Ateism, Moralitate și Religie

Ideea că ateii nu ar avea motiv să fie morali fără o zeitate sau religie se numără printre cele mai populare și repetate mituri despre ateism. Apare sub multe forme si toate se bazează pe presupunerea că singura sursă validă de moralitate ar fi o religie teistă, preferabil religia vorbitorului, care este de obicei Creștinismul. Astfel, fără creștinătate oamenii nu pot duce vieți morale. Acesta ar trebui să fie un motiv pentru a respinge ateismul și a te converti la Creștinism, dar argumentul este invalidat întrucât contrar credințelor teiștilor, dumnezeul și religia lor nu sunt necesare pentru moralitate.

Răspunsul lui Richard Dawkins:

Moralitatea absolută pe care o persoană religioasă ar putea să o practice ar include, ce? uciderea cu pietre pentru comiterea adulterului? moartea pentru apostazie? pedeapsa pentru încălcarea Sabatului?  Toate acestea sunt reguli de morală absolută bazată pe religie. Nu cred că vreau o morală absolută, cred că doresc o morală gândită, motivată, argumentată, discutată și… bazată pe, aș putea spune, design inteligent. Nu putem construi o societate cu morala pe care dorim să o aibă societatea în care ne-ar plăcea să trăim? Dacă vă uitați la moravurile acceptate de către oamenii moderni, de către oamenii din secolul 21, nu mai credem în sclavie, credem în egalitatea femeii, credem în a fi înțelegători, suntem blânzi cu animalele. Acestea sunt toate noțiuni care sunt în întregime recente. Ele sunt în foarte mică măsură bazate pe scrieri biblice sau coranice. Sunt lucruri care s-au dezvoltat de-a lungul perioadelor istorice printr-un consens dat de raționament, discuție cumpătată, argumentare, teorie juridică, filosofie politică și morală. Ele nu vin de la religie. Pentru a găsi părțile bune în scrierile religioase, trebuie să selectezi în mod convenabil. Cauți prin toată Biblia sau prin tot Coranul și găsești versetul întâmplător care exprimă o moralitate acceptabilă și spui: „uite! asta e religia!” Dai la o parte toate părțile oribile și spui: „Nu mai credem asta. Am progresat.” Da’ bineînțeles că am progresat! Am progresat datorită filosofiei morale seculare și a discuțiilor raționale.

---

Presupusa legătură între credința religioasă și moralitate este un mit, nefiind susținută de către dovezi statistice. Putem observa, spre exemplu, că țările scandinave seculare în cea mai mare parte se numără printre cele mai generoase în ajutarea națiunilor în curs de dezvoltare. Religia nu numai că nu este sursa moralității, dar ajunge să ridice chiar grave probleme morale: interzicerea de către catolici a folosirii prezervativelor, măsură ce a dus la agravarea epidemiei de SIDA, încercările grupărilor religioase din America de a împiedica finanțarea cercetării pe celule stem prelevate de la embrioni umani și măsurile punitive ale războiului american împotriva drogurilor. Putem observa tendința religiei de a disocia judecățile morale de perceperea suferinței umane reale. Tot în acest sens, putem observa de asemenea influența religiei în majoritatea legilor americane împotriva pornografiei, sodomiei și prostituției, care de fapt urmăresc să pedepsească „păcatul” și nu o infracțiune.

Moralitatea poate fi studiată și îmbunătățită fără a presupune ceva în lipsa unor dovezi suficiente. Regula de aur este o învățătură morală înțeleaptă, blândă și genială, în contrast cu edictele biblice unde sexul înainte de căsătorie, neascultarea de părinți și venerarea altor zei ar trebui pedepsite cu moartea. Am evoluat suficient încât să înțelegem că regula de aur merită urmată, in timp ce alte porunci din biblie nu. Trebuie subliniat și că regula de aur nu aparține unei singure religii, ci a fost exprimată de către Confucius și Buddha, cu secole înainte de scrierea Noului Testament.

Nu avem nevoie de religie pentru a fi buni. De fapt, moralitatea noastră are o explicație darwinista: genele altruiste, selecționate prin procesul de evoluție, conferă oamenilor o empatie naturală. La întrebarea „Dacă ai omorî, viola sau fura in cazul în care ai știi că nu există Dumnezeu”, foarte puțini oameni ar raspunde „Da”, ceea ce contrazice argumentul necesității religiei în adoptarea unui comportament moral.

Mai mult decât atât, religia subminează știința, încurajează fanatismul și ura împotriva homosexualilor, influențează societatea negativ în nenumărate feluri. Este revoltătoare predarea religiei in scoli, un proces de îndoctrinare comparabil cu o formă de abuz mental. Etichetele de tipul „copil musulman” sau „copil catolic”, sunt la fel de greșit folosite ca descrierile de tipul „copil marxist” sau „copil conservator”, întrucât un copil nu poate fi considerat suficient de matur încât să aibă astfel de opinii despre cosmos și rolul umanității în univers.

O viziune seculară asupra lumii este pro-viață într-un mod în care religia, cu răspunsurile ei nesatisfăcătoare cu privire la misterele existenței, nu ar putea fi niciodată.