Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: irationalitate

Religia – piață neagră pentru iraționalitate

Christopher Hitchens scria, cu elocvență și candoare, că „religia este violentă, irațională, intolerantă, aliată rasismului, tribalismului și bigotismului, învestește ignoranța și este ostilă față de gândirea liberă, disprețuitoare față de femei și coercitivă față de copii”.

Acest stufos rechizitoriu nu are nevoie de susținere din partea mea, ținând cont de faptul că dovezi pentru valoarea sa de adevăr ne covârșesc de secole. Religia este o silnicie, nu o alegere. La fel cum o persoană nu se poate speria inenționat pe sine însuși, o persoană nu poate crede în mod conștient o afirmație bazată pe dovezi slabe. Dacă te îndoiești, atunci imaginează-ți că auzi următoarea relatare a unei decizii luate de Anul Nou:

„Anul acesta mi-am jurat că voi fi mai rațional, însă spre sfârșitul lunii ianuarie am realizat că am revenit la vechile mele obiceiuri, de a crede lucruri pe motive neîntemeiate. În acest moment cred că fumatul este inofensiv, că vecinul meu mort va reveni la viață în viitorul apropiat și că Angelina Jolie îmi este hărăzită mie, pentru simplu motiv că aceste credințe mă fac să mă simt bine și oferă un sens vieții mele”.

Nu așa funcționează însă creierele noastre. Pentru a crede o afirmație, trebuie să credem înainte că este adevărată. Această constrângere asupra gândirii noastre a prezentat întotdeauna o problema pentru religie. Fiind burdușite cu idei neverosimile, cele trei mari monoteisme au fost nevoite să găsească o cale de a eluda rațiunea, fără a o repudia însă. Manevra recomandată este adesea numită „credință” și se pare că într-adevăr funcționează. Credința permite unei persoane să se autoconvingă că își menține standardele raționalității în timp ce le oropsește. Există un stimulent puternic de a nu observa că ești implicat în acest subterfugiu pentru că, bineînțeles, a observa acest lucru înseamnă a cădea la examen. După cum se știe, acrobațiile cognitive de acest gen pot fi facilitate de prezența altor persoane cu preocupări similare. Uneori este nevoie de un sat întreg pentru a te minți singur…

În sprijinul acestei nobile cutezanțe, toate religiile au creat o piață neagră pentru iraționalitate, unde oamenii similari în gândire pot schimba transparent motive proaste pentru a-și susține credințele religioase, fără frica de critică. Și tu poți pătrunde în această economie a decepției personale și a falsei cunoașteri. Următoarea metodă a funcționat pentru atâtea miliarde și va funcționa și pentru tine:

Cum să crezi în existența lui Dumnezeu:

Șase pași simpli
1. Mai întâi trebuie să îți dorești să crezi în domnul.
2. După aceea, înțelege că credința în Dumnezeu în absența dovezilor este de o noblețe rară.
3. Apoi realizează că abilitatea oamenilor de a crede în Dumnezeu în absența dovezilor ar putea constitui în sine o dovadă pentru existența lui domnul.
4. Acum consideră orice nevoie pentru dovezi suplimentare (atât în tine cât și în alții) ca fiind o formă de tentație, nesănătoasă spiritual sau o corupere a intelectului.
5. Vezi pașii 2-4 ca acte de „credință”
6. Revino la pasul 2.

Ar trebui să fie deja clar că aceasta este o mișcare perpetuă a gândirii magice și duce din necesitate la o reducere a conștiinței de sine și la un contact redus cu realitatea. Însă este redutabilă ca având o multitudine de beneficii, și odată ce o pui pe picioare vei avea companie. De fapt, după cum pare, nu vei mai fi singur vreodată.

Tot ce trebuie să faci este să bați la ușă și să spui „Dacă mă lași înăuntru, voi trăi așa cum vrei tu să trăiesc și voi gândi așa cum vrei tu să gândesc” și toate jaluzelele se vor ridica și toate ferestrele se vor deschide și nu vei mai simți în veci singurătatea.

Savurează!

Advertisements

Îndoctrinarea religioasă este o formă de abuz


Vă rog nu mă etichetați! Lăsați-mă să cresc și să aleg pentru mine însumi!

Inițial am vrut să scriu de ce nu se poate dovedi că unicornii nu există, dar apoi am hotărât că e mai important să arăt cum religia spală creierele copiilor încă din epoca bronzului. Îndoctrinarea religioasă este un fapt real, un proces bazat pe tradiție, întâlnit în toate culturile și care este atât de puternic, încât cei afectați au „convingerea” că și-au ales o anumită „credință” din numeroasa ofertă disponibilă pe planetă.

Cel mai mare pericol reprezentat de religie este că spală creierele copiilor.

Toate religiile lucrează pe principiul expunerii fiecărei noi generații la o singură viziune asupra lumii, cu excluderea tuturor celorlalte, într-un mod repetitiv și autoritar. Îndoielile cu privire la veridicitatea unor astfel de „învățături” nu sunt încurajate, ba mai mult, nu sunt nici măcar tolerate. Odată învățată, informația dobândită în acest mod este păstrată pe viață, luând forme instinctive în anii ulteriori dobândirii. Ca orice deprindere cognitivă, cum ar fi mersul pe bicicletă sau tabla înmulțirii, o informație odată impregnată nu e ușor de înlăturat.

Dar nu înseamnă că rezultatele unui astfel de proces de îndoctrinare nu mai pot fi practic vindecate. Creierele tinere absorb informația cu efort minim, stabilind trasee neuronale permanente. Creierele mai în vârstă necesită efort considerabil pentru a modifica deprinderile dobândite anterior. Există mulți atei care pot confirma. De fapt, este mai degrabă regula decât excepția, că majoritatea ateilor au fost crescuți sub un anumit regim religios. Ei sunt dovada că și cea mai intensă formă de îndoctrinare religioasă poate fi depășită.

Spălare a creierului/insuflare/îndoctrinare au aceeași semnificație și sunt sintagme folosite pentru a ne referi la o situație de promovare a unei opinii unilaterale ca fiind „adevărată”, fără a permite accesul la alte idei și fără a avea vreo rezervă în a o numi în mod nejustificat „adevărul”. Luând în considerare efectele negative și rezultatele unor astfel de medode de spălare ale creierului, putem spune că ele nu sunt altceva decât forme de abuz mental de cea mai joasă speță, ce vor fi ulterior percepute astfel. Dacă ești religios sau nutrești gânduri religioase, cel mai probabil ai fost îndoctrinat și abuzat mental cu astfel de idei din copilărie. Că persoana abuzată poate continua să abuzeze la rândul său în același mod este un alt fapt prin care se perpetuează o situație indezirabilă.

Sub pretextul fricii de moarte și/sau al osândei veșnice, ideile religioase sunt insuflate în mințile maleabile și impresionabile ale copiilor și perpetuate până la vârsta adultă. Presărate cu povești despre viața veșnică, cu dorințe realizabile în mod supranatural, cu idei despre cât de nevrednici sunt oamenii și despre existența „binelui” și a „răului”, toate stabilind o bază mentală pentru o confuzie servilă. Dacă unui copil nu i se prezintă într-un mod obiectiv, fără patimă, prejudecăți, amenințări, frică sau influențare nejustificată, alternative la credința preferată a părinților, inclusiv alternativa niciunei „credințe”, atunci îndoctrinarea de către părinți a copiilor cu sistemul lor de credințe poate fi considerată spălare de creiere.

Kathleen Taylor, neurolog de la universitatea Oxford, a publicat o carte în care face aserțiunea că datorită unor progrese recente, în curând vom putea trata fundamentalismul religios și alte forme de convingeri ideologice potențial periculoase pentru societate, ca pe niște boli psihice.

Este important ca oamenii să conștientizeze lucrurile care nu le fac bine, pe care nu le-ar fi ales în mod conștient și că îndoctrinarea de orice fel este un fenomen social mult mai răspândit decât mulți sunt dispuși să recunoască. Ca animale sociale, suntem toți victime ale procesului de spălăre a creierului indus cultural și a cărui eficiență se corelează cu incapacitatea noastră de a gândi liber în afara modelului cultural standard.

Când copiii sunt învățați chiar și moderat că religia este o virtute, că nu ai nevoie de dovezi pentru a crede ceva, se deschide calea și pentru o minoritate de extremiști. Toată lumea a fost îndoctrinată cu ideea, profund dăunătoare, conform căreia credințele religioase nu pot fi dezbătute. Când copiii sunt învățați că nu trebuie să-și apere convingerile cu dovezi, se deschide calea pentru extremism. Cel mai mare prejudiciu făcut de religie este îndoctrinarea copiilor.

În multe țări, majoritatea sărace, ca România, există mai mulți popi decât doctori, iar societatea nu face nimic pentru a schimba această stare de fapt. Educația este ignorată în favoarea religiei. Dacă îți înveți copiii ceva ilogic, nu faci decât să-i îndepărtezi de gândirea liberă și să le blochezi procesul de gândire, provocându-le chiar leziuni fizice la nivelul hipotalamusului. Pentru evoluția civilizației umane, de dragul siguranței tuturor pe această mică planetă, această formă de abuz psihologic asupra copiilor trebuie să înceteze. Protejați copiii și ajutați la ruperea acestui cerc vicios!

Vezi și:
Educație Despre Religie
Credința religioasă: un virus al minții ce se hrănește cu frică
Christopher Hitchens: un act imposibil de urmat

%d bloggers like this: