Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: stiinta

La multi ani, Dr. Stephen Hawking!

Eminentul fizician Dr. Stephen Hawking a implinit astazi 70 de ani. Dr. Hawking este autorul a numeroase realizari stiintifice, care l-au transformat intr-un nume cunoscut si o emblema moderna pentru termenul de “geniu”. De pe website-ul Dr.-ului Hawking:

Stephen Hawking a studiat legile fundamentale care guverneaza universul. Impreuna cu Roger Penrose a aratat ca Teoria Relativitatii Extinsa a lui Einstein presupune ca spatiul si timpul isi au inceputul in Big Bang si sfarsitul in gaurile negre. Aceste rezultate indicau necesitatea unificarii Teoriei Relativitatii Extinse cu Teoria Cuantica, cealalta mare descoperire stiintifica a primei jumatati a secolului XX. O consecinta a unei astfel de unificari a fost descoperirea conform careia gaurile negre nu ar trebui sa fie complet negre, ci ar trebui sa emita radiatii si in cele din urma sa se evapore si sa dispara. O alta ipoteza este aceea ca universul nu are margini in timpul imaginar. Aceasta ar presupune ca modul in care universul s-a format a fost determinat in totalitate de catre legile fizicii.

Cu ocazia acestei aniversari, va indemn sa va indreptati atentia nu numai asupra realizarilor stiintifice ale lui Dr. Hawking, ci si asupra modul in care si-a trait propria viata. Acum 49 de ani Dr. Hawking a fost diagnosticat cu scleroza laterala amiotrofica (SLA), numita si boala Lou Gehrig. De obicei, pacientii diagnosticati cu SLA au o speranta de viata redusa. Supravietuirea sa, in ciuda tuturor previziunilor, este un tribut adus propriei sale umanitati si vointe de a trai, sprijinului prietenilor si familiei si priceperii medicilor. Merita toata admiratia pentru ceea ce a realizat in stiinta si pentru tenacitatea de a depasi obstacolele din viata sa.

Neexplicat vs. Inexplicabil: Cum Rastalmacesc Teistii Stiinta

Multe dintre considerentele teiste în apărarea existenței unui zeu implică argumentarea că anumite evenimente care nu au fost încă explicate de știința naturalistă, sunt inexplicabile în principiu de către știința naturalistă. Astfel, singura „explicație” disponibilă devine cea supranaturală, care conform teiștilor religioși, furnizează o justificare pentru credința în zeul lor. Acest mod de argumentare dovedește o gravă neînțelegere a științei, pentru că ceva neexplicat nu este în mod necesar inexplicabil.

Este oricând posibil, în teorie, ca știința naturalistă să nu fie capabilă să explice ceva, dar șansele ca acest lucru să se întâmple nu sunt semnificative. Nu avem niciun exemplu de situație pe care știința să o proclame inexplicabilă, în principiu; tot ceea ce a investigat știința până acum a devenit din ce în ce mai explicabil, din ce în ce mai înțeles.

Este posibil ca știința să eșueze doar pentru că o astfel de variantă nu reprezintă o contradicție logică. Posibilitatea ca știința naturalistă să nu fie capabilă să explice natura nu este realistă. În ciuda acestei evidențe, mulți teiști continuă să susțină că anumite lucruri sunt inexplicabile. A susține că există fenomene ce trebuie considerate inexplicabile înseamnă a prezice viitorul investigației științifice și ceea ce va fi sau nu aflat în urma ei într-un mod complet irațional.

Astfel de teiști in mod cert nu pot susține că înțeleg suficient știința și universul încât să știe că anumite evenimente sunt inexplicabile, pentru că o asemenea pretenție ar presupune ca ei să cunoască mai mult decât oamenii de știință care studiază fenomenele, decât cei care dobândesc înțelegere prin analize și teste amănunțite ale lumii înconjurătoare. Acești teiști se pronunță fără nicio astfel de bază.

Acest tip de previziune poate fi numit „ghiceală” în cel mai bun caz, dar nici măcar, fiind mai mult o confundare a dorințelor cu realitatea. Unii teiști au nevoie ca anumite fenomene să fie „inexplicabile” pentru că în caz contrar nu mai pot găsi motive care să le justifice credința. Obligația față de angajamentul ideologic de natură religioasă este cea care îi silește să susțină niște ipoteze infirmate de către realitate.

Alți teologi mai isteți ar fi capabili să furnizeze argumente pentru teism chiar și în contextul unui univers natural explicabil în totalitate, dar în momentul de față majoritatea nu sunt în stare de așa ceva și continuă să se agațe și să-și ascundă dumnezeul în ceea ce încă nu a fost explicat de către știință. Pe măsură ce cunoașterea științifică avansează, aceste goluri devin din ce în ce mai puține și e interesant de observat cât timp vor mai continua să le folosească pentru a-și justifica încrederea în existența unui dumnezeu.

Dumnezeul golurilor

Dovezi ale Creationismului

Dumnezeul Golurilor (deus ex machina) este o sintagmă folosită pentru a descrie tendința teiștilor de a-l considera pe Dumnezeu ca fiind cauza fenomenelor pe care cunoașterea umană nu le-a explicat încă.

Pe măsură ce aceste fenomente sunt explicate, religiosul trece imediat la următoarea incertitudine și jocul poate continua ad nauseam (ad infinitum).

Această idee nu este foarte populară printre „credincioși”, din moment ce pentru ei semnifică diminuarea în timp a puterii Dumnezeului lor. Unul dintre exemplele cele mai elocvente ale Dumnezeului Golurilor este „Designul Inteligent”, care susține că anumite aspecte ale modului de apariție a vieții sunt imposibil de explicat prin știință, oricât de evoluată ar fi aceasta. Sunt și probabil că vor fi întotdeauna lacune în cunoaștere, indiferent de domeniul științific, incluzând bineînțeles biologia și evoluția. Deci sunt destule goluri pe care creaționiștii le pot folosi pentru argumentele lor – dar aceasta nu reprezinta în niciun caz o critică sau obiecție științifică.

Ignorața nu constituie un argument și nu poate fi considerată drept o dovadă reală. Simplul fapt că nu putem explica ceva nu este o justificare validă pentru a ne baza pe altceva și mai misterios, cum ar fi o explicație supranaturală. O astfel de tactică este de asemenea riscantă în cazul de față, pentru că pe măsură ce știința progresează, „golurile” explicației științifice devin din ce în ce mai mici. Teistul care folosește această metodă pentru a justifica un set de convingeri sau credințe ar putea să realizeze că la un moment dat pur și simplu nu va mai fi loc pentru Dumnezeul său.

Designul Inteligent și Complexitatea Ireductibilă

Ambele se concentrează pe aparenta complexitate a naturii, insistând că o asemenea complexitate ar putea aparea numai prin acțiune supranaturală. Nu reprezintă nimic mai mult decât reformulări ale argumentului „Dumnezeul Golurilor”.

Complexitatea ireductibilă este pretenția că o structură biologică de bază este atât de complexă încât nu este posibil ca ea să se fi dezvoltat prin procese naturale; așadar trebuie să fie produsul unei forme de „creație specială”. Această poziție este greșită din multiple motive. Spre exemplu, susținătorii ei nu pot dovedi că o structură biologică, sau un sistem, nu ar fi putut să apară pe cale naturală – iar a dovedi că ceva este imposibil este mult mai complicat decât a dovedi că ceva este posibil. Apărătorii complexității ireductibile devin astfel autorii unui apel la ignoranță: „Eu nu pot să înțeleg cum aceste lucruri ar putea apărea pe cale naturală (nu numai biologică, dar și fizică) și prin urmare, trebuie să fi fost concepute de către un „Creator”.

Argumentul ignoranței, cunoscut și ca argumentum ad ignorantiam („apel la ignoranță”), este o eroare logică în care se afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată ca fiind falsă sau că premisa este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată.

Chiar dacă aceste două concepte sunt acceptate, tot se poate argumenta că o zeitate la alegere ghidează evoluția. Așadar, chiar dacă erorile lor sunt ignorate, aceste argumente pot în cel mai bun caz să fie considerate dovezi pentru un creaționism general, opus creaționismului biblic și nu eliberează tensiunea dintre acesta și evoluție.

Pe cât de slabe sunt „dovezile” de mai sus, trebuie notat că acestea sunt cele mai bune argumente pe care le-au putut oferi creaționiștii.

Dovezi ridicole ale Creaționismului

Există tipuri și mai slabe de dovezi pe care le oferă adesea creaționiștii – dovezi care sunt ori absurde până la a fi aproape nemenționabile, ori demonstrabil false. Acestea pretind că arca lui Noe ar fi fost descoperită, geologia potopului, invaliditatea tehnicilor de datare etc.

Toate acestea sunt neacceptate și/sau au fost demontate de nenumărate ori, insă continuă să persiste, în ciuda celor mai bune încercări de a le dezminți prin rațiune și evidență. Puțini creaționiști inteligenți înaintează astfel de argumente. Majoritatea „dovezilor” creaționiste constau în efortul de a invalida evoluția, de parcă asta ar face „teoria” lor să fie cumva mai credibilă, o falsă dihotomie în cel mai bun caz.

Negarea Evoluției și Dovezile Creaționismului

În loc de a veni cu propriile dovezi științifice care să indice adevărul creaționismului, majoritatea creaționiștilor sunt preocupați mai înainte de toate de invalidarea evoluției. Ceea ce nu recunosc ei este că dacă ar demonstra că evoluția ar fi 100% greșită ca explicație pentru datele pe care le avem, ipoteza „Dumnezeu a făcut totul” nu ar fi considerată ca fiind mai probabil să fie adevărată decât „spiridușii au făcut totul”.

Creaționismul nu va fi și nu va putea fi tratat ca o altenativă legitimă doar dacă și decât atunci când creaționiștii vor demonstra că mecanismul propus de ei – Dumnezeu – există cu adevărat. Deoarece creaționiștii tind să considere existența Dumnezeului lor ca fiind evidentă, este ușor să asume că credința creaționistă va înlocui automat evoluția, de-ar fi doar cu putință pentru ei să o „detroneze”. Asta nu face însă decât să demonstreze cât de puțin înțeleg ei de fapt știința și metoda științifică. Ceea ce ei consideră a fi rezonabil sau evident nu are nicio relevanță în știință; tot ce contează este ceea ce poate fi demonstrat și susținut prin dovezi.

Creaționiștii, credincioșii și/sau religioșii au prostul obicei de a vlăgui oamenii raționali prin prezentarea în mod repetat a unor argumente care au fost deja demontate în nenumărate rânduri. Repetarea la nesfârșit a unui argument demontat de mii de ori nu îl face să fie valid.

Vezi și:
Neexplicat vs. Inexplicabil: Cum Răstălmăcesc Teiștii Știința
Motive pentru a crede în Dumnezeu

Ziua Carl Sagan

“Ziua Carl Sagan”, celebrată pe 9 noiembrie, este ziua dedicată lui Carl Sagan. frumuseții științei, scepticismului și interogației.
Niciun alt om de știință nu a reușit să atingă și să le predea atâtor oameni într-o manieră atât de semnificativă și acesta este motivul pentru care îl comemorăm pe Dr. Sagan, bucurându-ne de opera sa și de cosmosul pe care ne-a ajutat să-l înțelegem.
Carl Sagan a dat un ultim interviu pe 27 mai 1996, în care discuta despre pseudo-știință, religie, presupuneri neîntemeiate, dragostea sa pentru știință și lupta cu mielodisplazia, precum și alte elemente din ultima sa carte: The Demon-Haunted World (Lumea Bântuitã de Demoni).
“Mai bine crudul adevăr, zic eu, decât fantezia reconfortantă. Și in cele din urmă, observăm adesea, că adevărul factual este mai reconfortant decât fantezia.”
9 noiembrie este ziua de naștere a lui Carl Sagan. Ar fi împlinit 77 de ani.

Umanismul Secular

Umanismul Secular este o filosofie umanistă care susține rațiunea, morala și justiția, respingând în mod explicit ritualurile și ceremoniile ca mijloc de a afirma poziția față de viață. Umanismul Secular promovează educația științifică, gândirea critică și înțelegerea bazată pe dovezi a lumii naturale, cu scopul de a birui fundamentalismul religios, superstiția, intoleranța și suferința umană.

Este o filosofie de viață cuprinzătoare, care se concentrează pe modalitatea prin care oamenii pot duce vieți fericite și funcționale. Deși postulează că oamenii sunt capabili de a fi etici și morali fără religie sau Dumnezeu, nu consideră oamenii ca fiind intrinsec buni sau superiori lumii naturale. Mai degrabă, filosofia umanistă de viață subliniază responsabilitatea și consecințele etice ale deciziilor umanității.

La baza acestei filosofii stă noțiunea că orice ideologie, religioasă sau politică, ar trebui examinată cu atenție de fiecare individ și nu acceptată sau respinsă pe baza credinței. O altă caracteristică esențială a Umanismului Secular este continua căutare a adevărului prin știință și intelect.

Vezi și:
Ce este Umanismul Secular?

%d bloggers like this: