Umanism Secular

"Nu susţin doar că religiile sunt variante ale aceluiaşi neadevăr, ci şi că influenţa bisericilor, precum şi efectele credinţei religioase, sunt fără îndoială nocive" – Christopher Hitchens

Tag Archives: virusul religios

Îndoctrinarea religioasă este o formă de abuz


Vă rog nu mă etichetați! Lăsați-mă să cresc și să aleg pentru mine însumi!

Inițial am vrut să scriu de ce nu se poate dovedi că unicornii nu există, dar apoi am hotărât că e mai important să arăt cum religia spală creierele copiilor încă din epoca bronzului. Îndoctrinarea religioasă este un fapt real, un proces bazat pe tradiție, întâlnit în toate culturile și care este atât de puternic, încât cei afectați au „convingerea” că și-au ales o anumită „credință” din numeroasa ofertă disponibilă pe planetă.

Cel mai mare pericol reprezentat de religie este că spală creierele copiilor.

Toate religiile lucrează pe principiul expunerii fiecărei noi generații la o singură viziune asupra lumii, cu excluderea tuturor celorlalte, într-un mod repetitiv și autoritar. Îndoielile cu privire la veridicitatea unor astfel de „învățături” nu sunt încurajate, ba mai mult, nu sunt nici măcar tolerate. Odată învățată, informația dobândită în acest mod este păstrată pe viață, luând forme instinctive în anii ulteriori dobândirii. Ca orice deprindere cognitivă, cum ar fi mersul pe bicicletă sau tabla înmulțirii, o informație odată impregnată nu e ușor de înlăturat.

Dar nu înseamnă că rezultatele unui astfel de proces de îndoctrinare nu mai pot fi practic vindecate. Creierele tinere absorb informația cu efort minim, stabilind trasee neuronale permanente. Creierele mai în vârstă necesită efort considerabil pentru a modifica deprinderile dobândite anterior. Există mulți atei care pot confirma. De fapt, este mai degrabă regula decât excepția, că majoritatea ateilor au fost crescuți sub un anumit regim religios. Ei sunt dovada că și cea mai intensă formă de îndoctrinare religioasă poate fi depășită.

Spălare a creierului/insuflare/îndoctrinare au aceeași semnificație și sunt sintagme folosite pentru a ne referi la o situație de promovare a unei opinii unilaterale ca fiind „adevărată”, fără a permite accesul la alte idei și fără a avea vreo rezervă în a o numi în mod nejustificat „adevărul”. Luând în considerare efectele negative și rezultatele unor astfel de medode de spălare ale creierului, putem spune că ele nu sunt altceva decât forme de abuz mental de cea mai joasă speță, ce vor fi ulterior percepute astfel. Dacă ești religios sau nutrești gânduri religioase, cel mai probabil ai fost îndoctrinat și abuzat mental cu astfel de idei din copilărie. Că persoana abuzată poate continua să abuzeze la rândul său în același mod este un alt fapt prin care se perpetuează o situație indezirabilă.

Sub pretextul fricii de moarte și/sau al osândei veșnice, ideile religioase sunt insuflate în mințile maleabile și impresionabile ale copiilor și perpetuate până la vârsta adultă. Presărate cu povești despre viața veșnică, cu dorințe realizabile în mod supranatural, cu idei despre cât de nevrednici sunt oamenii și despre existența „binelui” și a „răului”, toate stabilind o bază mentală pentru o confuzie servilă. Dacă unui copil nu i se prezintă într-un mod obiectiv, fără patimă, prejudecăți, amenințări, frică sau influențare nejustificată, alternative la credința preferată a părinților, inclusiv alternativa niciunei „credințe”, atunci îndoctrinarea de către părinți a copiilor cu sistemul lor de credințe poate fi considerată spălare de creiere.

Kathleen Taylor, neurolog de la universitatea Oxford, a publicat o carte în care face aserțiunea că datorită unor progrese recente, în curând vom putea trata fundamentalismul religios și alte forme de convingeri ideologice potențial periculoase pentru societate, ca pe niște boli psihice.

Este important ca oamenii să conștientizeze lucrurile care nu le fac bine, pe care nu le-ar fi ales în mod conștient și că îndoctrinarea de orice fel este un fenomen social mult mai răspândit decât mulți sunt dispuși să recunoască. Ca animale sociale, suntem toți victime ale procesului de spălăre a creierului indus cultural și a cărui eficiență se corelează cu incapacitatea noastră de a gândi liber în afara modelului cultural standard.

Când copiii sunt învățați chiar și moderat că religia este o virtute, că nu ai nevoie de dovezi pentru a crede ceva, se deschide calea și pentru o minoritate de extremiști. Toată lumea a fost îndoctrinată cu ideea, profund dăunătoare, conform căreia credințele religioase nu pot fi dezbătute. Când copiii sunt învățați că nu trebuie să-și apere convingerile cu dovezi, se deschide calea pentru extremism. Cel mai mare prejudiciu făcut de religie este îndoctrinarea copiilor.

În multe țări, majoritatea sărace, ca România, există mai mulți popi decât doctori, iar societatea nu face nimic pentru a schimba această stare de fapt. Educația este ignorată în favoarea religiei. Dacă îți înveți copiii ceva ilogic, nu faci decât să-i îndepărtezi de gândirea liberă și să le blochezi procesul de gândire, provocându-le chiar leziuni fizice la nivelul hipotalamusului. Pentru evoluția civilizației umane, de dragul siguranței tuturor pe această mică planetă, această formă de abuz psihologic asupra copiilor trebuie să înceteze. Protejați copiii și ajutați la ruperea acestui cerc vicios!

Vezi și:
Educație Despre Religie
Credința religioasă: un virus al minții ce se hrănește cu frică
Christopher Hitchens: un act imposibil de urmat

Advertisements

Credinta religioasa: un virus al mintii ce se hraneste cu frica

„Mema credinței oarbe își asigură perpetuarea prin descurajarea gândirii raționale” ~ Richard Dawkins.

Când Dawkins a inventat „mema”, a făcut-o într-un spirit speculativ, propunând ideea că informația socială poate schimba și se poate propaga într-o cultură în mod similar cu schimbările genetice într-o populație de organisme.

Un virus al minții..

Scott Bidstrup consideră „gluma” ca fiind o analogie excelentă pentru memă. Cineva spune o glumă, ceea ce reprezintă faza de „infectare”. Gluma este repovestită, ceea ce corespunde fazei de „reproducere”. Gluma ia o formă modificată, ceea ce se poate compara cu faza de „mutație”. Unele virusuri sunt relativ inofensive, în timp ce altele, după cum știm, pot fi letale. Un virus poate fi cauza propriei sale morți, însă ceea ce rămane in urma lui e dezastruos. Religiile nu sunt organisme vii, dar sunt entități, datorită naturii lor de autoreproducere. Aceste entități au aceleași proprietăți pe care le are un virus prin caracteristica sa de a folosi modalități prin care își îmbunătățește șansele de supraviețuire și una dintre acestea se bazează pe legătura directă între credințele și comportamentul unei persoane. Această caracteristică permite religiilor să controleze comportamentul unor societăți întregi. Asemenea entități, fiind idei care au preluat multe dintre proprietățile organismelor vii, sunt complexe și adaptabile. Ele contaminează capacitatea minții de a înțelege diferența între comportament perceput și comportament propriu-zis.

Virusul minții asociat credințelor religioase se hrănește cu frică, încorporează atribute instinctive și denaturează moralitatea. Contrazice comportamentul responsabil, rațiunea și compasiunea. Îngrădește libertatea voinței și duce la o lipsă a capacității de a distinge între alegeri raționale și iraționale. Permite persoanei religioase să existe într-un mod perfect rațional în multe alte aspecte ale vieții sale sociale, în timp ce zona infectată din minte este blocata într-o iluzie ciclică.

Un virus va ataca zona cea mai vulnerabilă a gazdei. În societate, acea arie este reprezentată de tineri – mai ales de copiii foarte mici. Când copiii nu sunt complet educați, sunt incapabili să înțeleagă motivația și logica din spatele a ceea ce li se spune. Prin evoluție, copiii sunt predispuși să adere la autoritatea unui adult. Din acest motiv, structura sistemului de învățământ de tipul „un profesor – mai mulți studenți” continuă să aibă succes, in ciuda gradului mai mare de reținere a mediului educațional de tipul „unul la unul”. Toate acestea îi predispun pe copii să fie infectați foarte ușor. Aceasta este propagarea. Cu cât infecției îi este permis să dureze mai mult, cu atât e mai dificil de eradicat.

Virusurile performante ale minții sunt greu detectabile de către victime. Dacă ești victima unuia, există șanse să nu o știi și chiar să negi vehement acest lucru. Credința este o convingere ce nu se bazează pe dovezi sau rațiune, dar care este în aparență pilduitoare. De asemenea, persoana religioasă vede absența dovezilor ca pe o virtute și tocmai această idee paradoxală, conform căreia lipsa dovezilor este o considerată a fi o virtute, permite virusului să se răspândească.

Acest lucru se leagă și de convingerea că „misterul” este ceva bun și rezolvarea lui nu are nicio valoare, în timp ce insolubilitatea acestuia ar trebui să fie sursă de bucurie. Experiențele care însoțesc procesul de convertire sunt astfel concepute încât să fie atractive pentru acea parte a minții care controlează fanteziile. Întregul proces este conceput pentru a face „primirea lui Hristos și a duhului sfânt” să invoce sentimente „tandre și confuze”. Ulterior aceste sentimente sunt explicate ca având o interacțiune reală cu divinul.

A spune cuiva, care este vulnerabil mental, că a fost atins de supranatural, reprezintă o modalitate eficientă de a-l convinge că experiența sa religioasă este reală și că trebuie completată cu o mărturisire a păcatelor și slujire a credinței. Acestă strategie reprezintă mijlocul perfect de a-l convinge pe noul credincios de validitatea docrinei, în ciuda faptului că multe dintre aceste dogme au fost contrazise deja. Avem astfel autopropagare. Bineînțeles că, în realitate, această experiență este una pur fizică, rezultată din stimularea lobilor temporali ai creierului și care poate fi duplicată în laborator.

Doctrine periculoase

Două dintre cele mai dăunătoare doctrine sunt cea a „păcatului originar” și a „liberului arbitru”. Doctrina virală cunoscută drept „păcatul originar” consideră că ființele umane sunt rele din naștere și necesită salvare de ele însele. De aici necesitatea salvării și a mântuirii, care se îmbină în experiența convertirii. În lumea reală ne naștem cu o înclinație evolutivă către altruism și nu avem nevoie de un mântuitor salvator. Doctrina virală cunoscută ca „liber arbitru” consideră că, deși omenirea este liberă să aleagă între bine și rău, nu poate lua decizii morale fără ajutorul unui savator. Din nou, legat de experiența convertirii.

În lumea reală, omenirea este perfect capabilă să ia decizii morale bune, neavând nevoie de vreo biblie, salvare sau mântuire. Apoi, virusul creștinismului fundamentalist se bazează pe doctrine care folosesc frica pentru a exista. Acestea sunt doar două exemple care arată cât este de important să înțelegem multele căi pe care virusul crestinismului fundamentalist le folosește pentru a controla mintea, împotriva naturii umane. A devenit, de-a lungul secolelor o infecție care ajunge să controleze în totalitate comportamentul și gândirea fundamentalistului.

Logica circulară și frica de pedeapsa eternă sunt folosite pentru a-l ține pe credincios prizonier într-o închisoare ce nu permite investigarea faptelor științifice, pe care le înlocuiește cu pseudo-știința pentru a-i satisface nevoia naturală de a învăța.

La fel ca un virus fizic, creștinismul fundamentalist se protejează sechestrând gazda infectată împotriva atacurilor din exterior. Astfel, „lumea” este discreditată. Orice dovadă care contrazice dogma este ignorată în mod voit și catalogată drept persecuție. În lumea reală, această ocolire a inteligenței duce la boală psihică prin acceptarea doar a instrucțiunilor permise de către doctrina bisericii. De asemenea, duce la o deteriorare a limbajului, în sensul că persoana religioasă dezvoltă înțelesuri noi ale cuvintelor obișnuite, ceea ce întărește virusul.

Oamenii care trăiesc în lumea reală și au o educație științifică sunt catalogați drept „dușmani” și în cazuri extreme, devin victimele unor atacuri violente. Presa abundă cu astfel de exemple. De asemenea, oamenii care adoptă un comportament contrar doctrinelor crestinismului fundamentalist sunt discreditați. Doctorii de avorturi, homosexualii, umaniștii seculari, ateii și scepticii, sunt urâți pentru că reprezintă o amenințare pentru răspândirea virusului creștinismului fundamentalist, contrar valorilor unei religii a iubirii si toleranței. Homosexualitatea reprezintă un exemplu perfect. Valorile familiei se transpun în homofobie și doctrina „să iubim păcătosul, dar să urâm păcatul” devine o permisiune pentru a urî homosexualitatea și astfel, pe homosexuali.

În timp, menținerea credinței devine din ce în ce mai dificilă și necesită un efort din ce în ce mai mare. Unul din două lucruri se va întâmpla în cele din urmă:
– credinciosul va deveni tot mai fundamentalist și rupt de lumea din jur, întrucât virusul minții îl va forța să potrivească logica și rațiunea modernă în funcție de niște credințe vechi de 2000 de ani;
– credinciosul va accepta rațiunea și logica, dezvoltând un scepticism sănătos și virusul va fi astfel eradicat în individ. În consecință, acel individ devine „dușman al credinței” și este discreditat în comunitățile religioase.

Persoana care alege să-și mențină iluzia este încurajată prin exemplul persoanei care s-a vindecat de virus, dar care a fost discreditată. Ea este încurajată de alți creștini fundamentaliști infectați să nu-și abandoneze credința, prin stârpirea imediată a celor mai mici îndoieli pe care le-ar putea avea. Aceștia citează pasaje din scripturi, cum ar fi cel în care Isus spune că va dezbina familii, că a venit cu o sabie, sau cel în care sunt încurajați să fie recunoscători pentru sacrificiul uman pe care se bazează credința lor.

Sunt amenințați că dacă își abandonează credința se vor face vinovați de blasfemie împotriva duhului sfânt și vor fi condamnați la o veșnicie în iad. Această teamă este atât de mare, încât poate dezbina cu usurință familii sau distruge relații, altfel puternice. Propagarea prin amenințarea cu „iadul”, împreună cu sentimentul de vinovăție și rușine, îi menține pe credincioși înrolați. Virusul e întărit prin controlarea comportametului, prin obligativitatea mersului la biserică, zeciuială, înscrierea într-un anumit partid politic preferat de organizația religioasă și controlul procesului de reproducere.

Folosirea virală a fricii este eficientă mai ales în cazul credincioșilor care erau deja ignoranți și superstițioși de dinainte de convertire. Virusul religiei fundamentaliste s-a propagat și adaptat eficient până de curând. Timp de generații a fost privit ca o rețea socială pozitivă. În prezent, deși se incearcă a fi răspândit, întâmpină din ce în ce mai multă opoziție. Această tendință poate nu e atat de evidentă in zone ale lumii cu probleme economice si de educație, dar devine evidentă în zonele dezvoltate ale societății umane.

Speranța mea este că într-o bună zi rațiunea va triumfa, iar infecția de care societatea noastră suferă datorită virusului fundamentalismului religios va fi eradicată. Doar prin mințile care s-au eliberat de superstiții, frică și credințe iraționale în zeități și salvatori mitologici, societatea noastră își va atinge pe deplin potențialul.

%d bloggers like this: