva.

Acesta este motivul pentru care putem spune că religia nu este doar fundamental conservatoare, ci și antidemocratică. Pe lângă câteva excepții rare, în religie se susține că voia zeului suprem este livrată prin revelație divină: este oferită anumitor oameni, în anumite locuri și anume timpuri și nu altora. Dacă așa ceva s-ar adeveri – dacă ar exista oameni care se află în posesia unor adevăruri speciale, importante, pe care nimeni altcineva nu le-ar putea descoperi vreodată – atunci se presupune că acele persoane ar fi calificate în mod unic să ne spună nouă celorlalți cum să ne trăim viețile.

Însă această așteptare se lovește de realitatea factuală, lucru ce poate fi observat chiar și în rândul persoanelelor religioase care cred că liderii lor au o înțelegere specială a voinței zeității locale, dar care în mod aparent consideră că doctrina bisericii ar trebui supusă votului.

Consider psihologia ca fiind mai puțin absurdă ca astrologia, însă nu am cum să o plasez în rândul biologiei, fizicii, chimiei șamd. Psihologia în sine își pune întrebarea dacă este sau nu o știință. Cu toate acestea, am remarcat o nouă metaanaliză, referitoare la posibile corelații între convingerile religioase și trăsături nefericite precum autoritarianismul și etnocentrismul:
http://psycnet.apa.org/index.cfm?fa=buy.optionToBuy&id=2011-10474-001

Autorii articolului subliniază în concluzia sa existența unei corelații puternice între fundamentalism și autoritarianism, etnocentrism, militarism și prejudecată. Aceste corelații ar însemna că fundamentaliștii sunt adesea mai „predispuși la a se supune autorității, agresivi față de cei înclinați spre a supune îndoielii autoritatea și mai dornici de a îmbrățișa standarde societale percepute ca fiind stabilite de o autoritate”. Pe de altă parte, „credincioșii flexibili” sunt mai puțin întinați de autoritarianism și prejudecată.

O altă corelație puternică ar exista între fundamentalism și etnocentrism:
„Cu privire la conceptele înrudite de etnocentrism și prejudecată, fundamentalismul a fost asociat cu o mentalitate de noi-împotriva-lor și cu o prejudecată față de grupurile ale căror valori, orientări sexuale sau etnii tind să devieze de la normele fundamentaliste. Pe de altă parte, religioșii flexibili tind spre a nu se asocia cu măsurile de discriminare și prejudecată. Fundamentalismul a fost de asemenea corelat cu susținerea intervenției militare în alte zone. Principala țintă a fundamentaliștilor rămân homosexualii și/sau homosexualitatea.”

Indiferent dacă ne încredem sau nu în studiul respectiv, rezultatele nu sunt surprinzătoare. Este normal ca erodarea autoritarianismului grobian și a prejudecatății sexuale să necesite atenuarea fundamentalismului religios.

Însă realitatea din spatele acestor „stereotipuri confirmate” este mult mai serioasă. Gândiți-vă de ce permite fundamentalismul o „furtună perfectă” împotriva virtuților civice de bază și a principiilor democrației. Combinând rigiditatea intelectuală, preferința pentru autoritatea strictă, prejudecata împotriva celorlalți și dispoziția de a folosi puterea militară, fundamentalismul este conectat cu dispoziția de a impune o singură și îngustă viziune de viață asupra tuturor celorlalți, cu forța dacă este nevoie. Nu este doar o gândire nesănătoasă, este o epidemie politică. Acestea nu sunt valori democratice. Fundamentalismul este drumul sigur către tiranie și fascism (FASCÍSM s. n. Ideologie apărută în Europa după Primul Război Mondial, caracterizându-se prin naționalism extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea rasismului etc).

Vezi și:
Authoritarianism, religious fundamentalism, and the human prefrontal cortex https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22612576

Anglia și Țara Galilor legalizează căsătoriile gay

say 'I do' to equal marriage

În ciuda zbieretelor demente conform cărora căsătoriile gay vor nutri poligamia, incestul și distrugerea a tot ce-i bun și pur, parlamentul britanic a legalizat casătoriile între persoanele de același sex, după ce regina Elisabeta a II-a a aprobat proiectul acestei legi. Purtătorul de cuvânt al Camerei Comunelor, John Bercow, a declarat că avizul regal a fost dat miercuri – a doua zi după ce proiectul de lege pentru legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex în Anglia și Țara Galilor a fost aprobat de către Parlament. Aprobarea reginei a fost o formalitate, permițând ca de anul viitor persoanele de același sex să se poată căsători. Proiectul de lege permite cuplurilor gay să se căsătorească atât civil, cât și religios pe teritoriul Angliei și al Țării Galilor. De asemenea, va permite cuplurilor ce au intrat deja într-un parteneriat civil, să-și convertească relația într-o căsătorie.

Practicarea homosexualității în privat a fost considerată infracțiune în Marea Britanie, în mod surprinzător până în 1967. În 1954, matematicianul englez Alan Turing, candidat împreună cu John von Neumann la titlul de părinte al calculatorului s-a sinucis după ce a fost condamnat pentru infracțiunea de practicare în privat a homosexualității.

Căsătoria între persoanele de același sex este o problemă de egalitate a drepturilor civile pentru toți cetățenii unui stat. Chiar dacă astfel de căsătorii ar fi dăunătoare, egalitatea în drepturi trebuie respectată și pentru cuplurile gay, deși nu este adevărat sau cel puțin nu e demonstrabil că mariajul gay e dăunător. Dimpotrivă, există motive întemeiate pentru a crede că o astfel de legalizare este în beneficiul tuturor. Mai devreme sau mai târziu, căsătoriile între persoane de același sex vor fi la fel de legale și de recunoscute social ca și căsătoriile tradiționale în cupluri de heterosexuali. Pași majori în această direcție s-au făcut deja în unele tări „occidentale”. Căsătoria între persoane de același sex este recunoscută în 20 de țări, locuite de aproximativ un miliard de oameni în total. România va mai rămâne probabil în Evul Mediu o generație sau două, sub dominația bisericii homofobe române.

Vezi și:
Căsătorie între persoane de același sex
Nu există valori creștine

%d bloggers like this: