Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: inexplicabil

Credința în miracole

Adevărul este că niciun miracol nu poate fi etichetat drept un fapt, pornind de la ceea ce se cunoaște despre natura lucrurilor. A considera astfel presupune întotdeauna a trage o concluzie prematură. Această noțiune de miracol aparține unui infantilism al gândirii și nu mai poate continua din momentul în care intelectul uman a început să construiască o imagine sistematică a universului.

Miracolul este un eveniment neatribuit puterii umane sau legilor naturii, ci unei forțe supranaturale, de cele mai multe ori divine. Un astfel de eveniment poate fi atribuit unui făcător de minuni, sfânt sau lider religios. Criteriile de clasificare ale unui eveniment drept miracol variază. De multe ori, un text religios, precum Biblia sau Coranul afirmă că s-a produs un miracol, iar credincioșii acceptă respectiva afirmație ca pe un fapt.

Mulți credincioși conservatori susțin că explicația cea mai potrivită pentru anumite evenimente este că ele se datorează unei ființe supranaturale și folosesc ulterior această presupunere drep dovadă a existenței unuia sau a mai multor zei. Unii adepți ai religiilor monoteiste susțin ca așa-zisele miracole sunt dovezi suficiente pentru existența unui dumnezeu omnipotent, omniscient și de-a pururea benevolent.

Thomas Paine, unul din părinții fondatori ai revoluției americane scria: „Toate poveștile despre miracole care împânzesc Vechiul și Noul Testament sunt potrivite pentru a fi predicate de către impostori și crezute de către naivi.”

Argumentul din miracole este un argument pentru existența lui Dumnezeu, care se bazează pe mărturii ale celor prezenți la producerea „miracolului”. Aceste evenimente sunt folosite pentru a stabili intervenția activă a unei ființe supranaturale sau a unor mesageri supranaturali care acționează trimiși fiind de către respectiva ființă.

Un exemplu al argumentului din miracole este pretenția unor creștini că ar exista dovezi istorice conform cărora Isus ar fi înviat din morți, înviere ce nu poate fi explicată decât prin existența dumnezeului. Acesta se mai numește si argumentul cristologic pentru existența lui Dumnezeu. Un alt exemplu este pretenția unor musulmani conform căreia Coranul ar fi plin de profeții împlinite, iar acest fapt nu poate fi explicat decât prin existența zeului.

Un contraargument la argumentul din miracole este argumentul din revelații inconsistente, care susține că mai multe miracole incompatibile se presupune că s-ar fi produs, reprezentând dovezi pentru diferite religii, nu toate dintre ele putânt fi corecte. Un alt contra-argument este briciul lui Occam, ce poate fi folosit pentru a susține că existența unui zeu este nenecesară în a explica miracole pentru care pot fi găsite explicații naturale.

Pe măsura dezvoltării tehnologiei și a cunoașterii, a înlocuirii credulității cu scepticismul metodei științifice, presupusele miracole vor deveni din ce în ce mai ușor de demascat, prin descoperirea cauzelor naturale ce le determină. De exemplu, remisia spontană a cancerului devine din ce în ce mai puțin misterioasă. Mecanismul său a fost explorat, iar probabilitatea statistică a unui astfel de fenomen a fost documentată și stabilită ca fiind de 1:100000. Această probabilitate s-ar putea să fie mult mai mare în anumite tipuri de cancer și mai ales pentru tumori mici. Prin urmare, cineva care susține că s-a vindecat de cancer datorită rugăciunii, e mai probabil să se fi vindecat ca urmare a unui proces natural de remisie spontană.

Vezi și
Neexplicat vs. Inexplicabil: Cum Răstălmăcesc Teiștii Știința
Existența lui Iisus
Revelația personală
Religia Șervețelului – singura credință adevărată
Christological Argument

Neexplicat vs. Inexplicabil: Cum Rastalmacesc Teistii Stiinta

Multe dintre considerentele teiste în apărarea existenței unui zeu implică argumentarea că anumite evenimente care nu au fost încă explicate de știința naturalistă, sunt inexplicabile în principiu de către știința naturalistă. Astfel, singura „explicație” disponibilă devine cea supranaturală, care conform teiștilor religioși, furnizează o justificare pentru credința în zeul lor. Acest mod de argumentare dovedește o gravă neînțelegere a științei, pentru că ceva neexplicat nu este în mod necesar inexplicabil.

Este oricând posibil, în teorie, ca știința naturalistă să nu fie capabilă să explice ceva, dar șansele ca acest lucru să se întâmple nu sunt semnificative. Nu avem niciun exemplu de situație pe care știința să o proclame inexplicabilă, în principiu; tot ceea ce a investigat știința până acum a devenit din ce în ce mai explicabil, din ce în ce mai înțeles.

Este posibil ca știința să eșueze doar pentru că o astfel de variantă nu reprezintă o contradicție logică. Posibilitatea ca știința naturalistă să nu fie capabilă să explice natura nu este realistă. În ciuda acestei evidențe, mulți teiști continuă să susțină că anumite lucruri sunt inexplicabile. A susține că există fenomene ce trebuie considerate inexplicabile înseamnă a prezice viitorul investigației științifice și ceea ce va fi sau nu aflat în urma ei într-un mod complet irațional.

Astfel de teiști in mod cert nu pot susține că înțeleg suficient știința și universul încât să știe că anumite evenimente sunt inexplicabile, pentru că o asemenea pretenție ar presupune ca ei să cunoască mai mult decât oamenii de știință care studiază fenomenele, decât cei care dobândesc înțelegere prin analize și teste amănunțite ale lumii înconjurătoare. Acești teiști se pronunță fără nicio astfel de bază.

Acest tip de previziune poate fi numit „ghiceală” în cel mai bun caz, dar nici măcar, fiind mai mult o confundare a dorințelor cu realitatea. Unii teiști au nevoie ca anumite fenomene să fie „inexplicabile” pentru că în caz contrar nu mai pot găsi motive care să le justifice credința. Obligația față de angajamentul ideologic de natură religioasă este cea care îi silește să susțină niște ipoteze infirmate de către realitate.

Alți teologi mai isteți ar fi capabili să furnizeze argumente pentru teism chiar și în contextul unui univers natural explicabil în totalitate, dar în momentul de față majoritatea nu sunt în stare de așa ceva și continuă să se agațe și să-și ascundă dumnezeul în ceea ce încă nu a fost explicat de către știință. Pe măsură ce cunoașterea științifică avansează, aceste goluri devin din ce în ce mai puține și e interesant de observat cât timp vor mai continua să le folosească pentru a-și justifica încrederea în existența unui dumnezeu.

Dumnezeul golurilor

%d bloggers like this: