2016 – O recapitulare

Pentru cei dintre noi care cred în toleranță și în progresul uman, 2016 a fost un an teribil. Speranțele noastre pentru schimbări pozitive, care pentru o perioadă au ars cu flacără vie, s-au prefăcut acum în scrum. Ne confruntăm cu perspectiva unui anotimp rece și întunecat.

Umaniștii seculari nu cred în existența unui arhitect înțelept, aflat la cârma lumii și nici în garanții profetice pentru îndreptarea situației. Suntem doar noi, oamenii, zădărniciți de propria ignoranță, obnubilați de propria cruzime, scindați din pricina discordanțelor neînsemnate.

Am presupus în mod eronat că americanii vor evita într-o majoritate covârșitoare un rasist, misogin, egocentric și că nu vor vrea să aibă de-a face cu el după ce și-au dat seama ce fel de om este.

Nu este vorba doar despre speranțele celor din Statele Unite. Uitându-te la titlurile știrilor, este greu să nu percepi tendința spre dezagregare ce se răspândește rapid. Europa este paralizată, consumată de ciondăneli, amenințată de rasism și xenofobie cultivate local. Siria este distrusă, iar poporul său dispersat. Se pare că singurele grupuri în ascensiune sunt bigoții, criminalii și fasciștii aspiranți.

Cauzele acestui colaps vor fi cu siguranță dezbătute zeci de ani de istorici în viitor. Oamenii care aleg supremația albă și plutocrația în locul propriei bunăstări sau care insistă să ne întoarcem în timp și nu acceptă altceva vor suferi consecințele propriilor decizii.