Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: intoleranta

Autoritarianism religios

Istoria umană este caracterizată de o iluminare morală treptată. De-a lungul timpului am devenit mai puțin violenți, mai puțin xenofobi, mai toleranți, mai dedicați idealurilor democrației și egalității. Bineînțeles, progresul moral este dureros de încet, cu multe stagnări și regres local și mai avem cale lungă de străbătut. Însă este greu de negat că lumea în care trăim astăzi este mai lipsită de prejudecăți și mai pașnică față de acum cinci sute de ani sau chiar acum o sută.

Religia este o excepție notabilă față de acest trend al progresului. Raționamentul moral secular, fondat pe considerente de corectitudine și bunătate umană, permite o continuă autoîndoială și îmbunătățire pe măsură ce grupurile mai puțin privilegiate devin mai vocale și cer să se facă dreptate și ne atrag atenția asupra răului pe care îl treceam cu vederea. La polul opus, doctrinele imuabile ale religiei se vor a fi superioare scepticismului. Chiar dacă vedem mai departe sau cunoaștem mai multe decât clericii care au născocit doctrinele respective, multe autorități religioase ne spun că ar trebui să ne supunem voința și să credem orbește.

Rezultatul este că, în majoritatea cazurilor, progresul moral a lăsat bisericile în urmă. Asemeni apei care se retrage lăsând pietrele odată scufundate descoperite și uscate pe țărm, doctrinele arhaice ale religiei conservatoare sunt din ce în ce mai izolate și mai expuse ca niște absurdități imorale și crude ce sunt. Acest lucru a dus la conflict și disensiune în rândurile hoardelor religioase, pentru că unii din religioșii ce au crescut în era modernă observă contradicțiile dintre ceea ce sunt învățați să creadă și ceea ce știu că este drept și inevitabil ajung în conflict cu autoritățile religioase ce sunt pornite să impună vechile reguli cu orice preț.

De-a lungul vremurilor, aproape toate denominațiile au privit disprețuitor oamenii care au formulat întrebări incomode și care au insistat să le pună cu voce tare. Persoanele care au obținut un statut și putere în structurile existente ale bisericii nu vor tolera așa ceva.

Acesta este motivul pentru care putem spune că religia nu este doar fundamental conservatoare, ci și antidemocratică. Pe lângă câteva excepții rare, în religie se susține că voia zeului suprem este livrată prin revelație divină: este oferită anumitor oameni, în anumite locuri și anume timpuri și nu altora. Dacă așa ceva s-ar adeveri – dacă ar exista oameni care se află în posesia unor adevăruri speciale, importante, pe care nimeni altcineva nu le-ar putea descoperi vreodată – atunci se presupune că acele persoane ar fi calificate în mod unic să ne spună nouă celorlalți cum să ne trăim viețile.

Însă această așteptare se lovește de realitatea factuală, lucru ce poate fi observat chiar și în rândul persoanelelor religioase care cred că liderii lor au o înțelegere specială a voinței zeității locale, dar care în mod aparent consideră că doctrina bisericii ar trebui supusă votului.

Consider psihologia ca fiind mai puțin absurdă ca astrologia, însă nu am cum să o plasez în rândul biologiei, fizicii, chimiei șamd. Psihologia în sine își pune întrebarea dacă este sau nu o știință. Cu toate acestea, am remarcat o nouă metaanaliză, referitoare la posibile corelații între convingerile religioase și trăsături nefericite precum autoritarianismul și etnocentrismul:
http://psycnet.apa.org/index.cfm?fa=buy.optionToBuy&id=2011-10474-001

Autorii articolului subliniază în concluzia sa existența unei corelații puternice între fundamentalism și autoritarianism, etnocentrism, militarism și prejudecată. Aceste corelații ar însemna că fundamentaliștii sunt adesea mai „predispuși la a se supune autorității, agresivi față de cei înclinați spre a supune îndoielii autoritatea și mai dornici de a îmbrățișa standarde societale percepute ca fiind stabilite de o autoritate”. Pe de altă parte, „credincioșii flexibili” sunt mai puțin întinați de autoritarianism și prejudecată.

O altă corelație puternică ar exista între fundamentalism și etnocentrism:
„Cu privire la conceptele înrudite de etnocentrism și prejudecată, fundamentalismul a fost asociat cu o mentalitate de noi-împotriva-lor și cu o prejudecată față de grupurile ale căror valori, orientări sexuale sau etnii tind să devieze de la normele fundamentaliste. Pe de altă parte, religioșii flexibili tind spre a nu se asocia cu măsurile de discriminare și prejudecată. Fundamentalismul a fost de asemenea corelat cu susținerea intervenției militare în alte zone. Principala țintă a fundamentaliștilor rămân homosexualii și/sau homosexualitatea.”

Indiferent dacă ne încredem sau nu în studiul respectiv, rezultatele nu sunt surprinzătoare. Este normal ca erodarea autoritarianismului grobian și a prejudecatății sexuale să necesite atenuarea fundamentalismului religios.

Însă realitatea din spatele acestor „stereotipuri confirmate” este mult mai serioasă. Gândiți-vă de ce permite fundamentalismul o „furtună perfectă” împotriva virtuților civice de bază și a principiilor democrației. Combinând rigiditatea intelectuală, preferința pentru autoritatea strictă, prejudecata împotriva celorlalți și dispoziția de a folosi puterea militară, fundamentalismul este conectat cu dispoziția de a impune o singură și îngustă viziune de viață asupra tuturor celorlalți, cu forța dacă este nevoie. Nu este doar o gândire nesănătoasă, este o epidemie politică. Acestea nu sunt valori democratice. Fundamentalismul este drumul sigur către tiranie și fascism (FASCÍSM s. n. Ideologie apărută în Europa după Primul Război Mondial, caracterizându-se prin naționalism extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea rasismului etc).

Vezi și:
Authoritarianism, religious fundamentalism, and the human prefrontal cortex https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22612576

Îndoctrinarea religioasă este o formă de abuz


Vă rog nu mă etichetați! Lăsați-mă să cresc și să aleg pentru mine însumi!

Inițial am vrut să scriu de ce nu se poate dovedi că unicornii nu există, dar apoi am hotărât că e mai important să arăt cum religia spală creierele copiilor încă din epoca bronzului. Îndoctrinarea religioasă este un fapt real, un proces bazat pe tradiție, întâlnit în toate culturile și care este atât de puternic, încât cei afectați au „convingerea” că și-au ales o anumită „credință” din numeroasa ofertă disponibilă pe planetă.

Cel mai mare pericol reprezentat de religie este că spală creierele copiilor.

Toate religiile lucrează pe principiul expunerii fiecărei noi generații la o singură viziune asupra lumii, cu excluderea tuturor celorlalte, într-un mod repetitiv și autoritar. Îndoielile cu privire la veridicitatea unor astfel de „învățături” nu sunt încurajate, ba mai mult, nu sunt nici măcar tolerate. Odată învățată, informația dobândită în acest mod este păstrată pe viață, luând forme instinctive în anii ulteriori dobândirii. Ca orice deprindere cognitivă, cum ar fi mersul pe bicicletă sau tabla înmulțirii, o informație odată impregnată nu e ușor de înlăturat.

Dar nu înseamnă că rezultatele unui astfel de proces de îndoctrinare nu mai pot fi practic vindecate. Creierele tinere absorb informația cu efort minim, stabilind trasee neuronale permanente. Creierele mai în vârstă necesită efort considerabil pentru a modifica deprinderile dobândite anterior. Există mulți atei care pot confirma. De fapt, este mai degrabă regula decât excepția, că majoritatea ateilor au fost crescuți sub un anumit regim religios. Ei sunt dovada că și cea mai intensă formă de îndoctrinare religioasă poate fi depășită.

Spălare a creierului/insuflare/îndoctrinare au aceeași semnificație și sunt sintagme folosite pentru a ne referi la o situație de promovare a unei opinii unilaterale ca fiind „adevărată”, fără a permite accesul la alte idei și fără a avea vreo rezervă în a o numi în mod nejustificat „adevărul”. Luând în considerare efectele negative și rezultatele unor astfel de medode de spălare ale creierului, putem spune că ele nu sunt altceva decât forme de abuz mental de cea mai joasă speță, ce vor fi ulterior percepute astfel. Dacă ești religios sau nutrești gânduri religioase, cel mai probabil ai fost îndoctrinat și abuzat mental cu astfel de idei din copilărie. Că persoana abuzată poate continua să abuzeze la rândul său în același mod este un alt fapt prin care se perpetuează o situație indezirabilă.

Sub pretextul fricii de moarte și/sau al osândei veșnice, ideile religioase sunt insuflate în mințile maleabile și impresionabile ale copiilor și perpetuate până la vârsta adultă. Presărate cu povești despre viața veșnică, cu dorințe realizabile în mod supranatural, cu idei despre cât de nevrednici sunt oamenii și despre existența „binelui” și a „răului”, toate stabilind o bază mentală pentru o confuzie servilă. Dacă unui copil nu i se prezintă într-un mod obiectiv, fără patimă, prejudecăți, amenințări, frică sau influențare nejustificată, alternative la credința preferată a părinților, inclusiv alternativa niciunei „credințe”, atunci îndoctrinarea de către părinți a copiilor cu sistemul lor de credințe poate fi considerată spălare de creiere.

Kathleen Taylor, neurolog de la universitatea Oxford, a publicat o carte în care face aserțiunea că datorită unor progrese recente, în curând vom putea trata fundamentalismul religios și alte forme de convingeri ideologice potențial periculoase pentru societate, ca pe niște boli psihice.

Este important ca oamenii să conștientizeze lucrurile care nu le fac bine, pe care nu le-ar fi ales în mod conștient și că îndoctrinarea de orice fel este un fenomen social mult mai răspândit decât mulți sunt dispuși să recunoască. Ca animale sociale, suntem toți victime ale procesului de spălăre a creierului indus cultural și a cărui eficiență se corelează cu incapacitatea noastră de a gândi liber în afara modelului cultural standard.

Când copiii sunt învățați chiar și moderat că religia este o virtute, că nu ai nevoie de dovezi pentru a crede ceva, se deschide calea și pentru o minoritate de extremiști. Toată lumea a fost îndoctrinată cu ideea, profund dăunătoare, conform căreia credințele religioase nu pot fi dezbătute. Când copiii sunt învățați că nu trebuie să-și apere convingerile cu dovezi, se deschide calea pentru extremism. Cel mai mare prejudiciu făcut de religie este îndoctrinarea copiilor.

În multe țări, majoritatea sărace, ca România, există mai mulți popi decât doctori, iar societatea nu face nimic pentru a schimba această stare de fapt. Educația este ignorată în favoarea religiei. Dacă îți înveți copiii ceva ilogic, nu faci decât să-i îndepărtezi de gândirea liberă și să le blochezi procesul de gândire, provocându-le chiar leziuni fizice la nivelul hipotalamusului. Pentru evoluția civilizației umane, de dragul siguranței tuturor pe această mică planetă, această formă de abuz psihologic asupra copiilor trebuie să înceteze. Protejați copiii și ajutați la ruperea acestui cerc vicios!

Vezi și:
Educație Despre Religie
Credința religioasă: un virus al minții ce se hrănește cu frică
Christopher Hitchens: un act imposibil de urmat

%d bloggers like this: