Libertate de credințe absurde

Principiul „libertății religioase” este consacrat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și primul amendament al Constituției SUA. Există articole dedicate și în constituțiile altor țări (ex: Beliga). Cu toate acestea, consider că libertatea religioasă ar trebui abolită. De ce? Toate libertățile la care sunt îndreptățiți religioșii se regăsesc deja în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în special libertatea de gândire și de conștiință și libertatea de întrunire.

De ce ar trebui să includă majoritatea constituțiilor noastre seculare un principiu special numit „libertate religioasă”? Toate opiniile ar trebui să fie libere, indiferent dacă acestea sunt numite „religioase” sau nu. Chiar și fără o lege specială pentru protecția religiei, există o libertate religioasă de facto ce protejează persoanele religioase:

Din Declarația universală a drepturilor omului

Articolul 18
Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiintă și religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alții, atât în mod public, cât și privat, prin învățătură, practici religioase, cult și îndeplinirea riturilor.

Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.

Articolul 20
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pașnică.
2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociație.

După cum se poate observa, mersul la biserică, moschee sau sinagogă, ascultatul poveștilor despre domnul zeu și credința în ele, precum și repovestirea lor nu vor fi interzise dacă este înlăturată libertatea religioasă. În cel mai bun caz, aceasta reprezintă un principiu complet inutil, care însă de cele mai multe ori este de asemenea discriminatoriu, arbitrar și absurd. De aceea trebuie să dispară.

Nu putem permite rasismul, sexismul, homofobia și alte forme de discriminare sub masca „libertății religioase”.
— Bernie Sanders (@SenSanders) 2017-02-03

Advertisements

Ce reprezintă căsătoria?

Studiind religiile și culturile lumii, căsătoria poate fi descrisă ca un acord între parteneri, care implică adesea trei angajamente: un anumit grad de conviețuire, un anumit grad de exclusivitate în sexualitate și un anumit grad de efort reciproc în creșterea copiilor.

Importanța acordată căsătoriei este majoră în toate religiile, fiind justificată prin conectarea sa unei ordini transcendente. Unele religii consideră căsătoria ca fiind instituită divin, altele spun că este o metaforă pentru divinitate, iar altele susțin că produce o legătură metafizică veșnică între parteneri.

Religiile legiferează căsătoria cu scopul de a legifera sexul. Însă cele mai multe interdicții religioase antice împotriva anumitor acte sexuale vizau de fapt alte chestiuni.

Interzicerea adulterului era pentru bărbați o garanție a paternității. În antichitate, o interdicție cu privire la adulter era adresată femeilor, nu bărbaților. Bărbatul însurat putea avea mai multe partenere sexuale (multiple neveste sau concubine), atât timp cât aceste femei îl aveau doar pe el ca partener de sex. Din moment ce bărbații doreau să știe ai cui sunt copiii, era necesar ca femeile să aibă un singur parener de sex. Acest lucru a dus la interdicția religioasă împotriva adulterului feminin. Ulterior a fost extinsă și bărbaților, deși unele religii permit încă bărbaților să aibă mai multe neveste.

Interzicerea relațiilor sexuale în afara căsătoriei (https://en.wikipedia.org/wiki/Fornication) era menită să prevină sarcinile nedorite. În cazul în care apăreau copii, aceștia deveneau nedoriți sau împovărau comunitatea, partenerii neluându-și angajamentul de a-i crește. Și astfel ne-am pricopsit cu o interdicție religioasă pentru sexul în afara căsătoriei și implicit, o justificare a căsătoriei.

Interzicerea homosexualității avea în vedere fertilitatea și nașterea copilului. În antichitate, fiecare trib care dorea să se dezvolte trebuia să asigure fertilitatea. În unele religii, sexualitatea care nu ducea la procreație a fost interzisă, fiindu-i atribuită o răutate intrinsecă. Anticii vizau în special masturbarea la bărbați, retragerea penisului din vagin pentru ejaculare și homosexualitatea masculină. Din moment ce fiecare ejaculare trebuia să aibă loc într-un vagin, astfel încât concepția să se poată produce, irosirea sămânței era aspru condamnată. Așa s-au născut interdicțiile religioase asupra masturbării masculine, retragerii pentru ejaculare și homosexualității masculine.

Dar în epoca testării ADN, mai este stabilirea paternității o preocupare nevrotică a soților? Într-o epocă a contracepției eficiente, sexul între parteneri necăsătoriți se va termina întotdeauna cu o sarcină? Într-o epocă în care populația este în creștere iar resursele sunt limitate, este absolut necesar să producem un copil în urma fiecărui act sexual consumat?

Dacă de-a lungul timpului au dispărut condițiile acestor interziceri, de ce persistă interzicerile religioase cu privire la adulter, sex în afara căsătoriei și homosexualitate?

Vezi și
Anglia și Țara Galilor legalizează căsătoriile gay
Irlanda legalizează căsătoriile gay

2016 – O recapitulare

Pentru cei dintre noi care cred în toleranță și în progresul uman, 2016 a fost un an teribil. Speranțele noastre pentru schimbări pozitive, care pentru o perioadă au ars cu flacără vie, s-au prefăcut acum în scrum. Ne confruntăm cu perspectiva unui anotimp rece și întunecat.

Umaniștii seculari nu cred în existența unui arhitect înțelept, aflat la cârma lumii și nici în garanții profetice pentru îndreptarea situației. Suntem doar noi, oamenii, zădărniciți de propria ignoranță, obnubilați de propria cruzime, scindați din pricina discordanțelor neînsemnate.

Am presupus în mod eronat că americanii vor evita într-o majoritate covârșitoare un rasist, misogin, egocentric și că nu vor vrea să aibă de-a face cu el după ce și-au dat seama ce fel de om este.

Nu este vorba doar despre speranțele celor din Statele Unite. Uitându-te la titlurile știrilor, este greu să nu percepi tendința spre dezagregare ce se răspândește rapid. Europa este paralizată, consumată de ciondăneli, amenințată de rasism și xenofobie cultivate local. Siria este distrusă, iar poporul său dispersat. Se pare că singurele grupuri în ascensiune sunt bigoții, criminalii și fasciștii aspiranți.

Cauzele acestui colaps vor fi cu siguranță dezbătute zeci de ani de istorici în viitor. Oamenii care aleg supremația albă și plutocrația în locul propriei bunăstări sau care insistă să ne întoarcem în timp și nu acceptă altceva vor suferi consecințele propriilor decizii.

Preainginerul Daniel

Universitatea Politehinca din București, cea mai prestigioasă școala de ingineri din România, a luat-o pe urmele Universității Titu Maiorescu și acordă un titlu conducătorului unei afaceri care promovează ignoranța și subminează știința. Vinovați de oroare se fac Androneasca și rectorul Mihnea Costoiu, care au umilit întreaga instituție.

Șamanul șef Dan Ciobotea a declarat că este foarte emoţionat, că acesta este un pas pentru introducerea teologiei ortodoxe în facultate ca materie opţională în primul an şi peste câţiva ani chiar obligatorie pentru licenţă.

Institutul politehnic va studia de acum rolul sfinților în rezistența materialelor și cum influențează rugăciunea ortodoxă funcționarea motorului electric.

Un afront la adresa educației și cercetării din România

În comunicatul de presă remis agenției Mediafax se regăsesc motivele pentru care U. P. B. i-a conferit titlul de doctor honoris causa CEO-ului bor, hiperfericitul Daniel. Este invocată „activitatea” sa…

[…] activitate prin care a susţinut permanent educaţia românească

Ce anume a făcut și cum a susținut educația? Care sunt contribuțiile reale? Îndoctrinarea și pregătirea noilor generații de îngenuncheați nu substituie susținerea educației.

şi care a adus o contribuţie semnificativă în asumarea rolului Bisericii în instituţiile şi unităţile de învăţământ

Asumarea cărui rol? Ce rol are bor în învățământ? Răspuns: niciun rol.

pentru asigurarea continuităţii în credinţa strămoşească

Ce treabă are preotul ortodox cu ingineria și Politehnica? Cred că băboașca Ecaterina e senilă săraca… Cum să premieze Politehnica un preot? Este o dezonoare adusă științei și o rușine pentru Politehnica bucureșteană.

Micul progres făcut până acum, de la realizarea simplă că bolile nu sunt pedepse și până la nobila idee conform căreia putem avea drepturi ca ființe umane, se datorează exercițiului scepticismului și îndoielii și observării obiective a dovezilor concrete, nicidecum credinței sau certitudinii.

Religia reprezintă modul prin care poți evita responsabilitatea: o trădare a intelectului, o trădare a tot ceea ce este mai bun cu privire la ceea ce ne face oameni, o păcăleală pe post de explicație, care pare să răspundă la întrebare până o examinezi și realizezi că nu face așa ceva.

Religia în știință nu este doar redundantă și irelevantă, ci este un șarlatan activ și dăunător. Ne vinde explicații false, sau cel puțin pseudo-explicații, când explicații reale ar fi putut fi oferite și vor fi oferite. Iar pseudo-explicațiile stau în calea efortului de a descoperi explicații reale.

Odată cu trecerea secolelor, religia are din ce în ce mai puțin loc de a exista și de a-și desfășura interferența obscurantistă cu onesta căutare de adevăr. În secolul 21 ar fi și timpul să o trimitem în sfârșit la plimbare. În România se pare că facem însă fix opusul.

Vezi și:
Educație Despre Religie
Pericolul îndoctrinării religioase în școlile publice
Îndoctrinarea religioasă este o formă de abuz
Pseudoștiința la Universitatea Titu Maiorescu

Absența benevolenței în univers

Gazda Cosmos și StarTalk a relatat către Tech Insider că nu are idee dacă există un dumnezeu, însă dovezile contrazic existența unui dumnezeu benevolent.

Tyson a spus:

Dacă dumnezeu este benevolent, privesc universul și văd asteroizi care duc la dispariția vieții, văd o absență a benevolenței în universul propriu-zis. Acesta a fost întotdeauna un subiect de dispută între filosofi și teologi.

Astrofizicianul a mai spus și că, în timp ce o persoană poate fi sigură cu privire la existența unui dumnezeu, chiar și cei foarte religioși au o oarecare îndoială:

De aceea se numește credință. Dacă aveai certitudinea că există un dumnezeu, nu ar trebui să-i spui credință. Ar fi o altă activitate.

Tyson a mai argumentat similar anul acesta, în cadrul emisiunii Nightly Show cu Larry Wilmore, afirmând:

Nu pot privi universul și să spun da, există un dumnezeu și acestui dumnezeu îi pasă de viața mea – în vreun fel. Dovezile nu susțin acest lucru.

Videoclipul postat de Tech Insider poate fi urmărit accesând următoarea adresă:
http://www.techinsider.io/what-neil-degrasse-tyson-thinks-about-god-2015-12

Vezi și:
Cu un zeu mai puțin
Ignoranța noastră se numește Dumnezeu