Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: rasism

2016 – O recapitulare

Pentru cei dintre noi care cred în toleranță și în progresul uman, 2016 a fost un an teribil. Speranțele noastre pentru schimbări pozitive, care pentru o perioadă au ars cu flacără vie, s-au prefăcut acum în scrum. Ne confruntăm cu perspectiva unui anotimp rece și întunecat.

Umaniștii seculari nu cred în existența unui arhitect înțelept, aflat la cârma lumii și nici în garanții profetice pentru îndreptarea situației. Suntem doar noi, oamenii, zădărniciți de propria ignoranță, obnubilați de propria cruzime, scindați din pricina discordanțelor neînsemnate.

Am presupus în mod eronat că americanii vor evita într-o majoritate covârșitoare un rasist, misogin, egocentric și că nu vor vrea să aibă de-a face cu el după ce și-au dat seama ce fel de om este.

Nu este vorba doar despre speranțele celor din Statele Unite. Uitându-te la titlurile știrilor, este greu să nu percepi tendința spre dezagregare ce se răspândește rapid. Europa este paralizată, consumată de ciondăneli, amenințată de rasism și xenofobie cultivate local. Siria este distrusă, iar poporul său dispersat. Se pare că singurele grupuri în ascensiune sunt bigoții, criminalii și fasciștii aspiranți.

Cauzele acestui colaps vor fi cu siguranță dezbătute zeci de ani de istorici în viitor. Oamenii care aleg supremația albă și plutocrația în locul propriei bunăstări sau care insistă să ne întoarcem în timp și nu acceptă altceva vor suferi consecințele propriilor decizii.

Islamul – Religia Păcii

Este Islamul o religie a păcii?

Nu. Pentru că niciuna din cele trei mari religii monoteiste nu este cu adevărat o religie a păcii. Niciuna din ele nu se poate lăuda că este pașnică; toate au fost sau sunt violente într-o formă sau alta.

Toate propovăduiesc un Dumnezeu care îi pedepsește pe cei cărora nu le pasă de opiniile sale cu privire la ce e bine și ce e rău, pornind de la premisa că el este perfect: lucru pe care (în mod foarte convenabil), nu-l putem observa și astfel verifica, în așa fel încât să-l putem confirma sau respinge. Așadar, orice religie te îndeamnă să ai încredere într-un psihopat fascist, care nu înțelege că nu e nimic moral în a spune oamenilor ce să gândească, simtă, vorbească, mai ales sub amenințarea unei pedepse eterne.

Nu există religie pașnică, atunci când se bazează pe o pedeapsă divină, aplicată de către forțe care nu furnizează dovezi concrete ale existenței lor, dar pretind în schimb încredere oarbă. Toate religiile sunt nocive din acest motiv și din multe alte motive, indiferent de virtuțile prin care își țes pânza de senzații reconfortante. Faptul că religiile trebuie să își reconsidere mișelește detaliile în mod constant și să se retragă în argumentul cosmologic (un argument analfabet, subțire după orice standard) pentru a-și scuza comportamentul, le dovedește reaua voință. Religiile sunt o gravă iluzie sistemică, ce depășește limitele posibilului pentru a-și menține stabilitatea, transformând credințe netestate în „adevăr“ incontestabil prin puterea instituțiilor și cu ajutorul trecerii timpului.

Lumea ar fi mai bună fără religie?

Da. Concepția nejustificată conform căreia omenirea ar avea nevoie de o marionetă pe post de dictator ceresc, este grotescă din punct de vedere etic. Ne-ar fi mult mai bine dacă nu ne-am baza pe o ipoteză imposibil de verificat și dacă am ignora ca repere morale Biblia, Tora și Coranul în aceeași măsură în care ignorăm Mein Kampf când discutăm despre ce înseamnă etică. Și nu este o comparație deplasată, ci una echitabilă, deoarece toate aceste cărți susțin șovinismul, xenofobia, homofobia, rasismul, sexismul, genocidul și sclavia și se consideră îndreptățite să procedeze astfel în virtutea poruncilor divine sau a planului creaționist. Din punct de vedere moral nu e nicio diferență, doar că trei din cele patru cărți susțin că un criminal dovedit devine pustnic în deșert, pe baza mărturiei a două soții, un om care nu a ezitat să măcelărească pe toți băieții nou născuți din Egipt într-un act de terorism evident.

Religia a provocat cel mai mult rău în lume?

Da. Au fost uciși mai mulți oameni în numele religiei, inclusiv păgâni și vrăjitoare, decât pentru orice alt motiv. Chiar dacă unele credințe pot fi considerate ca observându-și mai atent propria prostie, voi continua să le consider un nonsens despotic.

Vezi și:
Moralitate Religioasă

Îndoctrinarea religioasă este o formă de abuz


Vă rog nu mă etichetați! Lăsați-mă să cresc și să aleg pentru mine însumi!

Inițial am vrut să scriu de ce nu se poate dovedi că unicornii nu există, dar apoi am hotărât că e mai important să arăt cum religia spală creierele copiilor încă din epoca bronzului. Îndoctrinarea religioasă este un fapt real, un proces bazat pe tradiție, întâlnit în toate culturile și care este atât de puternic, încât cei afectați au „convingerea” că și-au ales o anumită „credință” din numeroasa ofertă disponibilă pe planetă.

Cel mai mare pericol reprezentat de religie este că spală creierele copiilor.

Toate religiile lucrează pe principiul expunerii fiecărei noi generații la o singură viziune asupra lumii, cu excluderea tuturor celorlalte, într-un mod repetitiv și autoritar. Îndoielile cu privire la veridicitatea unor astfel de „învățături” nu sunt încurajate, ba mai mult, nu sunt nici măcar tolerate. Odată învățată, informația dobândită în acest mod este păstrată pe viață, luând forme instinctive în anii ulteriori dobândirii. Ca orice deprindere cognitivă, cum ar fi mersul pe bicicletă sau tabla înmulțirii, o informație odată impregnată nu e ușor de înlăturat.

Dar nu înseamnă că rezultatele unui astfel de proces de îndoctrinare nu mai pot fi practic vindecate. Creierele tinere absorb informația cu efort minim, stabilind trasee neuronale permanente. Creierele mai în vârstă necesită efort considerabil pentru a modifica deprinderile dobândite anterior. Există mulți atei care pot confirma. De fapt, este mai degrabă regula decât excepția, că majoritatea ateilor au fost crescuți sub un anumit regim religios. Ei sunt dovada că și cea mai intensă formă de îndoctrinare religioasă poate fi depășită.

Spălare a creierului/insuflare/îndoctrinare au aceeași semnificație și sunt sintagme folosite pentru a ne referi la o situație de promovare a unei opinii unilaterale ca fiind „adevărată”, fără a permite accesul la alte idei și fără a avea vreo rezervă în a o numi în mod nejustificat „adevărul”. Luând în considerare efectele negative și rezultatele unor astfel de medode de spălare ale creierului, putem spune că ele nu sunt altceva decât forme de abuz mental de cea mai joasă speță, ce vor fi ulterior percepute astfel. Dacă ești religios sau nutrești gânduri religioase, cel mai probabil ai fost îndoctrinat și abuzat mental cu astfel de idei din copilărie. Că persoana abuzată poate continua să abuzeze la rândul său în același mod este un alt fapt prin care se perpetuează o situație indezirabilă.

Sub pretextul fricii de moarte și/sau al osândei veșnice, ideile religioase sunt insuflate în mințile maleabile și impresionabile ale copiilor și perpetuate până la vârsta adultă. Presărate cu povești despre viața veșnică, cu dorințe realizabile în mod supranatural, cu idei despre cât de nevrednici sunt oamenii și despre existența „binelui” și a „răului”, toate stabilind o bază mentală pentru o confuzie servilă. Dacă unui copil nu i se prezintă într-un mod obiectiv, fără patimă, prejudecăți, amenințări, frică sau influențare nejustificată, alternative la credința preferată a părinților, inclusiv alternativa niciunei „credințe”, atunci îndoctrinarea de către părinți a copiilor cu sistemul lor de credințe poate fi considerată spălare de creiere.

Kathleen Taylor, neurolog de la universitatea Oxford, a publicat o carte în care face aserțiunea că datorită unor progrese recente, în curând vom putea trata fundamentalismul religios și alte forme de convingeri ideologice potențial periculoase pentru societate, ca pe niște boli psihice.

Este important ca oamenii să conștientizeze lucrurile care nu le fac bine, pe care nu le-ar fi ales în mod conștient și că îndoctrinarea de orice fel este un fenomen social mult mai răspândit decât mulți sunt dispuși să recunoască. Ca animale sociale, suntem toți victime ale procesului de spălăre a creierului indus cultural și a cărui eficiență se corelează cu incapacitatea noastră de a gândi liber în afara modelului cultural standard.

Când copiii sunt învățați chiar și moderat că religia este o virtute, că nu ai nevoie de dovezi pentru a crede ceva, se deschide calea și pentru o minoritate de extremiști. Toată lumea a fost îndoctrinată cu ideea, profund dăunătoare, conform căreia credințele religioase nu pot fi dezbătute. Când copiii sunt învățați că nu trebuie să-și apere convingerile cu dovezi, se deschide calea pentru extremism. Cel mai mare prejudiciu făcut de religie este îndoctrinarea copiilor.

În multe țări, majoritatea sărace, ca România, există mai mulți popi decât doctori, iar societatea nu face nimic pentru a schimba această stare de fapt. Educația este ignorată în favoarea religiei. Dacă îți înveți copiii ceva ilogic, nu faci decât să-i îndepărtezi de gândirea liberă și să le blochezi procesul de gândire, provocându-le chiar leziuni fizice la nivelul hipotalamusului. Pentru evoluția civilizației umane, de dragul siguranței tuturor pe această mică planetă, această formă de abuz psihologic asupra copiilor trebuie să înceteze. Protejați copiii și ajutați la ruperea acestui cerc vicios!

Vezi și:
Educație Despre Religie
Credința religioasă: un virus al minții ce se hrănește cu frică
Christopher Hitchens: un act imposibil de urmat

%d bloggers like this: