Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: ignoranta

Nimic nu este întâmplător

„Totul se întâmplă pentru un motiv” este una din sintagmele folosite pentru a submina orice discuție argumentată. Nu totul are loc dintr-un motiv plin de sens. Au murit sute de mii de persoane în Haiti dintr-un anumit motiv: au fost strivite de clădirile prăbușite sau au fost rănite și au sucombat din cauza rănilor. Mai presus de atât, nu a existat vreun motiv pentru ca ele să moară. Așadar, s-ar putea spune că morțile lor au fost practic lipsite de sens, în ciuda faptului că unor oameni nu le-ar plăcea să audă așa ceva.

Sunt oameni care în cele mai grele zile caută consolare în presupunerea că cineva le datorează ceva pentru durerea prin care trec. Că pentru durerea pe care o simt, li se datorează comfort și împlinire. Însă nu este vorba decât despre o impunere a simțului uman de dreptate asupra universului, iar acest lucru este extrem de deplasat. Mulți oameni par foarte reticenți sau chiar incapabili de a concepe acest fapt, desi nu este contraintuitiv deloc.

Consider că propoziția „nimic nu e întâmplător” este înnebunitor de ambiguă pentru că poate însemna „totul are un scop”, la fel cum poate să însemne „totul are o cauză”. Indiferent de ce ar trebui să însemne, este o frază enervantă și lipsită de sens care, asemenea expresiei „tot răul spre bine”, mă face să îmi smulg părul care mi-a mai rămas în cap. Poate fi numită o atitudine și aparține de solipsismul gândirii religioase care consideră că întregul univers a fost creat cu omul în gând. Cum pot face copiii cu boli fatale parte din planul unei zeități benevolente nu este o chestiune în jurul căreia aș face tot felul de acrobații mentale pentru a o îngloba în viziunea mea asupra vieții. Chiar și așa, am reușit să îl fac pe tata să râdă când a întrebat retoric „De ce a început să plouă afară tocmai când trebuia să mă duc la piață”, spunându-i că este voia lui Allah. Ori îți dai seama cât de ridicol este, ori nu.

Creștinii utilizează această sintagmă pentru a insinua că un dumnezeu interacționează cu universul și că ghidează tot ce există, ceea ce ar include criminalii în serie. Domnul zeu a avut un motiv pentru actele de violență fără sens comise de aceste persoane. Acest mod de a-l vedea pe dumnezeu ne transformă pe toți în marionete… Micile jucării ale lui dumnezeu care nu au în fapt liber arbitru. Chiar credeți că unui zeu îi trebuie jucării? Dacă da, atunci chiar credeți că sunteți cele mai interesante jucării pe care le-ar putea folosi dumnezeus?

Înțeleg că creștinii vor să afirme supremația zeului lor, însă ar trebui să gândească înainte de a deschide gura. Nu mi-am prins degetele în ușă pentru un măreț scop cosmic. Să mergem și mai departe – ai cancer, persoana iubită moare într-un accident de mașină, nu reușești să te angajezi pe postul dorit, copilul tău se îmbolnăvește și tu îmi spui că toate au loc pentru un „motiv”? Asta ar însemna că sunt cauzate de Dumnezeu, însă existența răului exclude posibilitatea existenței unei zeități omnipotente, omnibenevolente și omnisciente. Ne este oare chiar atât de greu să acceptăm că lucrurile rele s-ar putea întâmpla pur și simplu? Este pură întâmplare și nu ne place, deoarece considerăm că asta ar face ca suferința și moartea unei persoane iubite să fie lipsite de sens. Însă nu aceasta este ideea. Evenimentul în sine nu are un motiv în spate. Nu există nicio urmă de dovadă că ipoteza dumnezeiască ar putea fi reală, nu există nicio urmă de dovadă că universul ar putea să aibă o cauză supranaturală și nu există dovezi care să ateste în vreun fel că există ființe supranaturale sau „forțe” supranaturale care ar putea afecta cumva universul.

Fericirea nu este o răsplată – este o consecință. Suferința nu este o pedeapsă – este un rezultat -Robert Ingersoll

Consider că acest citat explică suficient situația pentru o persoană rațională, însă când va întâlniți cu o persoană religioasă care afirmă că nimic nu este întâmplător, încercați să aduceți în discuție o situație ipotetică în care persoana respectivă suferă inutil din cauza violenței. Iar dacă își va continua debitările ignorante, atunci e mai bine să vă retrageți, pentru că nu își va recunoaște înfrângerea.

Advertisements

Boala Antivaccin

Antivaccinaliștii periclitează sănătatea publică

Dezvoltarea vaccinurilor este una dintre cele mai importante realizări din istoria medicinei, însă în ultimii ani, vaccinarea a început să intre în declin. Deși rata descrescătoare a vaccinărilor este fără îndoială produsul mai multor factori, este important să avem în vedere impactul fantasmelor conspiraționiste. Părinții care vor lua decizia de a-și vaccina sau nu copiii ar putea să încline spre a căuta informație despre vaccinuri pe sfaturiortodoxe.ro în loc de a merge la doctor.

Atenție: retorica antivaccin este stupidă și contagioasă

Am observat că o viziune asupra vieții comună printre AViști este ideea de sănătate „holistică”, lucru ce presupune credința în tămăduirea cu „energii”, „tratamentele” prin rugăciune sau nonmedicina alternativă. Organizația Mondială a Sănătății (WHO) are un comitet de experți pentru consiliere în ceea ce privește vaccinurile (GACVS), ce recomandă criterii pentru evaluarea website-urilor, criterii pe baza cărora a creat și o listă de website-uri credible. Acestea sunt site-uri de încredere pentru informații cu privire la vaccinuri și pentru a găsi răspunsuri la întrebările sau grijile pe care le poți avea.

Ce se întâmplă atunci când un coleg similar în gândire cu Dale Gribble îți sugerează un website care nu se află pe listă? Poți folosi criteriile recomandate de GACVS. Acest lucru presupune resurse (timp și efort) de care un viitor sau nou părinte poate că nu dispune. Pentru a vă economisi timpul am alcătuit o mică listă. Puteți să ignorați fără grijă website-urile care:

1. Se bazează pe credința în conspirații nedovedite
Majoritatea celor mai comune aiureli antivaccin nu funcționează fără închipuiri conspiraționiste. Am suspiciuni față de orice persoană care sustine că știe un adevăr secret pe care nimeni altcineva nu îl știe și că a găsit acest adevăr căutând informație disponibilă public.

2. Susțin că vaccinurile sunt toxice
Antivaxerii vor folosi adesea gambitul toxic, care este însă și cel mai ușor de refutat. Erorile majore se datorează neînțelegerii conceptului de dozaj și chimiei de bază.

3. Un AVist trebuie să minimizeze riscul boilor pentru a putea să justifice nevaccinarea. Este suficient un minim bun simț pentru a realiza că o persoană care sustine că bolile mortale nu sunt așa importante nu se înțelege prea bine cu realitatea.

4. Susțin că vaccinurile cauzează autism
Această întrebare a primit un răspuns de nenumărate ori și cercetările nu sprijină pretenția. Chiar dacă nu știm ce cauzează autismul, știm că vaccinurile nu sunt un factor. O persoană care susține altfel este în mod clar dezinformată în ceea ce privește subiectul și nu îți merită atenția și timpul.

* http://plosone.org/article/info%3Adoi%2F10.1371%2Fjournal.pone.0089177#pone.0089177-Mills1
* http://www.who.int/features/2014/immunization-south-africa/en/
* http://www.sciencebasedmedicine.org/toxic-myths-about-vaccines/
* http://pediatrics.aappublications.org/content/112/6/1394.long
* http://www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/index.html
* http://www.aap.org/en-us/advocacy-and-policy/Documents/vaccinestudies.pdf
* https://en.wikipedia.org/wiki/MMR_vaccine_controversy

Îndoctrinarea religioasă este o formă de abuz


Vă rog nu mă etichetați! Lăsați-mă să cresc și să aleg pentru mine însumi!

Inițial am vrut să scriu de ce nu se poate dovedi că unicornii nu există, dar apoi am hotărât că e mai important să arăt cum religia spală creierele copiilor încă din epoca bronzului. Îndoctrinarea religioasă este un fapt real, un proces bazat pe tradiție, întâlnit în toate culturile și care este atât de puternic, încât cei afectați au „convingerea” că și-au ales o anumită „credință” din numeroasa ofertă disponibilă pe planetă.

Cel mai mare pericol reprezentat de religie este că spală creierele copiilor.

Toate religiile lucrează pe principiul expunerii fiecărei noi generații la o singură viziune asupra lumii, cu excluderea tuturor celorlalte, într-un mod repetitiv și autoritar. Îndoielile cu privire la veridicitatea unor astfel de „învățături” nu sunt încurajate, ba mai mult, nu sunt nici măcar tolerate. Odată învățată, informația dobândită în acest mod este păstrată pe viață, luând forme instinctive în anii ulteriori dobândirii. Ca orice deprindere cognitivă, cum ar fi mersul pe bicicletă sau tabla înmulțirii, o informație odată impregnată nu e ușor de înlăturat.

Dar nu înseamnă că rezultatele unui astfel de proces de îndoctrinare nu mai pot fi practic vindecate. Creierele tinere absorb informația cu efort minim, stabilind trasee neuronale permanente. Creierele mai în vârstă necesită efort considerabil pentru a modifica deprinderile dobândite anterior. Există mulți atei care pot confirma. De fapt, este mai degrabă regula decât excepția, că majoritatea ateilor au fost crescuți sub un anumit regim religios. Ei sunt dovada că și cea mai intensă formă de îndoctrinare religioasă poate fi depășită.

Spălare a creierului/insuflare/îndoctrinare au aceeași semnificație și sunt sintagme folosite pentru a ne referi la o situație de promovare a unei opinii unilaterale ca fiind „adevărată”, fără a permite accesul la alte idei și fără a avea vreo rezervă în a o numi în mod nejustificat „adevărul”. Luând în considerare efectele negative și rezultatele unor astfel de medode de spălare ale creierului, putem spune că ele nu sunt altceva decât forme de abuz mental de cea mai joasă speță, ce vor fi ulterior percepute astfel. Dacă ești religios sau nutrești gânduri religioase, cel mai probabil ai fost îndoctrinat și abuzat mental cu astfel de idei din copilărie. Că persoana abuzată poate continua să abuzeze la rândul său în același mod este un alt fapt prin care se perpetuează o situație indezirabilă.

Sub pretextul fricii de moarte și/sau al osândei veșnice, ideile religioase sunt insuflate în mințile maleabile și impresionabile ale copiilor și perpetuate până la vârsta adultă. Presărate cu povești despre viața veșnică, cu dorințe realizabile în mod supranatural, cu idei despre cât de nevrednici sunt oamenii și despre existența „binelui” și a „răului”, toate stabilind o bază mentală pentru o confuzie servilă. Dacă unui copil nu i se prezintă într-un mod obiectiv, fără patimă, prejudecăți, amenințări, frică sau influențare nejustificată, alternative la credința preferată a părinților, inclusiv alternativa niciunei „credințe”, atunci îndoctrinarea de către părinți a copiilor cu sistemul lor de credințe poate fi considerată spălare de creiere.

Kathleen Taylor, neurolog de la universitatea Oxford, a publicat o carte în care face aserțiunea că datorită unor progrese recente, în curând vom putea trata fundamentalismul religios și alte forme de convingeri ideologice potențial periculoase pentru societate, ca pe niște boli psihice.

Este important ca oamenii să conștientizeze lucrurile care nu le fac bine, pe care nu le-ar fi ales în mod conștient și că îndoctrinarea de orice fel este un fenomen social mult mai răspândit decât mulți sunt dispuși să recunoască. Ca animale sociale, suntem toți victime ale procesului de spălăre a creierului indus cultural și a cărui eficiență se corelează cu incapacitatea noastră de a gândi liber în afara modelului cultural standard.

Când copiii sunt învățați chiar și moderat că religia este o virtute, că nu ai nevoie de dovezi pentru a crede ceva, se deschide calea și pentru o minoritate de extremiști. Toată lumea a fost îndoctrinată cu ideea, profund dăunătoare, conform căreia credințele religioase nu pot fi dezbătute. Când copiii sunt învățați că nu trebuie să-și apere convingerile cu dovezi, se deschide calea pentru extremism. Cel mai mare prejudiciu făcut de religie este îndoctrinarea copiilor.

În multe țări, majoritatea sărace, ca România, există mai mulți popi decât doctori, iar societatea nu face nimic pentru a schimba această stare de fapt. Educația este ignorată în favoarea religiei. Dacă îți înveți copiii ceva ilogic, nu faci decât să-i îndepărtezi de gândirea liberă și să le blochezi procesul de gândire, provocându-le chiar leziuni fizice la nivelul hipotalamusului. Pentru evoluția civilizației umane, de dragul siguranței tuturor pe această mică planetă, această formă de abuz psihologic asupra copiilor trebuie să înceteze. Protejați copiii și ajutați la ruperea acestui cerc vicios!

Vezi și:
Educație Despre Religie
Credința religioasă: un virus al minții ce se hrănește cu frică
Christopher Hitchens: un act imposibil de urmat

Ateism Agnostic & Teism Agnostic

Odată înțeles faptul că ateismul este simpla lipsă a credinței în existența zeilor, devine evident că agnosticismul nu este, așa cum susțin mulți, „calea de mijloc” între ateism și teism. Prezența credinței în existența zeilor și absența credinței în existența zeilor sunt singurele posibilități de raportare la subiectul „credință” în acest context. Agnosticismul nu se referă la credința în existența zeilor, ci la cunoaștere – a fost folosit inițial pentru a descrie poziția unei persoane care nu putea susține că știe cu certitudine dacă o astfel de entitate există sau nu.

Devine clar că agnosticismul este atunci compatibil atât cu teismul cât și cu ateismul. O persoană poate crede într-un zeu (teism), fără să pretindă a știi cu certitudine că acel zeu există; rezultatul acestei poziții este teismul agnostic. Pe de altă parte, o persoană poate să nu creadă în zei (ateism), fără să pretindă a știi cu certitudine că zeii nu există sau nu pot exista; rezultatul este ateismul agnostic.

În cele din urmă, o persoană nu trebuie să aleagă între a fi ateu sau agnostic. Din contra. Nu doar că poate fi ambele, ci chiar se întâmplă de multe ori să fie ambele. Un ateu agnostic nu va predinde că știe cu certitudine că „dumnezeu” nu există sau nu poate exista, dar în același timp nu crede că o astfel de entitate există.

Unii oameni nu consideră că au o cunoaștere certă, dar cred oricum, în timp ce alții nu pot susține că știu și decid că aceasta este un motiv suficient pentru a nu se mai obosi să creadă. Așadar, agnosticismul nu este o alternativă, o „a treia cale” între ateism și teism. Este în schimb o chestiune separată, compatibilă cu amândouă. Un grad de agnosticism este evident în fiecare teist care consideră că zeul său este insondabil sau că funcționează în feluri misterioase. Toate aceastea reflectă o lipsă fundamentală de cunoaștere în partea teiștilor cu privire la natura a ceea ce susțin a crede. S-ar putea să nu fie întru totul rezonabil să crezi așa ceva în lumina recunoașterii unei astfel de ignoranțe, însă asta se pare că rareori oprește pe cineva.

%d bloggers like this: